Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi, 
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”
(RADU DEMETRESCU GYR)

Pădurea care abia s-a desprins din Codrul de Argint al iernii, din foşnetul catifelat al  cântecelor dalbe de leagăn îşi ţese brocartul din sâmburele vieţii pentru a se înfrumuseţa venind întru Întâmpinarea Domnului Iisus Hristos, la marile Sărbători împărăteşti, cu care Bunul Dumnezeu ne împodobeşte Primăvara vieţii noastre, Intrarea Regală în Ierusalim – Floriile şi Învierea Domnului.

Peste pădure şi câmpuri, peste dealuri şi şesuri, peste drumuri şi poteci, peste case şi oameni se cerne de sus, în acorduri de suflet, lumina caldă şi purpurie a soarelui. Iarba ieşită de sub hlamida peste care se hârjonea ţesătura de stele îşi întinde măreţul covor pentru a zugrăvi broderia mirificelor şi fascinantelor păpădii.

În sufletul omului creştin nostalgia zăpezii se prelinge în lacrima susurului albastru de izvoare peste care respiră enigmatica rapsodie a ciripitului voios de păsărele.

Dorul omului cucernic se topeşte lin sub streaşina cugetului său şi curge ca o lavă fosforescentă în şiruri de picături fierbinţi şi licăriri de foc. Picături mari ce se lipesc de bolta sufletului, de corola inimi, de pământul arzând şi de bulboana cerului aprins.

O femeie  se desprinde din zare cu ochii săi de lumină îmbrăţişindu-i larg privirea.

Se luptă să răzbată cutele vremii răsfirate de rafalele vântului înteţit ca o vrajă.

Zilele de azi şi de ieri ale omului credincios suspină căutându-şi tăriile fiinţei, fie în argintul străveziu al dimineţii răcoroase, fie în safirul de azur al înserărilor calde.

Viaţa se prelinge înlăuntru şi-n afara omului peste suferinţa din clipa plecată care încă mai stăruie, peste pajişti şi zări, peste garduri şi miei, peste gânduri şi fluturi, peste triluri şi flori, peste cetina ce se mângâie sub razele astrului şi refrenul turturelelor-guguştiuci, peste frumuseţi de femeie cu ochi de cărbune aprins, peste cântecul mierlei ce deschide larg ferestrele sufletului însetat de lumină şi mireasmă.

În alcovul cernit al năpastei dramatice ce s-a năpustit cu furie duşmană peste ţară, Viaţa totuşi surprinde îmbrăţişarea angelică a Sărbătorii FLORILOR, ce presară Calea triumfală a Împăratului divin, aprinzând în Duminica sufletului, zarzării libertăţii pentru a-l înălţa dincolo de stelele lucitoare, unde se cuprind înţelesurile cele mai limpezi ale existenţialităţii noastre creştin-ortodoxe daco-valahe.

Fărâma de înţeles a dreptmăritorului creştin dacoromân se pogoară ca o sublimă cugetare sub Candelabrele Zenitului Ceresc, inserând iniţialele lor sacre peste macatul de smarald al ierbii şi marama de brocart a semeţilor brazi carpatini, C.Z.C.: Caişii – Zarzării – Cireşii, Mirii Primăverii ce înmiresmează Pământul şi Cerul întru Venirea Domnului Hristos – Mirele  Ceresc al Vieţii nemuritoare.

Florile de Cais, candele mirifice ornate în broderia ştergarului alb-roz, par nişte prunci sublimi – muguri de Dumnezeu, gângurind în aşteptarea celebrării vieţii creştine prin Taina Botezului, risipind în jur aromele lor îmbătătoare de smirnă.

Zarzărul mare ce sprijină bolta Viţei-de-vie, pare un uriaş candelabru sub abajurul căruia neobositele şi hărnicuţele albine într-un cor diafan de grabă, forfot şi zumzet ca Măicuţele celeste de la Mănăstirea Vladimireşti pregătesc mirific rânduiala splendorii Liturghiei naturii, precum celelalte Albinuţe Liturghia cerească.

