Manifestare literar-artistica, desfăşurată la Muzeul Memorial „Nichita Stănescu”, în cadrul ediţiei a XXIII-a a Festivalului Internaţional de Poezie Nichita Stănescu-Ploieşti 30-31 martie 2011.Iniţial, momentul aniversar era programat să fie un dialog între doi prieteni cu Nichita şi între ei, Eusebiu Ştefănescu şi Adam Pusloje-partea muzicală fiind susţinută de cvartetul „ARTYS”.

Deschiderea o face actorul-neîntrecut în interpretarea  poeziei lui Nichita-Eusebiu Ştefănescu, care explicăde ce acest moment artistic s-a dorit a fi intitulat Ultimul Nichita, ca un omagiu adus de mulţii prieteni-mulţi prezenţiîn cameră-dar, întrucît nu a putut fi onorat de Adam Pusloje (unul din mulţii admiratori pe care i-a avut, şi îi areNichita în Serbia), rămîne pentru o viitoare întîlnire materializarea intenţiei de azi. Invită cvartetul ARTYS pentruun prim moment muzical. Acesta şi-a pliat bine repertoriul pentru a contribui la realizarea unui spectacol armonios, cu ritm, care avea obligaţia de a se încadra într-un timp dat de 45 minute, demonstrînd, şi prin aceasta, că profesionismul devine o constantă în activitatea lor.

 

Cu glasu-i inconfundabil-uşor răguşit, dar melodios-Eusebiu Ştefănescu, unul din actorii buni recitatori de poezie!! (îmi face plăcere să reamintesc o secvenţă urmărită la TVR prin 1963 sau 1964, luna iulie sigur׃ un interviu-avea să se dovedească a fi ultimul se cunoştea, şi cunoştea şi el că avea o boală incurabilă-cu George Vraca…

Una din întrebările care i-a fost pusă de reporter-„care a fost rolul preferat al creaţie dv, cel care l-a jucat şi peHamlet şi pe Richard al III-lea, şi pe Romeo?” Atunci am gîndit în sinea mea „inteligente lucruri scoate din mintea sa acest reporter mai mult decît deştept”. Răspunsul a fost însă de-a dreptul uluitor-„pentru mine, cel mai drag şi cel mai greu rol al carierei a fost acela de a interpreta versuri de Mihai Eminescu”. Şi s-a „aruncat” într-o demonstraţie- cîntec de lebădă-interpretativă a luptei de la Rovine din Scrisoarea a III-a care a rămas întipărită în memoria multor oameni care au văzut interviul respectiv).

Revin la recitatorul Eusebiu Ştefănescu : am ascultat mulţi actori interpretînd (recitînd) poezie, de la Leopoldina Bălănuţă la Valeria Seciu şi de la Ovidiu Iuliu Moldovan la George Cozorici, dar, personal am apreciat modul în care „sună” poezia interpretată de Eusebiu Ştefănescu. Ajungînd aici, trebuie să menţionez o latură deloc de neglijat a muncii de „plămădire” a recitării.

Actorul a primit pentru a citi poezia „Monologul puiului de vulpe” de Evgheni Evtusenko (dacă am reţinut bine-prieten cu Nichita). A privit foaia, s-a scuzat că nu are ochelarii la dînsul, a vrut să renunţe, dar insistenţa a fost mare, cineva oferindu-i o pereche de ochelari. Cu oarecare sfială׃ „să încerc, dar nu m-am pregătit deloc pentru un asemenea moment”.

Ne-a demonstrat ce înseamnă să fi un actor profesionist-pregăteşti recitarea poeziei ca pe oricare rol scenic! Eusebiu Ştefănescu explică de unde s-a inspirat atunci cînd a propus Ultimul Nichita drept titlul manifestării din cadrul cele de-a XXIII-a ediţii a Festivalului Internaţional de Poezie Nichita Stănescu׃ ne aflam mai mulţi prieteni, aici, în casa poetului şi gîndeam la un nou spectacol de poezie pe vesurile lui Nichita. Pesonal doream apropierea lui Nichita de spectatori, şi am propus ca scena să fie amplsată în mijlocul sălii, iar spectatorii să o înconjoare.

