Motto:

„Tare-i tristă maica ţară

că-i mor fiii-n foc şi pară…”

***

Avem de toate şi n-avem

din ce ne-a făcut Domnul parte –

avem o ţară ca-n poveşti,

de hoţi condusă ca la carte.

*

(La noi se-adevereşte spusa

cu tirania şi-anarhia:

Şi sus, şi jos – ca-ntr-un coşmar –

este la post ticăloşia!)

*

Cu ce ne-a dat cerescul Tată

şi-am moştenit de la strămoşi,

între popoare trebuia

să fim fruntaşi, nu doar faimoşi.

*

Căci faima ni s-a dus în lume

prin paradoxuri fel de fel,

precum că ţara e bogată

şi sărăcia un flagel,

*

ce-mparte România-n două

fără putinţă de-mpăcare –

neruşinarea într-o parte,

dincolo disperarea-n floare;

*

ici mafioţii-ncumetriţi

cu hâdul lor trai pe vătrai,

colo cei mulţi, de azi pe mâine

subvieţuind cu chiu şi vai,

*

după a lor expropriere

– prin sforării electorale

şi iscusite vorbe goale –

de-al votului atom-putere,

*

ca iarăşi un mandat să spere

cum o tot fac de-un sfert de veac,

că răului vor izbuti

să-i vină odată de hac.

*

Şi iacă-aşa anii se scurg

în lânced şir de-nmormântare

şi-o generaţie întreagă

se resemnează până moare,

*

pitindu-se după zicale

ce-ngraşă apatia vie:

„N-avem ce face”, drept urmare

„Mai rău numai să nu ne fie”,

*

deşi-s atâtea de făcut

unde cam totul e pe dos

şi-atâţia simt pe pielea lor

că traiul li se duce-n jos…

*

După prăpădul de la club

– Sodomă la redusă scară –

avem sub ochi dovada clară

că totu-n lume-i cu şurub

*

şi fapte din trecut revin:

Crudul Moloh fenician

cu taurul falaric de aramă

s-au întâlnit în club bucureştean,

*

ca zeci de vieţi să-nghită-ndată

şi să poftească alte zeci –

cumplit carnagiu-armaghedonic

pentru părinţi, doctori, dieci.

*

Întreaga ţară-i răscolită

de-acest masacru-ngrozitor!

Ajută la ceva c-acţionarii

îşi vor primi pedeapsa lor?…

*

Pe morţi nu-i scoală din morminte

şi nici răniţii nu-i ajută,

oricât ar fi de grea pedeapsa

pentru greşeala făptuită.

*

Greşeală-a fost, mai bine zis

grave carenţe de-avizare,

iar nu osânda cerului

spre-a crezului iute-ndreptare,

*

cum ipocriţilor cu ştaif

li se năzare să discute

– c-o mulţumire îndrăcită –

de satanism şi isme-oculte,

*

când e vizibil că un club

ca cel de flăcări mistuit,

avea cam totul dintr-un rug

demn de-un demonic apetit.

*

„Tată ceresc mult mai presus

de-a noastră voie păcătoasă,

nu Te-ntrebăm cum de-ai admis

această crudă încercare

pentru a ţării-nlăcrimare,

c-ar însemna să ne-ndoim

de ne-nţelesul scop divin

pentru gândirea omenească,

ci ne rugăm milă să ai

de morţi, răniţi şi viii toţi:

Pe morţii-n chinuri

iartă-i, Doamne,

şi fă-le parte

din a Ta dragoste cerească,

alină-i pe-ntristaţi,

pune răniţii pe picioare

şi ţine România-n veac

sub mâna Ta ocrotitoare.

Amin.”

——————————–

George PETROVAI

Sighetu Marmaţiei,

5 noiembrie 2015