Evanghelia duminicii a XII-a dupa Rusalii (Matei 19, 16-26) ne prezinta un tanar bogat care doreste sa mosteneasca viata vesnica. Il intalneste pe Hristos si Acesta ii spune ca pentru a mosteni aceasta viata, trebuie sa-si vanda averea, sa o imparta saracilor si sa-I urmeze. Tanarul se intristeaza la auzul acestor cuvinte si pleaca.

La prima vedere am fi tentati sa credem ca este o Evanghelie care se adreseaza doar celor bogati. In realitate nu este asa. Cuvintele acestei Evanghelii se adreseaza tuturor oamenilor, chiar si celor saraci. Si am sa ma explic.

Tanarul bogat era atat de atasat de averea sa, incat nu raspunde chemarii Mantuitorului. Faptul ca nu se desparte de ea cand Il intalneste pe Hristos, denota ca interesul sau pentru viata vesnica era mai mic decat cel pentru propria avutie. De ce am spus ca aceasta Evanghelie este pentru toate categoriile de oameni? Pentru ca fiecare dintre noi este stapanit de o patima sau de patimi, care nu ne dau posibilitatea unirii cu Hristos.

Sa nu credem ca bogatia in sine este rea. Daca ar fi fost asa, atunci Mantuitorul ar fi cerut tuturor bogatilor pe care i-a intalnit sa-si vanda averea. Asadar, atitudinea lui Hristos nu este nedreapta fata de acest tanar. Acestuia i-a cerut sa-si vanda averea, pentru a se lepada de ceea ce-l stapanea, de ceea ce-i devenise obstacol in dobandirea fericirii vesnice.

Uitam ca ne putem bucura de darurile lui Dumnezeu fara a ne atasa pacatos de ele. Sa ne aducem aminte de Avraam, om bogat, cand Dumnezeu ii cere sa-si jertfeasca fiul, el nu sta pe ganduri, nu pune intrebari, nu cauta justificari, merge sa-l sacrifice. De ce? Din dragoste pentru Dumnezeu. Stim ca aceasta chemare era doar spre cresterea in iubire, caci Dumnezeu vazand raspunsul sau, il opreste de la aceasta jertfa. Asa cum pe Avraam nu l-a oprit bogatia din unirea cu Dumnezeu, la fel trebuie sa se intample cu noi. Indiferent de ce daruri primim, nu trebuie sa facem din ele un “concurent” in inima noastra pentru Dumnezeu.

Ca ne asemanam cu tanarul cel bogat din Evanghelie, nu incape indoiala. Suntem tinuti mai mult de patimi, decat de dragostea pentru Hristos. Dar desi ii suntem asemanatori, ne si deosebim de el. Nu stiu cati dintre noi au implinit din tinerete poruncile: sa nu savarsesti adulter, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, sa-i cinstesti pe parinti, porunci pe care tanarul le implinise. Nu stiu in cati dintre noi este prezenta intrebarea: ce sa fac pentru a mosteni viata vesnica? Si minunat a spus “Sa mostenesc”, caci asa cum nu ne suntem inceputul acestei vieti, nu ne suntem inceputul nici celei vesnice, ele ne sunt daruite. Suntem mostenitori, nu creatori de vieti.

Sa fim cu luare aminte, nu devenim mostenitori ai raiului daca suntem stapaniti de vreo patima. Si sa nu cadem in deznadejde ca este imposibil de a ne elibera de patimi, caci Mantuitorul a spus: “cele ce nu sunt cu putinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu”. Sa-I cerem ajutorul si vom avea parte de o viata vesnica fericita.

Adrian Cocosila

SURSA: http://www.crestinortodox.ro
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Vasilica GRIGORAȘ – Omul și cartea, ființe deopotrivă

„Cărţile sunt fiice ale cerului pogorâte pe pământ ca să aline suferinţele neamului omenes…