Georgeta RESTEMAN & Ion VANGHELE – „Poeme în oglindă” (II)

(6) Ion VANGHELE:

ŞI EU PLÂNG NOAPTEA CARE A TRECUT

*****

Şi eu plâng noaptea care a trecut

Cu stele plâng tăcerile din tine

Când cresc faptura mea cu flori de lut

În universul orelor străine

*

Mă plâng pe mine, astru prefăcut

Când cerul tău îl sânger în lumine

Luceafăru-n oglindă a căzut

Cu vraja versului să te-nsenine

*

Mi-ai spus ca să cobor şi am venit

Aripile de oboseală zac

Eu ţi-am adus  un pic de infinit,

Cafeaua, trei felii de cozonac.

*

Privind la luna lâncezind, trufaşa,

În ochiul ei din ceruri zămislit

Noi vom plăti  în versuri azi ispaşa

Pentru o clipă ce ne-a ispitit.

***

(6) Georgeta RESTEMAN:

PLÂNGÂND TĂCERI, LUCEAFĂR TE-NTRUPEZI

*****

Plângând tăceri, luceafăr te-ntrupezi

Pe umeri cu mantii de-aprinse stele

Din vraja clipei rupi şi-apoi visezi

Făpturi suave-n cânt de menestrele.

*

De te prefaci luceafăr printre zâne

Şi sângerânde lacrime-şi fac masul

Pe-obrazul lor, lucirile-ţi păgâne

Brăzdează-adânc în suflete rămasul.

*

Şi-apoi, când stai în colţ de Univers

De te reverşi spre lumea mea tăcere

Cu frumuseţi de gând sfinţite-n vers

Fii clipa mea – odihnă –  mângăiere.

*

Pe cerul meu de treci în drumu-ţi lin

Balsam de stih să laşi în rugi de floare

Mereu să scriem vers, precum Emin,

Şi din oglinzi să ne-ntrupăm Fecioare.

***

 

(7) Ion VANGHELE:

TREC PĂSĂRI ÎMBUFNATE SCUTURÂND

*****

 Trec păsări îmbufnate scuturând
Din aripi minunatele clepsidre
De clipe coapte timpul se deschide
În inimile noastre fremătând.

*
Mai mormăim înverșunat ca ursul
Când gustul mierii vieții nu ne place
Atâtea flori prind dorul a-l desface
Și viața își urmează plânsă cursul.

*
Trec păsările peste-un ochi de apă
Ca niște fluturi galeș dormitând
În aerul retoric respirând
Ca un cutremurat ușor de pleoapă.

*
Tu cea ascunsă-n clipele virgine,
Cea rătăcind o viață pe poteci
Prin umbra din aleea mea să treci
Ploaie de vară cu miresme fine.

***

 

(7) Georgeta RESTEMAN:

SĂ NU LĂSĂM ÎN PĂSĂRI ÎMBUFNAREA

*****

Să nu lăsăm în păsări îmbufnarea

Sortite sunt să zboare spre ’nălţime

Cuibar clădind în stropi de curăţime

Dintre pământ şi cer, iar întristarea

*

S-alunge lin, c-un fâlfâit de-aripe –

Îmbrăţişări pe-ntinderile-albastre,

Apoi să curgă-n sufletele noastre

Potop de floare, murmurul de clipe.

*

În ochi purtăm sclipiri diamantine

Şi-un crez zidit în lacrima credinţei

Mai ard tăceri în palma suferinţei

Ascunse-n taine, înrobind destine.

*

Dar păsările-şi fac în noi popasul

Smulgând atâtea neştiute-amaruri

Sfinţindu-ne cu nesfârşite haruri

Şi împăcând speranţa cu rămasul.

***

 

(8) Ion VANGHELE:

TU ŞI EU… E SUFERINŢA GATA

*****

 

Tu şi eu…E suferinţa gata
Trăim mereu ca-ntr-un avort de zi
Cândva, poate tăceri vor pomeni
Cuminţi şi tandre, cum ne fuse soarta.

*

Hai să dormim acum încă puţin
Din ochiul stelei se vor scurge lacrimi
Noi îngropati printre atâtea patimi,
Vom sângera cuvintele cu vin.

*

Adio, ţie, noapte ce te plâng
Cu vii luceferi lunecând sub pleoape
Licorne vin în carne să se-adape
Şi-apoi bezmetice dansează-n crâng.

