Home Georgeta Resteman – “Rădăcini” (poem)

Georgeta Resteman – “Rădăcini” (poem)

1 min read
0
0
187

Rădăcini

Zări nesfârşite scăldate-n albastru
Cu raze de gheaţă de vremuri rănite
Muşcând nemilos din trupuri golite
Învăluie-n taină un suflet sihastru.

Mă-mbăt de privelişti arse de dor
Şi coruri de cetini bătute de vânt
Privirile-mi scald în bătrânul pamânt
Lutul lui m-a născut, tot în el o să mor.

Sunt ruptă din munţii acestui meleag
Din piatră mi-e ţara şi piatră sunt eu
Am cerul pe umeri şi sus Dumnezeu
Pe frunte îmi plânge răşina de brad.

Curg sloiuri pe râuri şi-n inimi dureri
Bătrânii se sting… tineri sunt izgoniţi
Departe-şi iau zborul – străini, pribegiţi
Speranţe-mpletind în dulci primăveri…

Mi-e drag să privesc albăstrimea din zări
Cetăţii de suflet să-i dărui Iubire
Pe locul acesta să scriu ”nemurire
Roabă veşnic să fiu sublimei chemări.

 

Limassol, Cyprus

4 Iulie 2011

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Tips&tricks: cele mai importante lucruri pe care trebuie sa le stii despre hidroizolatiile pentru fundatii

Iti doresti sa-ti construiesti o casa, pentru a te bucura de confortul pe care un astfel d…