Dorel Schor: „Curtea din spate – un spatiu familial”

Nu sunt putini pictorii care si-au intitulat  cite un tablou, chiar asa, „curtea din spate”. Adica locul opus fatadei, unde dispare atmosfera si haina de sarbatoare, cartea de vizita sau blazonul de respectabilitate. Curtea din spate este universul simplu al omului, spatiul intim si familial, mai reprezentativ adesea decit haina de gala.

Mai intotdeauna, inapoia subiectului ales se afla o motivatie, o intimplare. Prietenul Moni Leibovici, artist al penelului, a pictat o serie intreaga de tablouri pe aceasta tema. Mi-a relatat ca subiectul l-a preocupat multa vreme, din momentul cind familia sa instarita, emigrata din Bulgaria cu multe obiecte, bagaje si mobile, a primit o locuinta de numai doua camere intr-o periferie. In Israelul acelor vremuri, doua camere erau un lux, asa ca li s-a parut firesc sa abandoneze lucrurile in ograda. Mai putin copilului Moni, viitorul pictor, ramas cu imaginile acestea pe retina.

Yehoshua Grossbard, un pictor nascut in Polonia, s-a „specializat” in peisaje urbane. El s-a facut remarcat  prin cromatica deosebita a lucrarilor sale. Dominate de un galben solar, de nuantele calde ale culorilor de pamint, aproape toate pinzele sale infatiseaza ziduri interioare, scari de serviciu… Ansambluri lipsite de perspectiva, dar nu lipsite de circumstante ezoterice, ca o alternativa la realitate. Intorcindu-ne in biografia omului, putem banui sperantele sale de viitor, intr-o vreme cind zidurile erau reci si dusmanoase.

Personalitate semnificativa in arta plastica romaneasca, Camil Ressu a abordat adesea teme rustice, vederi de la sate, tarani la munca cimpului. El a surprins o lume simpla, trudita, cinstita. Taranii la moara, asteptind in curtea din spate si stind la taclale, iata un motiv traditional, tratat de pictor cu simpatie. Stilul sau distinct, caracterizat prin detalii implementate, sugereaza o lume emblematica, reprezentativa.

O pinza deosebit de valoroasa , de o remarcabila expresivitate coloristica a pictat Stefan Luchian.”Spalatoreasa”,  este o compozitie centrata pe o femeie de la tara sau de la periferia unui oras care, in curtea din spatele casei intinde rufele spalate.. Cromatica optimista traduce, in maniera realista dar poetica, frumusetea muncii si a traiului cotidian.

Miriam Cojocaru se lasa atrasa de peisajul urban, uneori numai atit cit se poate vedea prin fereastra bucatariei unui apartament de bloc obisnuit. Ea descopera verdele copacilor si petele de soare in spatiul strimt al curtii din spate, cladind imaginea din contraste de umbra si lumina. Paleta, numai aparent sobra, se incarca abil prin tonuri discrete, de calm si poezie.

Dr. DOREL SCHOR