Ruslan Bocancea a plecat din România acum zece ani cu o viză de student. S‑a întors în toamna acestui an ca antreprenor pe o nișă extrem de specializată a serviciilor de avocatură: cea a imigrării în Statele Unite.

Mai întâi de toate, să ne uităm la câteva cifre. Circa 36.000 de români (cam cât populația orașului Reghin) și‑au depus, anul trecut, actele pentru a obține viză de intrare în Statele Unite, iar dintre aceștia 9.000 au fost refuzați. Tot în 2010, 415 români au fost aduși în SUA de companii americane care i‑au dorit acolo. La fel, alți 211 au fost relocați temporar de la filiale românești în companiile‑mamă din SUA. Tot anul trecut, au fost și 18 români care au depus actele pentru a investi în SUA. Sunt oare suficiente aceste cifre pentru a împinge un avocat originar din Republica Moldova, trecut prin școala românească și stabilit în America să vină să‑și deschidă propriul birou la București? Se pare că da.

POVESTEA VIZELOR. Ruslan Bocancea (31 de ani), avocat de for­mație și plecat de mai bine de zece ani în SUA, și‑a deschis din toamna aceasta un birou de avocatură specializat pe chestiuni de imigrare în SUA. Și după cum arată cifrele, plecarea în America rămâne un vis al multor români.

Dacă pentru o viză turistică lucrurile par simple, când vine însă vorba de a investi în SUA, de relocări sau de vize de muncă lucrurile se schimbă radical și un avocat de imigrări devine un element obligatoriu în ecuație.

„Orice altă viză pentru SUA în afară de cea turistică e foarte greu de obținut, pentru că, asemeni britanicilor, americanii sunt foarte speriați că vrei să rămâi pentru totdeauna acolo“, remarcă, mai în glumă, mai în serios, Steven Pepa, cofondatorul firmei românești de avocatură Pop‑Pepa, al cărei core‑business a fost în 2010 asigurat de litigii, fuziuni și achiziții sau proiecte în domeniul financiar‑bancar și al energiei. Canadian de origine, Pepa povestește că a studiat (Facultatea de Drept de la Harvard) și a muncit, timp de doi ani, în Silicon Valley. Deși din Canada, mărturisește că tot i‑a fost foarte dificil să obțină viza de muncă. „E un proces foarte complicat, sunt foarte multe informații de obținut. Vor să fie siguri că nu rămâi acolo“, a mai detaliat acesta pentru MONEY EXPRESS.

Până acum, cei care aveau nevoie angajau un avocat american, dar nu este deloc ieftin – de la câteva sute la câteva mii de euro, în funcție de tipul vizei solicitate. „Avocații români nu au dreptul să reprezinte companii în America să obțină aprobările USCIS (United States Citizenship and Immigration Services, parte a Ministerului American pentru Securitate Internă) privind angajarea sau relocarea cetățenilor români. De asemenea, avocații români nu pot reprezenta nici persoane fizice la Ambasada SUA pentru că nu sunt acceptați în barourile americane“, explică pe scurt Bocancea principalul său diferențiator în România.

Așadar, pentru a putea ajuta un client să obțină o viză mai specială – în total sunt peste 25 de tipuri de viză pentru a intra în SUA –, este obligatoriu ca avocatul respectiv să fie acceptat în baroul unui stat american.

Bocancea a terminat Școala de Drept din Minnesota în 2010, fiind la a doua facultate, după ce a absolvit în România Relații internaționale în cadrul Universității „Babeș‑Bolyai“. Până la absolvirea Facultății de Drept, Bocancea a strâns însă o serioasă experiență, lucrând în structurile guvernamentale ale statului Dakota de Sud și Minnesota (inclusiv pentru Ministerul Justiției al statului Dakota de Sud). Imediat după absolvire a fost și avocat în tranzacții de real estate, reprezentând fie cumpărătorul, fie vânzătorul unor clădiri comerciale. În timpul facultății, a lucrat pentru doi judecători federali, cu care a mai continuat câteva luni și după absolvire (are deja aproape o sută de clienți reprezentați, spune el). Până când, în primăvara acestui an, și‑a deschis propriul birou de avocatură în SUA. Pasul imediat următor a fost cel de la București.

