Cleopatra Trubeţkoi (I)
Cu tot titlul ei de printesa (principesa) si cu tot numele ei exotic, Cleopatra Trubetkoi a fost romanca getbeget, facand parte din familia Ghica.
Cateva lucruri ne-au impus prezenta ei in aceasta rubrica. In primul rand, faptul ca, desi a petrecut perioade lungi de timp la Bucuresti sau peste hotare, cea mai mare parte a vietii ei s-a desfasurat la Baicoi, in judetul Prahova. Mai mult, ea s-a considerat acolo, mai mult decat oriunde, acasa, aici a dat o intreaga masura a calitatilor ei de gospodina si admi- nistratoare, aici si-a ridicat ctitoriile. In al doilea rand, Cleopatra Trubetkoi s-a implicat in viata sociala si mondena a epocii, depasind cu seninatate si aplomb multe din prejudecatile vremii si ale clasei din care facea parte, cu privire la locul si rolul femeii in societate. De asemenea, a introdus in vestimentatia si in viata ei cotidiana, elemente moderne, occidentale pe care multi (si nu numai femei) vor cauta sa le imite. Mai mult, ea s-a implicat indirect si in viata politica a tarii, de multe ori “de partea cea buna“. In sfarsit, a avut relatii cu scriitori si artisti, pe unii dintre ei ajutandu-i direct, jucand deci un rol important in promovarea culturii nationale.
Desi vestita in epoca, multe lucruri din viata ei au ramas necunoscute sau nelamurite pana in zilele noastre. Nici macar datele ei biografice nu erau precis stiute. Din fericire, cu aproape 30 de ani in urma, dr. Mihai Rachieru, pe atunci directorul Arhivelor Statului Ploiesti, mi-a oferit o copie xeroxata dupa actul de deces al principesei din registrul de stare civila al comunei Baicoi. Din acest act reiese precis ca a murit in anul 1880, in varsta de 78 de ani, deci data nasterii trebuie plasata in 1802 (sau cel mult la sfarsitul anului 1801). Recunoasterea acestei date obliga la modificari in arborele genealogic al Ghiculestilor. De unde pana acum era trecuta ca al doilea copil al banului, acum apare ca al cincilea si ultimul din cei care au ajuns adulti. Tatal ei a fost marele ban Costache D. Ghica (1754-1822); strabunicul, bunicul si un unchi al lui fusesera domnitori si aveau sa fie pe tron si doi frati ai lui mai mici. Cleopatra ii fusese daruita la mare distanta de celelalte odrasle. Cand s-a nascut ea, fratele ei murise de cativa ani, casatorit, dar fara urmasi, sora ei mai mare tocmai devenise bunica, sora ei mijlocie nastea al doilea copil, iar cea mica era in preajma casatoriei. In aceste conditii, se intelege ca a fost adorata si rasfatata nu numai de parintii ei, ci si de surorile mai mari, de cumnati, de unchi si de matusi, de veri si verisoare; si cum inrudirile Ghiculestilor erau atat de vaste, putem spune ca aproape de intreaga aristocratie romaneasca.
Cleopatra a avut tot ce si-a dorit: odai mobilate dupa gustul ei, cu covoare, tapiserii, cu tot confortul posibil in epoca, atat in palatul de la Bucuresti, cat si in cel de la Baicoi. A avut guvernante si guvernori straini, roabele curatele, supuse si ucenicite drept came- riste indemanatice in pastrarea garderobei, imbracatul si dezbracatul domnitei, incretitul parului sau facutul unghiilor. Pe masura ce crestea i s-au pus la dispozitie stofe, blanuri, matasuri, voaluri dintre cele mai fine si mai scumpe, cele mai bune croitorese, lenjerese, brodeuze, modiste, marsande din Bucuresti raspundeau prompt la prima ei chemare. Patrimoniul ei de bijuterii crestea cu fiecare sarbatoare, cu fiecare aniversare. A avut cai frumosi, trasuri elegante, vizitii si “feciori“ aratosi si gatiti.
Cleopatra a fost frumoasa, inteligenta, cultivata, spirituala, imposibil de intimidat. In felul ei si-a iubit foarte mult tara, dar a iubit si mai mult viata, pe care a dorit sa o traiasca din plin.
Inca de cand a debutat in societate, prin 1817-1818, a avut un mare succes, desfasurand o vie viata mondena, in saloanele vremii din Bucuresti sau, vara, la petrecerile pe care le organiza pentru ea banul, la Baicoi, sau ca invitati la conacele din apropiere. A fost de la inceput curtata si disputata, dar ea era foarte pretentioasa si nu a voit sa se angajeze fata de niciunul. Dintre “prietenii“ cu care se vedea mai des, atat la Bucuresti cat si la Baicoi, era, mai ales, Alexandru Ghica, unchiul ei, cu numai sase ani mai in varsta decat ea. Inrudirea lor ii punea la adapost de “gura lumii“, iar banul era incantat de vizitele dese pe care fratele sau vitreg i le facea.
Paul D. POPESCU

SURSA: http://www.ziarulprahova.ro

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Marian MALCIU: Rondelul tristei veri & Sonetul plângerii… Te cheamă!

Sonetul plângerii… Te cheamă!  ***  Privește, Doamne! Tot pământul plânge, Iar Cerul…