Cristina LILA

Condiţia femeii

De ce să fim vreodată egale cu bărbaţii?

Noi nu avem chemarea să mergem la război.

Politica, desigur, adesea ne tentează,

Uitind că bestiolii se-mproaşcă de noroi!

Avem destule zile cu mult mai mult stresante-

Neveste, fetişcane sau uneori amante –

Avem să toarcem ziua, ca să fie perfectă –

Iluzie, desigur, naivă şi erectă.

Copiii ne sînt nouă ades abandonaţi

De genitorii care se şi pretind bărbaţi,

Dar fug în lumea mare şi cine să le spună,

Că viaţa nu-i cumplită, de nu primesc cunună?

Viteji, alcoolici, tîrfe, droguri şi libertate-

Era să uit sloganul ce vrea egalitate;

Noi sîntem fraţi cu toţii, pe etnii culturale,

Şi cărei libertăţi i-aducem osanale ?

Şi doar în lumea aia de visuri avem pace,

Lumii de dinafară nu mai avem ce-i face!

Să ne păstrăm dorinţa de-a fi femei suave,

Cu funde şi bentiţe, parfumuri şi agrafe.

Şi cînd ne vin bărbaşii, răpuşi, de la razboi,

Să ne falim că nu sînt şi altele ca noi!

Văduve cu copiii plîngînd lipişi de fustă –

De-aceea e femeia, stupidă şi vetustă!

LUMEA

Lumea ce-mi cade pe frunte

Ca un vis croit de înger

Mă striveşte ca un munte

Şi d-aia tînjesc şi sînger

Şi-i mai tristă depărtarea-

Mai aproape-ţi e să speri

Că în clipa asta marea,

O să fie tot ca ieri.

Lucrurile zac năsprite –

Acre, reci, dintotdeauna,

Peste fruntea unui munte

În care s-a spart şi luna

Nu puteam să văd mai bine

Broderia de mătasă

Ca un zumzet de albine

Ce îmi da imboldul  ca să

Împletesc culoarea sacră

Dintr-un vis acum amar,

Viaţa dulce, viaţa acră

Pe cîmpia de mărar !

POEM ROCOCO

Dacă plouă şi se duce

Toată apa la canal

Adăpaţi caii cu rouă

Şi plecaţi la carnaval

Vrăbii, diademe, funde

Perle şi agrafe dulci-

Să nu te întrebe unde

Vei dori ca să te culci

Şi de ce sa dormi, cînd cerul

A şi devenit un ring

În care doar flori amare

Cad din ceruri, ploua, ning!

Prinde din lumina neagră

Doar acele broderii

Care vor tînjii să zacă

Într-un vis cu reverii.

Şi flori înspumate ziua,

Valuri moi de peruzea-

Unde-mi este amintirea

Cu şalvari de catifea ?

SA CAD IN CLIPA

Lasaţi-mă să cad în clipa

În care zborul s-a oprit,

Rănit de Zeus în aripa

Care pe el l-a nemurit!

„Je sais que je vous irrite”

A scris Louis ARAGON-

Il n’y a pas de raison

În timpul nost’ de trăit.

Visînd în armonie cu cerurile toate,

„Le temps aux plus bonnes choses” –

Comme a écriut Corneille,

Ne facem universul cu mult mai mult mai roz!

Şi în povara dulce a veţii mai găsesc,

Touché de sa beauté nouvelle,

Un ritm suav, să m-ameţesc,

Sub cerul cel păgîn-rebel!

O, vis absurd, redă-mi contur,

Să am şi umbră-n cerul vieţii.

Nu dimineţii vreau să-i fur

Sensul abscons al tinereţii.

„All âge où l’on est libertiné »

Aşa a zis monsieur Musset,

Bînd vinul dulce de venin –

Şi zic şi eu că viaţa e !