Este adevărat: nu are foarte multă experiență antreprenorială și, de facto, a absolvit de curând Facultatea de Drept. Trebuie spus că lucrurile stau un pic altfel în SUA din acest punct de vedere, dat fiind faptul că pentru a fi admis la o facultate de drept americană trebuie să fi absolvit deja altă facultate și să ai o importantă experiență de muncă. Și, într‑adevăr, Bocancea a lucrat aproape un deceniu în preajma senatorilor și deputaților din două state americane, o perioadă fiind chiar interfața dintre aceștia și diverse grupuri de lobby, după cum povestește el. Ceea ce înseamnă o bună cunoaștere a legislației americane și chiar o rețea de contacte în structurile de stat americane, extrem de utilă mai ales în chestiuni de viză. Mai mult, în timpul facultății și‑a făcut mâna pe câteva zeci de cazuri de imigrare, lucrând pentru agenții non‑profit, pentru ca ulterior să se specializeze pe această nișă. Dacă mai adăugăm și cele câteva cazuri de tranzacții imobiliare în care a fost implicat, putem spune că Bocancea nu o ia nicidecum de la zero.

La biroul de avocatură pe care îl are în SUA, cam 70% din business sunt cazurile care implică schimbare de statut, inclusiv obținere de greencard și cetățenie americană. Nu sunt cazuri atât de complicate și nu necesită foarte mult timp, dar e un segment care i‑ar asigura, la început, un volum mai mare de muncă. Treptat, însă, Bocancea mărturisește că țintește către cazurile complicate de obținere a vizei – așa‑numitele E-2, EB-5, H-1B sau H-1C, în general vize de business sau relocări. Sunt cele mai profitabile pentru un avocat de acest gen, dar motivul nu este acesta, subliniază Bocancea: „Mă interesează zona de business, pentru că am și experiență în structurile guvernamentale și puțin în real estate. Vreau să ofer ceva ce e greu să faci singur, să adaug valoare. Banii vor veni ca efect“, detaliază tânărul avocat.

STUDII DE CAZ. Apropo de multinaționale, un scurt exemplu: dacă Google, Oracle, Microchip sau Freescale – sunt companii americane care au filiale și în România – vor să aducă 15 ingineri români să lucreze pentru o perioadă de timp la sediul din America, procesul de relocare (viza de tip L) poate dura între șase și nouă luni, potrivit lui Bocancea. Sunt foarte multe formulare de completat, sunt implicate mai multe ministere americane, sunt multe informații de verificat.

Sau, în cazul în care o companie americană vrea să sponsorizeze angajarea unui român, trebuie mai întâi să demonstreze că nu sunt cetățeni americani care pot ocupa respectiva poziție. „Avocatul american nu înțelege legislația românească și va trebui să colaboreze cu un avocat român dacă, de pildă, sunt anumite probleme cu cel care urmează să lucreze în SUA“, mai spune Bocancea, scoțând implicit în evidență principalul său atu: cunoaște ambele legislații, cunoaște și limba, mentalitatea, îi va fi mai ușor să navigheze prin tot procesul. „Eu reprezint companiile în SUA să obțină aprobarea de la USCIS, iar apoi reprezint angajații români la consulat să obțină viza“, rezumă Bocancea.
Și încă un avantaj, spune el: pentru că are birou local, poate fi cu până la 30% mai ieftin decât un avocat de imigrări care locuiește în SUA. Legat de costuri, o companie americană care vrea să aducă un inginer român în SUA cu viza de muncă de tip H-1B scoate din buzunar între 3.500 și până la 7.000 de dolari, sumă care include și onorariul avocatului. Angajatul plătește doar taxa consulară, restul fiind acoperit de compania americană.

Mai mult, Bocancea mizează și pe business indirect, prin colegi de breaslă care au deja clienți din România. Spune, de pildă, că este în legătură cu trei avocați – din Londra, San Diego și Washington D.C. – care au clienți români. „Având birou în România, mă pot contacta pentru anumite chestiuni, mai ales că vorbesc și limba română“, continuă Bocancea. La fel ar proceda și el, dacă un client de‑ai săi de la București ar avea de rezolvat o chestiune legată de viză în Israel, de pildă. „Știu un avocat specializat pe imigrări care are birou și în Israel. Evident că o să lucrez cu el“.

ANTREPRENOR ÎN AMERICA. Însă cei mai importanți clienți pentru Bocancea ar urma să fie cei care vor să investească pe teritoriul american. Și sunt două tipuri de vize pe care românii le pot obține pentru a investi în SUA: E-2 și EB-5. Foarte pe scurt, în cazul vizei E-2, investiția minimă este între 100.000 și 150.000 de dolari, viza neimplicând ulterior drept de reședință permanentă sau de cetățenie. Pentru viza EB-5, investiția este de un milion de dolari și îi dă investitorului dreptul de a deveni, în câțiva ani, cetățean american.

