Carmen MUŞAT-COMAN
Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul
Editura Cununi de stele, Bucureşti
noiembrie 2011, 144 pagini
www.edituracununidestele.ro

„Uite încă o deşteaptă care s-a apucat să ne înveţe cum să ne creştem copiii”, veţi spune, iar eu o să vă contrazic. Unu: nu sunt deloc deşteaptă, ba aş putea spune că din contră (câteodată). Doi: de învăţat nu vă învăţ nimic şi nici nu mi-am propus. Pentru că tot ce găsiţi în cartea aceasta ştiţi deja. Aţi mai uitat, pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale, şi atunci să-mi permiteţi să vă reamintesc. O voi face însă cu blândeţe  – să înţelegeţi aici „ironie” – căci subiectul e delicat. N-o să vă dau sfaturi – nici nu sunt în măsură –, căci iată, eu nici acum nu ştiu prea bine cum să procedez în cutare sau cutare situaţie, n-o să afirm, bătându-mă cu pumnul în piept, că sunt mama perfectă şi că am copilul perfect. Dumnezeu mi-e martor că sunt imperfectă şi dacă adjectivul ar suporta grade de comparaţie aş folosi unul, dar nu vreau să mi se reproşeze mai târziu că am scris o carte şi nici pe aia corect gramatical. Măcar reproşul acesta să nu mi se facă, fiindcă se vor găsi destui să spună că uite, nici măcar nu e specialistă în psihologie şi ne dă nouă sfaturi, învaţă oul găina etc.

Ce pun eu aici pe hârtie sunt gânduri. Despre relaţiile părinte-copil, părinte-sistem educaţional (grădiniţă, şcoală), părinte-părinte, copil-copil. Unele au fost aşternute pe hârtie mai demult, prin anii 2000-2002, şi au fost găzduite de revista „Femeia”, la rubrica „Meseria de părinte”, altele mai încoace, prin anii  de glorie ai blogului personal ce visează toiagul de mareşal… Am scris cuvântul „toiag”? Cumva din aceeaşi familie cu bâtă, ciomag, ciocan, palmă, nuia?

Protecţia Copilului să nu intre în panică, nu, nu e un titlu ascuns despre violenţă, nu mi-am bătut şi nici n-o să-mi bat copilul – nu sunt dintre cei ce gândesc că „bătaia e ruptă din rai”. Deci să nu fiu acuzată de vreo organizaţie că aplic proverbul  pe ascuns, cu ciocanul din dotarea pentru şedinţa foto care, fie vorba între noi, a fost imortalizată de însuşi copilul cu pricina, cel din titlu, copil căruia nu i-a tremurat deloc mâna când a fotografiat, deci nimeni, niciodată, nu va putea afirma că se afla într-o stare de teroare.

Cum spuneam, cartea aceasta e formată din gânduri. Nu afirm că sunt înţelepte dar vă garantez că sunt de bun simţ. Le-am reunit aici când mi-am dat seama că uneori reacţionăm atunci când altcineva ne spune ceea ce noi ştim dar, din varii motive, am uitat, ignorăm. La un moment dat am asistat la o scenă între o mamă şi fiica ei de vreo opt ani. Mama îi reproşa o mulţime de lucruri, o tot certa. A luat un bileţel din coşuleţul cu proverbe bengaleze pe care i-l întindeam, l-a deschis, a citit cu voce tare, s-a uitat la mine cu o privirea rea şi mirată totodată, şi-a luat copilul de mână şi a plecat. Pe bilet scria: „Părinţii nemulţumiţi cred că numai copiii altora sunt buni”.

Acela a fost momentul în care m-am decis să pun laolaltă gândurile mele despre părinţi şi copii. Poate că o vorbă, o situaţie vă vor da de gândit aşa cum mi-au dat şi mie, la vremea respectivă. Nu cred că acum sunt o mamă mai bună, mai deşteaptă, mai înţeleaptă, însă mă străduiesc. Şi îi dedic fiicei mele Ana această carte, nu pentru că datorită ei am bătut toate parcurile din Bucureşti, am trecut pragul grădiniţelor şi şcolilor, dând nas în nas cu toate situaţiile descrise, ci pentru că datorită ei învăţ, în fiecare zi, să fiu un părinte mulţumit.

Carmen MUŞAT-COMAN
——————————————————

Carmen MUŞAT-COMAN, s-a născut în 1964 şi locuieşte în Bucureşti de la 20 de ani, lăsând liniştea pădurii pentru agitaţia citadină. Speră ca într-o zi să refacă traseul în sens invers. A absolvit în 1989 Facultatea de limbi străine, secţia franceză-română, din cadrul Universităţii Bucureşti, şi a predat franceza câteva luni într-o comună din ţară, experienţă care i-a inspirat  povestirea care dă şi titlul primei ei cărţi. Din 1990 lucrează în presă, perioada cea mai frumoasă considerând-o a fi între anii 1997-2004, de redactor la revista „Femeia”. A colaborat cu diferite publicaţii cu profil feminin, psihologic sau cultural şi din 2006 este jurnalist independent. În 2005 obţine, cu articolul „Emanciparea post-cratiţe”, publicat în „Psihologia azi”, Marele Premiu al UNDP al competiţiei media cu tema „Eşti parteneră la decizie”. În acelaşi an primeşte Premiul ambasadei Indiei pentru promovarea culturii indiene în România. Face traduceri din franceză, în special cărţi de psihologie, şi traduceri din bengali. În 2008, la editura Polirom a publicat „Cele mai frumoase basme bengaleze”, traduceri realizate din bengali, având onoarea de a fi cotraducătoare a cărţii, alături de reputata scriitoare, traducătoare şi cercetătoare Amita Bhose, a cărei discipolă este.

În 2009 a înfiinţat editura „Cununi de stele”, pentru a  edita opera profesoarei sale, Amita Bhose, reuşind să aducă la lumina tiparului 13 titluri ale primei traducătoare a lui Eminescu în Asia. Tot în 2009 a publicat prima sa carte, „Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână”, care  conţine povestiri, unele cu final neaşteptat. Trei dintre ele fuseseră publicate pe site-ul liternet – „Cum s-a făcut… Mujdeiul, Cartoful” – fiind traduse apoi în maghiară de Bige Szabolcs şi postate pe site-uri culturale din Ungaria. La vremea respectivă, autoarea s-a amuzat: „Sunt un scriitor fără volum publicat dar tradus în altă limbă”. „Cum s-a făcut de-am rămas la cratiţă”, apărută în 2010, reuneşte eseurile publicate între anii 2000-2003 în revista „Femeia” şi în „Almanahul omonim” din 2002, în cadrul rubricii „Picătura de venin”. Egalitatea de şanse este tema predilectă a acestor eseuri, scrise într-un ton ironic, uneori chiar sarcastic.

Cartea de faţă, „Cum s-a făcut de nu mi-am bătut copilul”, abordează relaţiile dintre părinţi şi copii, părinţi şi sistemul educaţional. O carte din gânduri. Autoarea nu dă lecţii, nu dă sfaturi, ci vă reaminteşte; descrie, trăieşte situaţiile în care se află, la un moment dat, un părinte. Învaţă, în fiecare zi, să fie un părinte mulţumit. – vezi şi În loc de prefaţă, postfaţă şi alte note.

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

TOP 5 locuri in care se distreaza pe cinste orice prahovean!

Fiecare om vrea sa traiasca frumos, sa se bucure cat mai mult de viata in prezenta prieten…