CARMEN SYLVA (III)

In cadrul acestor vizite prin spitale a ajuns si la Ploiesti. Aici, “comitetul doamnelor ploiestene”, sprijinit puternic de cateva doamne din aristocratia judetului, organizasera in “ospelul comunal“ un spital cu 40 de paturi, pentru ranitii romani, pe care il intretineau din fondurile lor proprii si unde munceau ele insele, alaturi de femei angajate. Elisabeta a fost primita cu multa dragoste si cu mult respect de ploiestencele Zoe Scorteanu, Sevastia Radovici, ca si de doamnele Maria Th. Vacarescu si Ecaterina G. Gr. Cantacuzino. La randul ei s-a purtat minunat cu ranitii si convalescentii din spital si a laudat fara rezerve pe doamne pentru priceperea si devotamentul lor.
Din acest moment, reconcilierea ei, ca si a sotului ei, cu Ploiestii, a fost deplina. De cate ori era anuntata trecerea ei spre Sinaia (pana la 1879 pana la Floresti si apoi cu trasura), in gara Ploiesti (unde trenul oprea 20 de minute, “ca sa intoarca ca la Ploiesti”) era intampinata cu dragoste de doamnele ploiestene.
Indata dupa terminarea razboiului, din propria lui dorinta, dar si la staruintele Elisabetei, Carol I a reluat construirea Castelului Peles si a urmarit ca ritmul lucrarilor sa fie permanent alert. De altfel, dupa 1879, cand se inaugurase linia Ploiesti-Predeal, principesa, fie cu sotul ei, fie cu cateva doamne de onoare si un aghiotant, facea dese vizite la Sinaia sa vada mersul si calitatea lucrarilor.
Anul 1881 a fost cel mai fericit pentru Elisabeta. La 14 martie, intrunite in sedinta comuna, Senatul si Camera Deputatilor au votat in unanimitate legea prin care Romania era ridicata la rangul de regat iar suveranii erau proclamati rege si regina a Romaniei. Carol a dorit insa ca incoronarea sa aiba loc chiar in ziua in care se implineau 15 ani de la urcarea sa pe tron.
In seara de 9 mai, intr-un cortegiu stralucit de trasuri membrii guvernului, in frunte cu primul ministru, duceau la Mitropolie, pentru a fi sfintite, cele doua coroane. Coroana regelui, la dorinta lui, fusese taiata din otelul unui tun turcesc capturat la Plevna. Coroana Elisabetei era din aur, dar fara alte ornamente pe ramurile ei decat boabe de margaritar tot din aur, nu din pietre pretioase, asemanandu-se in decorare cu coroana de otel.
In ziua de 10 mai 1881, la ora 10,45 dimineata, perechea domnitoare pleca de la Cotroceni spre Gara de Nord, unde urma sa se formeze alaiul. Regele era calare, iar regina intr-o trasura trasa de opt cai, deasupra careia se inalta o coroana regala. Elisabeta avea alaturi pe printul Leopold de Hohenzolern si pe bancheta din fata pe foarte tinerii printi, fiii lui Leopold, dintre care unul, Ferdinand, avea sa-i devina fiu adoptiv. De fiecare parte a trasurii era cate un general calare. Toate strazile pe care trebuia sa treaca alaiul regal fusesera asternute cu ramuri de brad; porumbei albi zburau de pretutindeni spre cer si o adevarata ploaie de flori cadea asupra suveranilor. Intr-o toaleta minunata ,regina, pe fata careia straluceau raze de fericire, era admirata de toti.
Dupa slujba religioasa savarsita la Mitropolie si dupa sfintirea solemna a coroanelor regale, regele si regina plecara la Palat, unde presedintele Senatului si cel al Camerei prezentara noilor majestati coroanele. Luand-o din mainile presedintelui Senatului, Carol a rostit o cuvantare de angajare si de chemare a poporului la noi infaptuiri. La primirea coroanei de la presedintele Camerei, Elisabeta a spus si ea cateva cuvinte sincere si emotionante.
Serbarile incoronarii au mai durat inca patru zile, cu dineuri, banchete, parade militare, defilari de care alegorice, retrageri cu torte, serbari. Apoi, oaspetii straini au plecat, lucrurile s-au linistit, oamenii s-au apucat din nou de treaba, ca sa recupereze timpul consumat cu aceasta sarbatoare prelungita.
De-abia la 30 iunie, Elisabeta a plecat la Sinaia. Drumul era usurat mult de prelungirea caii ferate de la statia Baicoi (azi Floresti) pana la Predeal si Transilvania. La Ploiesti, unde chiar trenul regal trebuia sa stationeze 20 de minute, doamnele ploiestene i-au oferit un moment agreabil cu flori, felicitari, dulciuri si cirese. A gasit Sinaia in plina constructie: vile, hoteluri, lucrari edilitare si mai ales Castelul Peles, incepand sa-si arate dimensiunile si frumusetea.
Intoarsa la Sinaia si reinstalata la manastire, principesa era preocupata, in primul rand de lucrarile de la castel, petrecand in fiecare zi cateva ore pe santier.
Exteriorul era gata, se lucra febril la finisarea interioarelo unei parti a edificiului, urmand ca restul, ca si eventualele extinderi si renovari, sa se faca in anii urmatori, in perioada in care perechea regala rezida la Bucuresti. Paralel cu aceasta, a inceput si mobilarea partii din palat care urma sa fie data in folosinta.
In acelasi an, la 30 august 1881, Elisabeta, alaturi de rege, a luat parte la prima serbare aniversara a cuceririi redutei Grivita. In viitorul parc al Castelului Peles si in imprejurimi s-a realizat simularea luptei si a victoriei din 1877, de catre vanatorii aflati in garnizoana la Sinaia si de cativa actori. La masa oferita de rege la sfarsit, a rostit si ea cateva calde cuvinte incheind astfel: <> .
Serbarea de la 30 august, devenita traditionala a oferit Sinaiei o noua atractie. Perechea regala nu lipsea niciodata de la aceasta manifestare, la care invitau multi oaspeti de seama din tara si de peste hotare.
Paul D.POPESCU

SURSA: http://www.ziarulprahova.ro

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…