LITERE SPRE MÂNTUIRE

 

Doamne, m-ai poleit cu flori în pomi

Și pasul mi l-ai făcut treaptă.

 

Râurile veșniciei seamănă iertări

Alungând ciuma fricii de inimă.

 

Cum, Doamne, să căutăm prin veacuri

Arma contra zâmbetului Tău?

 

Mă inundă o amintire cu tăcerea de azi

Pentru a-mi desprinde fluturii rostului.

 

Nasc raze prin zidul spre Tine

Și surp cetăți înarmate cu plăceri.

 

Ține-mă, Doamne, soră cu frații

Să-mi citesc mântuirea din chemarea lor.

 

 

A DOR

 

Ești zâmbetul meu când moartea mi-ar smulge

Și rugă, și trepte, și hore.

 

Ești lacrima mea când viața m-ar prinde

Și iad, și pedeapsă, și doine.

 

Ești pacea din luptă și lupta din pace

Când bate pendulul a tine.

 

Sunt ceea ce nu poate fi decât clipa

Iertată din ieri, azi și mâine.

 

 

FRICA CEA FĂRĂ DE FRICI

 

Prind sunetele iubirii tale

Prin hățișul creării mele…

 

Tac să cred că le auzeai

Până a mă fi strâns lut în mâini.

 

Dumnezeu ți-a tricotat o armură

Din luminile însetării de a fi.

 

Tăișul cugetului tău

Ne trece prin strâmtorile mândriei.

 

Vânturile se iau la întrecere

Cu gonirea așteptărilor.

 

Icoane slobozind suflete

Ni se roagă de trezire.

 

Ramele din lemn

Spulberă patima din priviri.

 

Desprind cuvinte

Cu frica de a nu semăna fricile…

 

 

SIN(YIN-YANG)ERGIA TĂCERILOR

 

Ca să vezi! … poți pleca…, numai fii!

Fugi, căci dizolvat ești și mai tu!

Nu mă privi decât atunci când nu știu,

Doar în Cer, ne vorbim ca prin casă…

 

Te las să-mi afli necunoașterea

Până te sugrum cu înghețarea

Orgoliosului Noi, sălbatic și obosit.

Laurii liniștii mi-i atribuie luptele tale.

 

Alungă-mă de oriunde mi-ai visa zâmbetul

Prin caleidoscopul vieților iubitoare de sens.

Dorul a trecut demult pe raftul jucăriilor,

Făcând loc stihiilor din năvodul iertării.

 

Ești coșmarul fricii de a nu te fi știut

Preț de un geamăt-trezire spre orice sărut,

Nepercepându-i viteza întru erupția prin clipe

Fie de culori, fie de forța imaculatei credințe…

 

Te pierdeam freamăt al întregului,

Mă apropiai ca o chintesență a smereniei,

Ne tăceam reciproc fredonând din memorie

Zestrea țesută în războiul schimbului inimilor din piept.

 

 

RĂNINDU-TE

 

Ești sărbătoarea mea de a te căuta

Ești infernul meu de a mi te revela,

Ești păcatul meu de a te ierta,

Ești existența mea de a mă ucide.

 

Ești spre a nu-mi fi decât în alte vieți,

Nu ești întru a-mi fi cu adevărat,

Te creez din ceea ce vei fi,

Te rănesc prin eternitatea noastră…

 

 

ALCOOL CINTRA SENS

 

S-a răzvrătit pulsul sufocat de inerție,

A căzut și pielea prin care șerpuiau iluziile,

Iarba mă ceartă prin foșnetu-i a toamnă,

Scorțișoara din ceai fiind singurul îndulcitor.

 

Îngeri îmi vin străinii chemați a ne ruga împreună,

Ciuma se plânge uitată ca ultima zdreanță de rătăcire,

Marcând hotarul dintre privirea nenăscută și fiorul de a fi.

Știu oare norii să te ascundă în lacrimi de secetă?

 

Luna e la a nu știu câta eclipsă deportând seva

străbunelor armonii,

Îmi întrebi frica duioasă de ce ți-ar înghimpa curajul,

Iar vacarmul străzii împinge negocierile spre pauză,

Dând sens furnicarului înecat în alcool de mancurtizare.

 

 

ALPINISM ÎN SINE…

 

Doamne… te-am tot căutat prin intangibil,

ca să te citesc în mine, mai unită cu cea de azi…

 

Doamne… și cât de îndepărtată îmi eram

celei de ieri sau de niciodată…

 

Doamne… m-am rătăcit prin gândul că te mai caut,

mai singură decât mine, copila, cândva înlănțuită de cei care nu te căutau…

 

Doamne, oare mai am de spart piatra așteptării

cu lacrima împlinirii prin a te striga?

 

 

REGENERÂND INFINITUL

 

Se descâlcește plasa libertății

În marea purificată

 

Secundele sunt imune la necunoaștere

Firul întrebării conturând firea răspunsurilor

 

Aud cum mă auzi

Escaladez viața prin așteptarea ta

 

Semnul crucii înseamnă Voia Domnului

În a face dreptatea fie și de dragul nedreptății

 

Mâine vom tăcea revederea de azi

Valurile regenerează prin scoici, infinitul.

 

 

„RIDICOL” DE… LIBERĂ

 

m-am pustiit de tine

umplându-mă cu mine

lacrima de a nu-mi fi

s-a copt în lacrimile de a-ți fi

 

se rostogolesc pietre-ani

peste mormântul iluziei

că ne-am fi privit în doi

dincolo de cheia răsucită în instinct

 

beau ziua de mâine

din cupa zilei de ieri

spre a-mi minți eternitatea

că aș fi ridicol de inexistentă

 

te-ai rugat de libertate

până la odihna autenticului strigăt

iar zăbrelele renunțării

îți viscolesc trupul ca pe cuvinte

 

 

IUBIRE… AMNISTIATĂ

 

Te-ascundeam prin munți de lupte,

Mă cream singurătate,

Clipă-n două inimi rupte,

Din trăire alungate…

 

Te revăd prin giulgi de șoapte,

Mă auzi din zidul anei

Suntem lacrimile coapte

Întru împlinirea tainei…

 

De mai ai un suflet-casă

Amintește-ți nemurirea

Din privirea mea sfioasă,

Când întemnițam …iubirea.

 

 

PÂNĂ MĂ MÂNTUIEȘTI, DOAMNE…

(inspirată de interpretarea la pian, de către fina mea de botez,

Tanya Istrati, a unor melodii înălțătoare)

 

Un ,,tu” mă plouă cu moarte,

Alt ,,tu” mă scurge de frici,

Câțiva ,,tu” îngheață de focul meu,

Iar singura ,,eu” sunt noi.

Cine ești tu cu alt tu și câțiva tu,

Dacă nu eu fiind noi?

 

Un ,,tu” a tăcut spre a se fi iertat,

Alt ,,tu” mă iartă pentru că deveni ,,eu”,

Câțiva ,,tu” exersează a fi ei,

Ca eterna „eu” să se boboteze.

Cum respirăm fie tu fie noi,

Până eu ajung să Îmi îmbrățișez Dumnezeul?

———————————-

Diana CIUGUREANU

Chișinău, Basarabia

1 octombrie 2018

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

ATENȚIE! Nu face aceste greșeli atunci când îți plănuiești vacanța online

Deși avem tehnologia care ne ajută să facem totul mai rapid, timpul nostru pare să fie din…