Cristina LILA: „Ce-as gandi eu oare, daca n-as fi floare ?” (poem)

Ce-as gindi eu oare, daca n-as fi floare ?

*****

Ce-aş gindi eu, oare,

Dacă n-aş fi floare,

Ci doar, ȋn pădure,

O tufă de mure ?

Poate-aş vrea să fiu

Norul argintiu,

Sau raza de soare

Care vrea să zboare

Prin cerul senin

Ca un gȋnd divin!

 ***

=============

« L’ARBRE DE VIE »

Gustav Klimt

*****

Este atit de frig afară

Incit am vrut să simt

Suavitatea dulce-a

Culorilor lui Klimt.

*

Cȋtă suavitate,

Doar intr-un zimbet pur,

Din care se nasc nuferi

Cu cel mai pur contur.

***

================

NISIPUL NUMIT TIMP

*****

Doar zarea care cade,

Acolo-n depătare,

Ne luminează fiinţa

Strivită de ninsoare.

*

Dar unde ne duc zeii,

Cu biciul, prin Olimp,

Si macinati adesea-n

Nisipul numit timp?

***

================

CALDURI SUFOCANTE

*****

Călduri sufocante

Si ploi monstruase

Care ne bagă, crude,

Amurgul trist ȋn oase.

Nisipuri miscătoaare,

Păduri incendiate,

Un secol ce ne soarbe

Lacom, plin de păcate.

*

Unde e ziua blindă

Cu cerul blind, curat,

Cu ploi scurte de vară

Si fără de păcat ?

***

=========

NINGE CU CRIZANTEME PE O STEA

*****

Deasupra norilor albastri

Vii, stralucescă doar niste aştri.

Deasupra norilor de catifea

Ninge cu crizanteme pe o stea.

Sub cerul crud, de catifea,

Mă mingie un vis de nea –

Si dulce-cald şi-ades calin,

Ca vorba dulce cu venin.

Si chiar mai cred ca-i in zadar

Un viitor jucat la zar,

Dar cred că, doar in visul meu,

E cald mereu, e frigul greu –

Si chiar mai cred că ea există

Iubirea aia dulce-tristă!

***

FIN