Motto:

Gura Humorului şi a păcătosului adevărat grăieşte!

(George Roca)

Cyberspace sau ciclotronul

Asta avem, o cotă de avarie a ce? A memoriei colective, sumă a id-urilor. Răsar,  sau sunt „emanaţi”, tămâiarzi ori sulfuratnici, se agită, se precipită, inşi ai tribunilor civice, într-o agoră mai degrabă Hyde Park…Am văzut gurişti criticarzi, sursecitaţi foarte, cum apar la TV sau prin reviste, cocoţaţi pe scaune înalte, ori pe podiumuri de mucava, delirând despre toate, dar mai ales despre prorpia-le criză identitară. O proiectează, in extenso, asupra naţiei, de se poate asupra civilizaţiei. Tropăim, ma non troppo. Vorba unui banc, încă biscuim, Măria Ta…

*

Inflaţia pe suprastoc a neo-kulturii sau inteculturii, atinge apogeul şi riscă implozii de gang, de hrube, de mausolee, de pieţe, de academii. Ruine şi reziduiri, reciclare şi revalorificare, substanţe şi eboşe, monetărie calp, money re-emis, la bursele neo-babilonice ale …ID- entităţii. No problem mate!.

*

Ia să revedem lapidar, ce avem aici, privind peste umăr: istoriile ne sunt scrise de un mitolog genial-Nicolae Densuşianu, (Dacia preistorică) – recent confiscat de mişcarea dlui Napoleon Săvescu, fiul lui Sav (?) din U.S.A. – congrese de dacologie, neo-protocronism, contrat de dl Manolescu (Apolzan), într-un studiu acid din 1991, no problem. Sus, la Cetăţile dacice, buldozere sparg ce a mai stat sub pământ, murrus dacicus, iar un jurnalist al revistei dlui Napoleon, pe nume Brilinsky, este numit de presa deveană „ultimul dac”!  Avem un ministru de externe vaşnic urmaş al celui cu „Cadavre în  vid” , pre nume Baconski, no problem. Avem miniştrii maghiari conlocuitori, inclusiv la sănătate şi cultură, no problem. Avem stângism de dreapta şi dreptaci de stânga. Românul ticea „ai dat cu stângu-n dreptul”!

Avem DADAISM şi contra- punctic, NUNUISM, voila!

Avem – bunăoară în zona unde eu mai trăiesc, Doamne ţine-mă!, dealtfel, ziariste post- revoluţionare, bune, Monalise Hihn, Nicole Ebner, sau redactori şefi ca Amarilldo Szekelly, no problem zic. Să fiu înţeles dacă eventual simt pişcătura de ţânţar (cu „” din A!) – a resentimentului de …ID-entitate. Avem şi revista ID-ei contemporane, a dlui Patapievici, evident a unei culturi elitice, de ID-entitate pledând interculturalismul, voila, no problem măi dragă. Avem dioaspore dar avem şi mişcări divergente, false concordii, excitate discordii, avem ce avem cu noi înşine, ăştiia ! Avem o lustraţie de nu se mai termină, toată falsă, toată aiurea. Avem victime şi călăi, într-un binom al perversităţii cu eşapare în sus, în nasul Uitării; relaţia victimă- călău este simptom socio- politic- cultural, măi dragă: a fost numită sado-massochism. Ce paradigmă retrogradă, măi dragă, măi darling! „ Măi animalule „  cum dixit Ion Ilici Iliescu unui ziarist…

*

Revenim la istorici: Grecul genial  acad. A.D. Xenopol, cu trei volume „Istoria Românilor”, vreo patru ediţii, etimonul XENO fiind niţel al xenofobiei, no problem. Avem o obsedantă istoriologie şi idem arheologie, un chtonic bulgar, Vasile Pîrvan, cu monumentala Getica…Avem un Victor Kernbach, mai ales cu a sa recent editată „ Universul mitic al românilor”…Îl avem pe Eliade şi era să fie şi I P Culianu…Avem uituceala bibliotecilor incendiate, biografiilor re- cosmetizate, tablorulor ciuruite. Avem dileme şi dileme vechi, vatre vechi şi vetre noi. M-au inclus în dicţionare…În cel al Fundaţiei Române, când era şef Augustin Buzura, sunt cuprins la litera E, cu primele 10 cărţi. Autorii marelui dicţionar sunt Papahagi, Zaciu şi Sasu. Pe primii doi Dzeu să-i ierte. Ulici mă onorase altundeva, Doinaş altundeva, câţiva prin alte „ istorii”. Zecile de scurişti şi turnători, în felul lor, m-au „ inclus” şi ei în dosarele de urmărire informativă (DUI) – ale fostei securităţi. Sunt sigur că „ noua securitate” continuă „ opera” la adăpostul adânc – întunericiţilor „ glossatori”. No problem.

