Femei prahovene de azi, de ieri, si mai demult

Cleopatra Trubeţkoi (II)
Anul 1822 a adus in viata Cleopatrei mai multe evenimente. Mai intai a murit banul Costache, tatal ei, in varsta de 68 de ani (mama ii murise mai demult) nu atat de batranete, cat de grijile si zdruncinarile din timpul zaverei. Cleopatra a ramas orfana, dar, din fericire, si-a gasit imedit un tutore, in persoana unchiului ei Grigore Ghica, care tinea mult la ea, o rasfata si era foarte ingaduitor. Ea avea o libertate neobisnuita pentru o fata si posibilitatea de a dispune de veniturile proprietatilor sale. Un al doilea eveniment a fost implinirea a 20 de ani, varsta la care, pe vremea aceea, o tanara necasatorita era considerata “fata batrana”. Insa ei putin ii pasa, continua sa refuze partidele. In sfarsit, un al treilea eveniment a fost ridicarea pe tron a unchiului si tutorelui ei, Grigore IV Ghica, fapt care i-a sporit mult prestigiul.
Dupa cateva luni, in toamna tarzie a aceluiasi an 1822, renuntand la doliu, Cleopatra s-a avantat in viata mondena. La balurile de la curte straluceste, alaturi de fratele domnitorului, tanarul ei unchi Alexandru, acum numit mare spatar, deci comandant al fortelor armate ale Principatului. Este permanent invitata la petrecerile rudelor sale si organizeaza chiar ea petreceri in palatul ei de pe Podul Mogosoaiei, iar vara petrecerile se tineau lant la ea, la Baicoi, la Campina, la tutorele ei, domnitorul, la Floresti, la Cantacuzini…
Dupa aproape un an de triumf, Cleopatra a disparut brusc si pentru mai multe luni din lumea aristocratica si mondena. Unde se afla ? Se stia, la palatul din Baicoi, resedinta ei cea mai draga. Ceea ce nu se stia era de ce nu se arata nicaieri, de ce nu invita pe nimeni ca mai inainte, de ce se eschiva de la primirea oaspetilor sositi pe neasteptate.
Inainte ca ea sa se intoarca la viata mondena – mai frumoasa si mai eleganta – la sfarsitul iernii anului 1824, in cercurile Ghiculestilor a aparut o fetita de 3-4 ani, Zinca. Ea a fost data spre crestere si infiere unei femei mai modeste, boieroaica si ea, vaduva saracita, Elena Urziceanu, iar din ascendenta copilului s-a facut un adevarat mister care a favorizat nenumarate barfe. Acestea se opreau insa la nivelul unor cercuri foarte intime, nimeni nedorind sa-l supere pe domnitorul Grigore Ghica, tutorele si protectorul domnitei.
Ca un fel de rezumat tarziu al tuturor zvonurilor si barfelor fiul micutei Zinca, Alexandru Candiano-Popescu, avea sa spuna ca mama sa era fiica baroanei X, sora Cleopatrei Trubetkoi. Dar niciun izvor nu aminteste aceasta baroana X, iar cele trei surori ale Cleopatrei, mult mai in varsta decat ea, maritate si cu copii mari, nu mai erau niciuna in situatia de a naste in 1802. Atunci, nu ne ramane sa credem decat ca mama Zincai era chiar Cleopatra.
Dar cine ar fi putut fi tatal? Si de ce tot acest mister ? De ce cel care “a lasat-o grea” pe domnita nu a fost silit sa se insoare cu ea ? Domnitorul ar fi putut s-o faca cu usurinta, chiar daca “vinovatul” ar fi fost insurat – mitropolitul dadea multe dezlegari de “despartire” in “lumea mare” – cu atat mai mult cu cat noua partida ar fi fost de preferat oricarei alte casnicii. Si atunci la ce ne putem gandi decat la o legatura incestuoasa, nu strict incestuoasa, dar socotita astfel de biserica ortodoxa, mult mai putin toleranta in astfel de probleme. Ideea ne-o sugereaza tot amintirile lui Candiano-Popescu, care, pe langa afirmatia ca a fost botezat cu numele domnitorului, mai spune: <>. Asadar…
In vremea aceea, Alexandru Ghica era un tanar de 27 de ani, nepot si frate de domnitor, bogat, cult si umblat prin lume. In plus era mare spatar, cu alte cuvinte comandantul proaspetei ostiri moderne a Tarii Romanesti. Era un om placut si manierat, necasatorit (si nici nu avea sa se insoare niciodata) si nu i se cunostea atunci nicio dragoste, ci numai relatii efemere, desi fetele si femeile roiau in jurul lui.
Nu este, deci, firesc sa banuim si noi o idila mai indelungata, desfasurata si la Bucuresti, dar, mai ales, pe fundalul mirific al Baicoiului, in cavalcadele prin imprejurimi (erau buni calareti amandoi) si dezmierdari prin livezi si poieni, ca si prin iatacurile conacului, cu gustul delicios al semiincestului ? In orice caz, cand a revenit in societate, Cleopatra nu l-a ocolit deloc pe Alexandru Ghica si amandoi straluceau in viata mondena bucuresteana sau in petrecerile de la Baicoi… In ceea ce priveste fetita, ea a botezat-o, devenind nasa ei, dar a tinut-o departe de Bucuresti si de Baicoi, vizitand-o foarte rar si discret.
Totusi, domnita devenise mai lucida, incepuse sa se gandeasca la viitor si nu este exclus ca insasi Alexandru sa-i fi sugerat asa ceva.
Oricum, imprejurarile i-au venit in ajutor, incepand un nou razboi ruso-turc, armatele rusesti ocupand Principatele, in mai 1828. Cleopatra nu avea de ce sa fie nemultumita sau sa se teama. Este adevarat ca unchiul si tutorele ei, Grigore Ghica fusese suspendat din domnie si fusese trimis ca “mazil” la Campina, dar se bucura de toate onorurile si de toata libertatea.
Paul D.POPESCU