La mulţi ani, din toată inima! Un An Nou cu sănătate şi bucurie şi nenumărate reuşite!
Şi fiindcă poetului îi stă bine cu poezia şi anul 2012 este unul special, bogat, sperăm, în lucruri bune şi gânduri frumoase, iată un dar de început de an pentru iubitorii versului clasic (mai jos).  Vă mulţumesc pentru colaborarea trecută, nădăjduiesc că vom colabora cel puţin la fel de bine şi în viitor şi vă doresc numai bine, dumneavoastră, celor dragi şi tuturor cititorilor dumneavoastră!
Cu preţuire şi respect deosebit, Georgeta Resteman

Frâng clipele pe-altarul unui dor

*****

Sărutul nopţii dintre ani, cuminte,
Îl dăruiesc pe fruntea unui vis
Aştern smerită, salbă de cuvinte,
Odă iubirii ’ntr-un poem nescris.

*

Frâng clipele pe-altarul unui dor
Sfinţit în muguri de lumină vie
Zăgazuri cad şi-un râu tulburător
Inundă tainic dragostea-mi târzie.

*

Păşind în noaptea de sărut nebună
Pe tălpi pot încă năluciri de astre
Veşmânt ţesut din razele de lună
Îmbracă-nsingurările-mi albastre.

*

E visul prizonier într-o lagună
Din paradisul sufletelor noastre,
Mărgăritare de cuvânt cunună
Clipele frânte de tăceri sihastre.

*

Săcuieu, 1 ianuarie 2012

***

Port trenă din cuvinte-ntemniţate

*****

Cu gândul slobod în căuşul palmei
Port trenă din cuvinte-întemniţate
Pe frunte-i amurgit sărutul mamei
Din nopţile cu zori de zi drapate.

*

O mare de smarald inundă ochii
În care ard speranţe-n jarul clipei
Se unduie sub vântul iernii plopii
Când linişti sparge zbaterea aripei

*

Sub care-adăpostesc noian de vise.
Pe tâmpla orei, mai trudesc iluzii
Se zbat printre tăceri demult ucise
Zadarnic încercând s-audă surzii.

*

Secundele se prăbuşesc în nouri
Icneşte-un vis sub tristele veşminte
Cu-nfrigurare se sfârşeşte-n hăuri
Şi-n trena-ntemniţatelor cuvinte.

*

Cluj Napoca, 3 ianuarie 2012

***

Când versul creşte-n pântecu-nserării

*****

Se zbate versu-n pântecu-nserării
Să cânte lumii-n picuri de lumină
Presară taine peste flori de mină
Când aştri se înfig în trupul zării.

*

Nu lasă-n miezul slovei amorţeala
Năluci de fum să-i tulbure popasul
În pagini albe, când îşi află masul
Şi-un crin de foc îşi unduie petala

*

Peste păienjeniş de triste umbre
S-alunge-mbrăţişarea lor păgână.
Colindă ca un lup flămând la stână
Săgeata lunii-n gândurile sumbre

*

Tăceri înmănuncheate în cuvinte
Iubirii-i fac cărare-n lan de maci
Din vis pribeag, un iscusit cârmaci,
Logodnic în nepământeşti veşminte.

*

Gânduri de jar, osânda depărtării
Şi patima desprinsă din strânsoare
Un zâmbet rătăcit în rugi de floare
Când versul creşte-n pântecu-nserării.

*

Georgeta Resteman

Cluj Napoca, 5 ianuarie 2012