Atunci, Sorin Dumitrescu a propus ca această scenă să fie „ţinută” de două mîini mari, luminoase-luminate, cu toţii fiind de acord că efectul ar fi formidabil. Nichita a reacţionat imediat, promiţîndu-ne fiecăruia din cei prezenţi să ne scrie cîte o poezie, mie dedicîndu-mi poemul Către ultimul actor.

Eu sînt umbra
Cînd nici o lumină nu bate
ruină a cuvintelor, cu o fereastră,
roata fără de căruţă
de una singură rostogolindu-se
pe singurii de voi
Ce frumos răsare soarele
peste noaptea de ieri
a trecut, în fine,
şi această secundă
născîndu-se fără dureri
Vă spunem la revedere,
iar nu la adio,
fiinţe care existaţi
în timp ce fiinţăm acuma
fără de suferinţă.
Actori, spectatori, noi plecăm
vă spunem la revesere,
iar nu la adio.
De-ar mai fi o dată ca asta,
fiule, fiio!

Conlucrarea dintre actor şi cvartetul ARTYS a funcţionat foarte bine, în sensul preluării fără pauze stînjenitoare, din mers, a următoarei intervenţii. Grupul ARTYS şi-a ales adecvat repertoriul, reuşind chiar după Humoresca de Dvorjak să atragă atenţia spectatorilor, iar după Oceîi ciornîie publicul fiind cucerit definitiv. Aici, intervenţia lui Eusebiu Ştefănescu a fost inspirată: „Nichita a scris în limba paternă, dar a simţit în limba maternă!”

Eusebiu Ştefănescu ne-a mai recitat cîteva poezii de dragoste „marcă înregistrată” Nichita Stănescu, în care sublimul, pentru a nu deveni siropos, se combină cu diurnul vieţii casnice. „ea m-aşteaptă să-i vin acasă / în lipsa mea, ea se gîndeşte la mine….spală podeaua / să calce licheaua…”. Cu multă pasiune, cvartetul ARTYS, atacă celebrul tangou scris de Gardel pentru, nu mai puţin cunoscutul film  Parfum de femeie (muzica din memorabila scenă în care colonelul orb-interpretat magistral de Al Pacino -invită la dans o tînără domnişoară), încît doamnei îmbrăcată în roşu care stătea pe rîndul din spatele meu i-a trezit nostalgia trecutului, simţind nevoia să povestească׃ „…am petrecut un Paşte minunat cu un grup de prieteni, într-un aprilie cînd pomii infloriţi îşi trimiteau frumuseţea şi mirosul prin fereastra deschisă a sufrageriei casei noastre. Pluteam….Nichita avea o operaţie la picior-ceva tije metalice introduse-…dar atunci cînd a auzit cîntîndu-se tangou la magnetofonul nostru, nu s-a putut abţine şi m-a invitat la dans….Continuarea este de prisos…”.

Spectacolul se terminase, dar asistenţa, îndrăgostită pur şi simplu de formaţia ARTYS, a cerut să afle numele membrilor ei. Eusebiu Ştefănescu a reacţiont prompt, invitîndu-i pe fiecare să-şi spună numele. Nu am avut reacţia corespunzătoare, reuşind să reţin şi notez doar numele ultimei domnişoare care s-a prezentat׃ Ana Truţă. Tot am făcut un progres, acum cunoscînd numele a jumătate din componenţii cvartetului, acest lucru neîmpiedicîndu-mă să-i felicit în ansamblu pentru succesul major obţinut azi prin cucerirea unui public avizat, cunoscător în aprecierea valorilor muzicale, acesta fiind ţelul oricărui interpret, oricărui artist.

Felicitări!

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…