***

 

(8) Georgeta RESTEMAN:

EU ŞI TU… TĂCERILE DIN PRUND

*****

Eu şi tu… Tăcerile din prund

Destine scrise în oglinzi ciobite

Să nu-ngropăm  speranţele tivite

În gânduri care aprig ne pătrund

*

Săgeţi de foc în trupuri dezgolite.

De vom lăsa pierdută-n vraja clipei

Speranţa frântă-n geamătul aripei

Vom fi luceferi, dar iubiri strivite…

*

Nu-i plânge nopţii, hai, sărută zorii

Când îndârjiţi licorni se năpustesc

Spre trupul ei şi-n neguri se topesc

Simţi-vom iar, de dragoste, fiorii.

***

 

(9) Ion VANGHELE:

AM ÎNCERCAT SĂ TE ATING

*****

Am încercat să te ating
Cu vorbe care-n mine plâng
Dar dorul tău l-am ispăşit
Căci inima, nu ţi-am găsit.

*

O umbră eşti ce rătăceşti,
Un simulacru prin poveşti
Cu flori de măr, cu flori de mirt
Cu dulci iluzii ce mă mint.

*

Pe cer dansează vis de flori
Amurguri verzi de aurori
Şi tu te mişti, încet, nocturn
În visul meu închis în turn

*

Dorinţa mi-o însângerezi
Cu ochii tăi cei mari şi verzi
Cu drama ochilor căprui
Şi tot ce astăzi nu făcui.

*

Copacii toţi îi văd dansând
În cerul rece fumegând
Ciocnindu-şi oasele fierbinţi.
Doar tu mă minţi…doar tu mă minţi…

*

Şi mă-nfăşor tot în nimic
În alb veşmânt de borangic
În plete care cad lunatec
Şi-n ochii tăi, aprins jăratec.

***

 

(9) Georgeta RESTEMAN:

CU VORBA TA M-ATINGI MEREU

*****

Cu vorba ta m-atingi mereu

Precum un foc de Prometeu,

Dar în tăcerea-mi azurie

Mai plânge inima pustie

*

Şi în comori de neuitare

Cuvinte sacre din altare

Cu zei faimoşi şi Afrodite

Misterele din stalactite,

*

Cu feţi-frumoşi şi cosânzene

Şi vise-n roua de sub gene.

Nu vreau a rătăci prin umbre

Cu dor de tine mă pătrunde

*

Ascunde-mă în gândul tău

Lăsându-ţi lacrima-n părău

Ascultă-mi liniştea din paşi

Mă bucură cu  îngeraşi

*

Şi-n noaptea albă de argint

Mă crede, prinţe din Corint,

Din suflet lin, floare de crin

În adieri de rozmarin

*

Topind dureri în jar de clipe

Lasă iubirea să-nfiripe

Cenuşi să se prefacă-n muguri

Iar noi, în zbor sublim de fluturi…

***

 

(10) Georgeta RESTEMAN:

AM OSTENIT ÎN TRECEREA-MI PRIN RÂNDURI

*****

Am ostenit în trecerea-mi prin rânduri

Rătăcitoare pâlcuri de-ntrebări

Templu de tihnă scuturând amurguri

Cu gându-mi navigând în depărtări.

*

Te văd în colţul tău de-nsingurare

Scriind pe cerul clipelor poveşti

Când versu-ţi laşi să-mi fie alinare

Mă-ntrebi de sunt… iar eu te-ntreb de eşti.

*

Da, suntem, amândoi destine ninse,

Cu inimi prăfuite de ne-ncrederi

Cu-aceleaşi doruri, sângerânde vise

Rămase spânzurate printre iederi.

 

(10) Ion VANGHELE:

EŞTI OSTENITĂ, EU SUNT OSTENIT

*****

Ești ostenită, eu sunt ostenit

Același drum ne poartă-n asfințit

Ca să ne lepede ca o povară

În mugurii de vise către seară.

*

E tihna înrudită cu nesomnul

Demonii rup din carnea firii omul

Îl suie pe Golgote interzise

Iluzii rătăcite prin narcise.

*

Hai să fugim în taina din cămară

Să ne iubim cu-n dor de primăvară

Afară însă ninge-n pipirig

Şi steaua s-a încolăcit de frig.

*

Pe pleoapa ta, tăcută, umbra pală

Dansează înghețată clipa goală

Himerică de gesturi alinare

Ne troieneşte-aceeași întrebare.

***

 Georgeta RESTEMAN & Ion VANGHELE