Cristina LILA

sâmbătă, 17 septembrie 2011

 

CA UN FLUTURE ALBASTRU

 
1

 

Aseară luna a căzut peste cer
Ca un fluture albastru
Eu nu credeam ca un fluture poate zbura
Măiastru

 

2

 

Şi s-a născut piatra aceea
Ce a crescut ca un munte
Cu izvoare de apă dulce
Care îmi curgeau pe frunte

 

3

 

Şi deodată soarele
S-a aplecat peste umărul meu
Pe care adăsta îngerul
Cu surîsul lui de dumnezeu

 

4

 

Iar floarea, cu mult mai vie
Decît iarba de pe dealuri
Ascundea între petalele ei
Oceanele fără de maluri

 

5

 

Şi cădeau, şi cădeau dintotdeauna
În aceeaşi umbră firavă
Care îmi strălucea în priviri
Cu delicateţea ei gravă

 

6

 

Unde eşti, am zis, liniştindu-mă,
De nu te mai găsesc, fluture albastru
Pentru că nu credeam că poţi zbura
Ca un astru

 

7

 

Şi de atunci îmi ninge şi-mi plouă
Peste aripa înfiptă-n pămînt
De întunericul ce ne-a fost dat nouă
Şi nu de strălucirea duhului sfînt

 

8

 

Şi cum crăpau zorile aiurea
Între răsărit şi silabele cleioase
Care zdrăngăneau în cuvînt
Osîndite să fie doar oase

 

9

 

Iar din destinul fiinţelor gînditoare
Mai era ceva care lipsea
Unghiul răzvrătit în propria lui dimensiune
Înfiptă pînă-n prăsea

 

10

 

Carul mare s-a răstignit pe cer
Peste sufletul meu –
Pe linia orizontului, în tîmplă,
Ca un ecou

 

Şi s-a spart ca o statuie
În cioburi sîngerînde şi dureri
Ca un izvor spăimîntat s-a furişat
În catedrala dintre azi şi ieri

 

Dar de mîine nu mai cerşesc
Nici o petală din tristeţea lumii
S-au deschis porţile abatoarelor
Şi mai latră doar cîinii.

 

FIN
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

TOP 5 locuri in care se distreaza pe cinste orice prahovean!

Fiecare om vrea sa traiasca frumos, sa se bucure cat mai mult de viata in prezenta prieten…