Anual, SUA pun la dispoziție 10.000 de vize de tip EB-5, din care 3.000 sunt rezervate acelor investitori care vor să facă business în zone defavorizate (zone rurale sau unde rata șomajului este foarte ridicată). Doar în acest caz, investiția minimă poate fi și de jumătate de milion de dolari, cu condiția ca afacerea creată să genereze cel puțin zece locuri de muncă permanente pentru cetățeni americani. 
Dacă în 2009 au existat cinci cetățeni români care au obținut viza EB-5, anul trecut a fost doar unul singur. Cât despre E-2, din 2007 până anul trecut, aproape 50 de români au investit între 100.000 și 150.000 în America. „Trebuie să dovedești însă că vei face profit și că vei crea și alte locuri de muncă. Nu te duci să îți creezi ție un loc de muncă. Dacă în planul de afaceri spui că generezi venituri de 50.000 de dolari pe an, nu obții viza“, dă un exemplu Bocancea.

Faptul că în 2010 18 români au deschis afaceri în SUA – număr‑record în ultimii 13 ani – poate ar trebui corelat și cu creșterea exporturilor românești pe piața americană – în 2010, cifrate la circa 1.007 mil. dolari, comparativ cu 751 mil. dolari, în 2009, potrivit Biroului american pentru recensământ.

Care ar fi însă legătura dintre exporturi și vizele de business? O explică Cornel Vintilă, care controlează grupul de firme Edata, cu activități de consultanță IT și distribuție de software (șapte milioane de euro venituri în 2010). Anul trecut, acesta a deschis în SUA o filială a BPM Wave (parte a grupului Edata) și motivul este simplu: investești în SUA, adică deschizi un birou, atunci când vrei să vinzi ceva pe piața americană. „Americanii au mai mare încredere să cumpere, când ai o firmă pe teritoriul lor, pentru că întreaga responsabilitate e asumată de acea firmă“, detaliază Vintilă, care pentru deschiderea biroului a lucrat cu o firmă de consultanță, recomandată de singurul angajat pe care îl are deocamdată la biroul din SUA. „A fost un contract de consultanță, în care avocatul s‑a ocupat de tot, inclusiv de viză“, mai spune acesta.
În materie de costuri, poate să fie în­tre de 10.000 și 100.000 de dolari, în funcție de dimensiunile afacerii, indică Vintilă, incluzând în sumă și consultanța de business necesară. Strict pentru obținerea vizei E-2, costurile pot ajunge la 10.000 de dolari, potrivit lui Bocancea.

Un alt antreprenor român cu vechime în a face busi­ness pe teritoriul american, dar care a dorit să vorbească sub rezerva anonimatului spune că, în zona de high‑technology, în două zile, poți înregistra noua afacere. Lucrând cu o „firmă bunicică de avocatură“, te costă până la 2.500 de dolari, spune acesta, care și‑a deschis în 2009 un birou în Boston. Dar e vorba doar de a înregistra o firmă. Tot el spune: deschiderea unui birou este doar 5% din muncă, restul este network pe care firma de avocatură îl aduce. Sau valoarea adăugată de care și Bocancea vorbește. „Până obțin viza și după aceea, îi pot ajuta cu servicii conexe. Dacă au nevoie de împrumut la bancă, am intrare la avocați de business sau chiar bancheri, pentru că am lucrat cu «key players» în tranzacții imobiliare“, dă un exemplu Bocancea, care mizează și pe portofoliul de relații pe care și l‑a făcut în cei mai bine de zeci ani de când lucrează în SUA.

Nișa de business aleasă este într‑adevăr foarte îngustă, după cum remarcă și Steven Pepa, dar „este un serviciu local foarte util, pentru avocații români, americani sau oameni interesați să muncească, trăiască sau să investească în SUA. Nu o să fie un business mare, dar dacă știe bine ce face, ar trebui să se descurce foarte bine“, adaugă Pepa.


Go West!
În ultimii patru ani, tot mai mulți români au aplicat pentru viză de ­business în SUA.

Cu ochii pe SUA
Germanii și britanicii sunt europenii cu cel mai mare apetit de investiții pe piața americană, în ultimii trei ani.

SURSA: http://moneyexpress.money.ro

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Externe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

André RIEU lansează DVD-ul ”Love in Maastricht” și un nou album discografic ”Romantic Moments II”

”Love in Maastricht”: Concertul în aer liber susținut în anul 2018, în orașul său natal es…