*

E plin drumul retro al „ memoriei”, de scrisuri, necroloage, un cimitir vesel, voila! Cui anume dau seama toţi aceştia? Tovarăşii aveau sintagma „ dare de seamă”, mama lui proces verbal.

Zona zoster al memoriei (românioase?)

Îmi rămâne sincera plăcere  de a reciti unele jurnale ale scriitorilor. Câteva sunt geniale. Multe mincinoase, cruntă e minţirea de sine a celor care „ scriu”. În „ zona zoster” a chinurilor meta şi antimetafizice, avem o cohortă fără capete, de falangişti, mercernari ai noii finanţe, unii zic massonice. Mda. Avem califili, livreşti, transmodernişti, fracturişti, horror-işti, hedonişti isterici, maniacali obsesivi, „ pe pământ avem de toate”, unii şi sub pământ. Oale sparte, vase funerare, mumii dintre cele ce în disperarea englezilor bombardaţi de V–urile nemţeşti, au servit de combustibil în Londra blocată…

*

O- la- la ! Despre „ zona zoster rulantă şi gonflabilă a „ înalt prea fericiţilor”, sunt multe de zis, dar mai multe de tăcut. Nomine odiosus, chiar dacă mai toţi, în- robiţi în negrele robe, unii au zis „ satane în sutane”, sunt dintre cei ce şi-au schimbat numele, grecindu-le, bulgărindu-le, rusificându-le. No problem.

*

La neofascism avem şi neostalinism, neobolşevism, răscoale şi revoluţii televizate. Avem libertatea presei şi libertatea de a  trage cu puşca ( idem duşca), cum scria Geo Dumitrescu. Avem un imn naţional care sună actual, absurd de actual: „Deşteapă-te române !”. Noroc că nu mai e cântat ca pe vremuri, fix la miezul nopţii, la radio. Avem cobzari şi rock-eri, bla bla şi infaţie porno în creuzetul antimetafizic al pauşalismului… Avem geţi-begeţi, băieţi de băieţi, (s)exegeţi, apologeţi,ce mai ? Avem!

*

Avem cantindanţi Nobel susţinuţi fest: Norman Manea, evreu, nicio legătură cu …manelele!) , Mircea Ivănescu, Mircea Cărtărescu, ba şi o droaie de foşti UTC-işti, azi mari exegeţi ai …antimemoriei bine dirijate, voila! Foaie verde … Merde!

*

„ Fiecare ţară îşi are hoţii şi criminalii pe care şi-i merită”, remember!

Iubirea ca moartea e de tare…

Arta poetică…A fost ab initio incantaţie, descântec, daine şi doine, arta este esenţialmente psihedelică. „ Cântarea Cântărilor” era un mic manual de iniţiere sexuală, a dezvirginării; e plină metafora ei de plante cum s-ar zice etno- botanice, mir, crini, tămâie, etc- şi de comparaţii colosale, sânii, coapsele, picioarele, buzele iubitei Sulamite, a lui Solomon, sutn asemuite cu templele, cu Ierusalimul,.cu turmele de oi, cu narcisul, vinul, mărul, (oţetul lui), se vorbeşte de „ vremea căutării” (preludiu ), de iezii care pasc crinii, de turnul lui David (gâtul iubitei), jumătăţi de rodii (obrajii),” doi sâni, doi pui de căprioară”,” miere, „ grădină încuiată” (sexul încă virgin), „capul plin de rouă” (genial, metafora seminţei masculine, a slobodului), „braţele drugi de aur” (mda), „ picioarele „ stâlpi de marmoră”, (mda),trandafir- crini roşii- buzele. Farmaconul – de unde „farmecul”, era acelaşi cu cel actual.” Frumoasă ca Ierusalimul”…” ca oastea de război temută” !  „ Picioare frumoase cu coapse rotunde” , ochii- iezere de Hoşbon”, şi ceva în fine mereu actual, genial spus:  „ Iubirea ca moartea e de tare”! Teologii cei vechi şi apoi cei creştini, consideră idea că „năzuinţa  spre o dragoste dintre soţ este simbolul unirii lui Isus cu biserica. Sunt patru moduri de a interpreta Biblia, cel euristic fiind cel mai …elitic. Mda.

*

În fine, din surse şi resurse resuscitate şi surescitate, în zona zoster a Roşiei Montane au apărut canguri, însă nu australieni, ci marca Goldenspritz. Vom Videa? Nu vom Videa? NU ?

Salut voios de vip rânzos !

Gelu DELASTRESSBOURG

Gura Humorului

iulie 2011

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Esti implicat intr-un accident rutier? Iata ce trebuie sa faci!

In conditiile in care tot mai multi oameni au devenit proprietari de masini si au obtinut …