Daniela GÎFU: „I.P.S. Bartolomeu Anania, grăitoare i-a fost umblarea”

Timpul zboară şi, odată cu el, ne zorim şi noi la cele bineplăcute şi nemuritoare. Ne aflăm la un an de zile de când Înaltul, cum îi spuneau clujenii, sfătuitorul nostru spiritual, I.P.S. Bartolomeu Anania, a primit un bilet de călătorie. Doar dus. Destinaţia: Împărăţia Cerului.

Mereu cu slova în faţă, (re)lecturând-o sau (re)zugrăvind-o cu cuprindere, se încăpăţâna să nu cunoască prea mult odihna. Asemenea celor dăruiţi cu bunăştiinţă, curăţenie sufletească, sanctificaţi, după o vreme, de noi cei ce-i urmăm. Nu ne rămâne decât să ne aplecăm asupra scrierilor sale, generoasă zestre lăsată spre cuminţirea mirenilor mâhniţi, nostalgici, îndureraţi, suferinzi, îndoiţi, desnădăjduiţi, revoltaţi, umiliţi, înlăcrimaţi, rugători, regăsiţi, bucuroşi, extaziaţi, îmbunaţi, toleranţi, generoşi, încrezători… Opera lui Bartomeu Valeriu Anania trezeşte stări de spirit încărcate de semnificaţii, amintindu-ne, totodată, de mărturisirile făcute nouă înşine sau/şi celor hărăziţi să ne asculte înspre îndreptare şi îngăduinţă cerească. „Dacă omul dintotdeauna şi-a simţit lăuntrul adiat de fiorul sacru, avem toate motivele să credem că nici adierile artei nu i-au fost străine” – scria în Introducerea la Cartea Psalmilor[1], eruditul comemorat acum de noi.

Timp de 18 ani, în calitatea sa de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi, din 25 martie 2006, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Bartolomeu Anania[2] şi-a dus la împlinire toate cele dictate de conştiinţa duhovnicească. Afla-vom multe dintre aceste permanente osteneli pe care a fost nevoit să le îndure Părintele nostru încă din frageda-i tinereţe, chiar din memoriile sale[3].

Da, alesul fiu al lui Dumnezeu s-a îngrijit cu multă atenţie şi nestrămutată aplecare faţă de iubiţii lui semeni să parcurgă cu răbdare toate etapele pământeşti pentru a cunoaşte uşurătatea treptelor Scării Raiului. A trecut prin multe şcoli lumeşti, româneşti şi americane, lustruind cu vorba, gândul şi simţirea urmele Sfinţilor Părinţi, dar şi a celor jerfiţi pentru crezul lor.

Iată pentru ce am cutezat să aşez în aceste pagini modeste gânduri, drept ofrandă la căpătâiul sufletului plecat.

DUMNEZEU SĂ-I DEA ODIHNĂ VEŞNICĂ!

––––––––––––––––––––––

[1] Bartolemeu Valeriu Anania, Psaltirea, Arhidiecezana Cluj, 1998, p. 5

[2] Mitropolitul Bartolomeu Anania, pe numele său de mirean, Valeriu Anania, s-a născut la data de 18 martie 1921 din părinţii Ana şi Vasile Anania, în comuna Glăvile-Pesceana, judeţul Vâlcea. În anul 1967 a fost hirotonit ieromonah de către Arhiepiscopul Victorin, acordându-i-se din partea Sfântului Sinod rangul de arhimandrit. În primăvara anului 1990, Prea Cuviosul Arhimandrit Bartolomeu Anania a făcut parte din Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, alături de clericii Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Daniel Ciobotea, Constantin Voicescu, Iustin Marchiş, Toader Crâşmariu şi de mirenii Horia Bernea, Octavian Ghibu, Teodor Baconsky, Sorin Dumitrescu.

La 21 ianuarie 1993 este ales ca Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului. Hirotonirea întru arhiereu şi instalarea în Catedrala din Cluj-Napoca a făcut-o Prea Fericitul Părinte Patriarh Teoctist pe data de 7 februarie 1993, înconjurat fiind de un sobor de ierarhi şi de o mare mulţime de credincioşi.

[3] Valeriu Anania, Memorii, Ed. Polirom, Iaşi, 2008