Cireşul amărui, înalt cât o catedrală gotică ce stă de veghe în faţa conacului îşi întinde larg ramurile spre cer, ca nişte ghirlande uriaşe de carnaval brazilian, în freamătul albinelor ce ne tresaltă dorinţi înviorate ca nişte chemări sublime din alte minunate zări. Mireasma lui mai presus de cea a nardului umblă nestingherită parfumând cu mirul său, aerul cald, strălucitor al parcului de curând primenit. Razele jucăuşe înţeapă acele pinilor poleindu-le trunchiurile în jocuri de oglinzi şi de vitralii.

Miresmele Candelabrelor Zenitului Ceresc cern peste omul creştin ortodox lumina caldă, serafică, acea lumină liberatoare care-ţi închide pleoapele ca un pâlpâit de turturea, deschizând apoi cu sacră emoţie bolţile albastre ale sufletului curat.

Peste tot plouă cu lumină, cântec, bocet şi jale.

Peste tot ninge cu petale-mărgăritare de flori.

Peste pânza zilei ţesută în porfiră regală se revarsă miresmele de Cais, de Zarzăr, de Cireş amărui. Sub corola lor se răsfiră ca o feerie extazul de Magnolii.

Cerul de deasupra mea îmi pare parcă mai albastru şi mai cernit.

Pământul peste care păşesc îşi înteţeşte chemarea spre verdele vieţii.

Norii dantelaţi de argint sunt izgoniţi de biciul vântului năprasnic.

Sufletul se apleacă smerit venerând frumuseţea gătelii princiare de nuntă, sărutând ca într-o icoană miresmele de April.

Florile celelalte aşteaptă dorul Sărbătorii împărăteşti să le deschidă trupul luminii.

Freamătul din adâncul inimii răsună inundându-mi cu petalele albe făptura.

Beau frumuseţea din cupa plină de mireasmă a Florilor!

MARIA este cea mai frumoasă FLOARE!

Tuturor Florilor sublimă admiraţie!

În Corola de Lumini a lunii Aprilie au răsărit şi alte Mlădiţe celebre:

1.04.1881, Octavian Goga, poet, om politic; 1.04.1887, Ion Negulescu, general; 2.04.1922, Roman Braga, arhimandrit, scriitor; 4.04.1909, Horia Cosmovici, avocat; 5.04.1945, Paula Georgeta Scurtu, profesor; 6.04.1911, Constantin Burduja, preot; 10.04.1912, Cleopa Constantin Ilie, arhimandrit; 12 aprilie 1944, George Anca, istoric al Religiilor ;  14.04.1914, Dr. Faust Brădescu, filosof; 15.04.1905, Vică Negulescu, avocat; 17.04.1922, Valentina Gafencu Elefteriu; 20.04.1882, Nicolae Ciupercă, general; 21.04.1936, Ioana Maria Cantacuzino, prinţesă; 24.04.1874,Dr. Irineu Mihălcescu, Mitropolitul Moldovei; 24.04.1954, Gheorghe Constantin Nistoroiu, teolog ortodox, Cavaler de Clio, mărturisitor al Cuvântului ales; 26.04.1909, Ilie Imbrescu, preot – martir, scriitor; 28.04.1894, Dr. Horia Măcellariu, contraamiral; 28.04.1941, Dr. Jipa Gheorghe Rotaru, Comandor de Marină, istoric, prof. univ.; 29.04.1921, Aurel State, profesor, ofiţer, erou-martir.

Tuturor acestor mari Români, adâncă veneraţie!

———————————

Gheorghe Constantin NISTOROIU

Brusturi, Neamț

  1. Aprilie 2020

+ Intrarea Domnului în Ierusalim

Duminica Floriilor, Sf. Mc.Sava de la Buzău.

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…