Menuţ MAXIMINIAN

„Numai moartea mă poate face timid” (ŞDD)

Menuţ Maximinian: Ce este educaţia literară?

Ştefan Doru Dăncuş: O farsă – nu există „educaţie literară”. Scriitorul este prin definiţie un autarhic, oricâte facultăţi ar face. Ca să fiu apropiat totuşi de esenţa întrebării – bibliotecile formează sau, în termen larg, „educă”.

Menuţ Maximinian: Cum este privită litera azi?

Ştefan Doru Dăncuş: Prima dată trebuie să cunoşti alfabetul. Apoi, depinde cine şi în ce scop foloseşte litera.

Menuţ Maximinian: Ce este arta?

Ştefan Doru Dăncuş: O ciudăţenie. Oamenii care o practică au un simţ în plus faţă de marea masă. Ceea ce îi face să pară aproape extratereştri, în ochii semenilor.

Menuţ Maximinian: De ce v-aţi apropiat până la contopire de literatură?

Ştefan Doru Dăncuş: Pentru că nu pot trăi înafara scrisului. Scriu şi pe tren, şi pe maşină, şi în munţi, şi în închisoare. Aş muri – ca şi cum mi s-ar lua aerul – dacă n-aş consuma acest aliment vital.
Menuţ Maximinian: Prima întâlnire cu un scriitor. Unde a fost?

Ştefan Doru Dăncuş: În Ieud, Maramureş, unde m-am născut. L-am cunoscut în clasa a şaptea sau a opta pe Ion Gheorghe.

Menuţ Maximinian: Susţin instituţiile de cultură scriitorii?

Ştefan Doru Dăncuş: Da, însă doar în măsura în care şeful instituţiei respective poate câştiga ceva de la scriitorul „protejat”. În rest – toate aruncă bani pe acţiuni fără audienţă publică. Se spală, de fapt, nişte bani „cu mijloace legale”.

Menuţ Maximinian: Aveţi un palmares ales. Cum a fost drumul până aici?

Ştefan Doru Dăncuş: Infernal. Nu te bagă-n seamă nimeni dacă nu eşti convingător. Dacă nu respiri literatură, ca mine, nu poţi fi convingător decât când ai ajus la 70 de ani. Şi atunci degeaba eşti – nimeni nu are nevoie de tine.

Menuţ Maximinian: Cum va fi drumul din acest punct spre viitor?

Ştefan Doru Dăncuş: Uşor. Pentru că numai moartea mă mai poate face timid.

Menuţ Maximinian: Ce ne pregătiţi în viitorul apropiat?

Ştefan Doru Dăncuş: O antologie poetică (volumele de poezie editate până acum), volumul II din “Bărbatul la 40 de ani” şi un nou roman numit „Domnu’ Bumb”. Pentru anul acesta, atât.

Menuţ Maximinian: Cum ar fi viaţa fără cultură?

Ştefan Doru Dăncuş: Credeţi că ar mai exista viaţă inteligentă pe Terra?

Menuţ Maximinian: Pasiuni.

Ştefan Doru Dăncuş: Planeta Pământ, cu tot ce cuprinde ea.

Menuţ Maximinian: Un crez al omului.

Ştefan Doru Dăncuş: Omul vrea să fie mai mare decât Creatorul lui.

Menuţ Maximinian: Un crez al sufletului.

Ştefan Doru Dăncuş: Al sufletului meu – da: încerc să practic iertarea de felul celei practicată de Isus.

Menuţ Maximinian: Un crez al scriitorului.

Ştefan Doru Dăncuş: Nu există un scriitor mai mare decât altul. Dacă lumea caută cărţile tale eşti deja trecut pe listele Raiului.

Menuţ Maximinian: Mesajul care poate salva lumea.

Ştefan Doru Dăncuş: Viitorul aparţine celor ce vor învăţa să rabde.

 

consemnat,

Menuţ MAXIMINIAN

aprilie 2011

Bistriţa – Târgovişte

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Marian MALCIU: Rondelul tristei veri & Sonetul plângerii… Te cheamă!

Sonetul plângerii… Te cheamă!  ***  Privește, Doamne! Tot pământul plânge, Iar Cerul…