Miroase-a flori de tei, a Eminescu…

Pe-alei te-mbie adieri de vers

Fântâni de lacrimi, timpul ce n-a şters

Nici chipul şi nici stihul ilustrului maestru.

Doar plopii fără soţ şi-un mal de lac

Cu nuferi albi în armonii divine

O lebădă, sublime sclipiri diamantine

Şi flacăra arzăndă a florilor de mac,

O Veronică… mândră floare-albastră

Purtându-şi  sufletu-n iubiri măiastre

Priviri ascunse-n taina tăcerilor sihastre

Fiori de dor în trupu-mpietrit de la fereastră…

………………………………………………

Mi-atât de dor de el… de veşnicia

Cuvântului ce l-a-ntrupat Luceafăr

Doar ploi de flori de tei acum l-acopăr’

Măria Ta, ce vie ţi-e veşnic poezia!

Georgeta Resteman

Limassol, Cyprus

13 iunie 2011

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Veronica BALAJ: În suflet cu poezia din două țări – Amalia ACHARD, Franța

În legătură permanentă cu poezia română, Amalia Achard o translează, prelungindu-i expresi…