Stiri Exclusive "În trena toamnei mele", Georgeta RESTEMAN, POEM Mihai Mircea Totpal 4 noiembrie 2011 2 Comentarii

Georgeta RESTEMAN – „În trena toamnei mele” (poem)

În trena toamnei mele…

*

Tăcerea nopţii-albastre cu împletiri de vise
Stindarde arborate pe-aceleaşi metereze
Cetăţi de suflet triste cu porţile închise
De lacrimi îngheţate sub gene încă treze.

*

Fărâme de speranţă, de brumă-ncărunţite
Melancolie-ascunsă în tremurul de frunze
Onorurile toamnei, de vremuri ruginite
Într-un pocal de ceară atins uşor de buze.

*

Privesc înmărmurită spectacolul nocturn
Îmbrăţişări de stele, sclipiri de lună plină
Învăluiri de suflet ascunse-n vechiul turn
De unde, lin, răzbate o rază de lumină.

*

Lucesc pe ramuri goale şi triste, răvăşite
Muguri de doruri, urme de suflete rebele
Fiorduri reci şi-atâtea trăiri nemărginite
Şi-un licăr de iubire în trena toamnei mele…

*

Georgeta RESTEMAN

Cluj Napoca, 31 octombrie 2011

Partajează acest conținut:

Etichetă "În trena toamnei mele" Georgeta RESTEMAN POEM

Mihai Mircea Totpal

Eu sunt principalul “vinovat” pentru existenta acestei publicații electronice, pretențios numita “Revista”, care își consuma existenta acum în mediul virtual. Sunt un simplu blogger, fără veleități de jurnalist sau studii de specialitate în acest domeniu, fiind economist la baza și manager în activitatea profesionala. Aceasta revista este pentru mine, în primul rand, un hobby, un rezultatul al unei munci zilnice susținută cu mare pasiune și dragoste de tot ce tot ce înseamna frumos în viata (caractere, fapte, locuri), veștile bune și gândirea pozitiva în special, din simpla dorința de a COMUNICA și de a fi mai aproape de OAMENI.

Articolul anterior

Profesor psiholog Mirela Aldea – „Personalitatea obsesională”

Articolul următor

George Goldenberg: Din banca amintirilor am scos „Fantomele trecutului”

Mihai Mircea Totpal 0

„Emoția – pulsul vieții” de Elena BUICĂ

Mihai Mircea Totpal 0

„Patru eseuri de primăvară” de Liliana TOMA

Mihai Mircea Totpal 0

„Iubire, lacrimi și dor (poezii)” de Manuela ȘERBAN

2 comentarii

marian malciu 4 noiembrie 2011 5:01 PM

În trena toamnei tale clipesc atât de multe amintiri
şi-atâta gust amar ce-ai stors din multe amăgiri,
încât mă-ntreb, speranţa, de mai poate,
întreagă să rămână, să le alunge toate…

Cu prietenie,

Georgeta Resteman 5 noiembrie 2011 2:55 PM

Mariane, „în trena toamnei mele” am adunat mereu ruginiul frunzelor în aşteptarea primăverii speranţei care, din fericire, rămâne singura care nu moare niciodată… Mulţumesc de popas, gând bun şi prietenia cuvântului scris frumos… Sfârşit de săptămână cu bucurie îţi doresc!

Georgeta RESTEMAN – „În trena toamnei mele” (poem)

În trena toamnei mele…

*

Tăcerea nopţii-albastre cu împletiri de vise
Stindarde arborate pe-aceleaşi metereze
Cetăţi de suflet triste cu porţile închise
De lacrimi îngheţate sub gene încă treze.

*

Fărâme de speranţă, de brumă-ncărunţite
Melancolie-ascunsă în tremurul de frunze
Onorurile toamnei, de vremuri ruginite
Într-un pocal de ceară atins uşor de buze.

*

Privesc înmărmurită spectacolul nocturn
Îmbrăţişări de stele, sclipiri de lună plină
Învăluiri de suflet ascunse-n vechiul turn
De unde, lin, răzbate o rază de lumină.

*

Lucesc pe ramuri goale şi triste, răvăşite
Muguri de doruri, urme de suflete rebele
Fiorduri reci şi-atâtea trăiri nemărginite
Şi-un licăr de iubire în trena toamnei mele…

*

2 comentarii

marian malciu 4 noiembrie 2011 5:01 PM

Georgeta Resteman 5 noiembrie 2011 2:55 PM

Publică comentariul

You May Have Missed

În trena toamnei mele…

*

Tăcerea nopţii-albastre cu împletiri de vise Stindarde arborate pe-aceleaşi metereze Cetăţi de suflet triste cu porţile închise De lacrimi îngheţate sub gene încă treze.

*

Fărâme de speranţă, de brumă-ncărunţite Melancolie-ascunsă în tremurul de frunze Onorurile toamnei, de vremuri ruginite Într-un pocal de ceară atins uşor de buze.

*

Privesc înmărmurită spectacolul nocturn Îmbrăţişări de stele, sclipiri de lună plină Învăluiri de suflet ascunse-n vechiul turn De unde, lin, răzbate o rază de lumină.

*

Lucesc pe ramuri goale şi triste, răvăşite Muguri de doruri, urme de suflete rebele Fiorduri reci şi-atâtea trăiri nemărginite Şi-un licăr de iubire în trena toamnei mele…

*

Profesor psiholog Mirela Aldea – „Personalitatea obsesională”

George Goldenberg: Din banca amintirilor am scos „Fantomele trecutului”

Articole similare

2 comentarii

marian malciu 4 noiembrie 2011 5:01 PM

Georgeta Resteman 5 noiembrie 2011 2:55 PM

Publică comentariul

You May Have Missed

Tăcerea nopţii-albastre cu împletiri de vise
Stindarde arborate pe-aceleaşi metereze
Cetăţi de suflet triste cu porţile închise
De lacrimi îngheţate sub gene încă treze.

Fărâme de speranţă, de brumă-ncărunţite
Melancolie-ascunsă în tremurul de frunze
Onorurile toamnei, de vremuri ruginite
Într-un pocal de ceară atins uşor de buze.

Privesc înmărmurită spectacolul nocturn
Îmbrăţişări de stele, sclipiri de lună plină
Învăluiri de suflet ascunse-n vechiul turn
De unde, lin, răzbate o rază de lumină.

Lucesc pe ramuri goale şi triste, răvăşite
Muguri de doruri, urme de suflete rebele
Fiorduri reci şi-atâtea trăiri nemărginite
Şi-un licăr de iubire în trena toamnei mele…