Cristina NECULA

Hermeneutica formei fixe și virtuţile pitagoreice  ale sonetului scris în “versuri de aur” în SONETELE EMINESCIENE și în ecourile eminesciene din EROS-SONETELE  lui Cristian Petru Bălan

La origine, sonetul a fost un cântec de dragoste închinat de trubadurii provensali iubitelor lor. Etimologic, cuvântul provine din fr.”son”-”sunet” și diminutivul”sonnet”-”sunețel”. Forma fixă are 14 versuri, așezate, după modelul italian al lui Dante Aligheri și Francesco Petrarca, în două catrene și două terțete, iar după modelul shakespearen, în 12 versuri și un distih. Hermeneutica acestei forme fixe face posibilă raportarea la filosofia ”versurilor de aur”.

Adevărata filosofie a ”versurilor de aur”, „ vers beaux et Divins, semblables au Dieu, àl’esprit”(1), este revelată de scopul lor, de recuperarea „formei divine” privită în dualitatea ei structurală ca lumină şi adevăr: „ Par la conaissance  ont  obtient  la vérité et la vérité –dit Pythagore – nous raproche des Dieux, car Dieu a pour corps la lumière et pour l’ âme la vérité.”(2)

Filosofia contemplativă privind virtuţile divine ale versurilor de aur sugestiile echivalenţei acestor  versuri cu”proporţia de aur” pe care o implică.(3)

Proporţia de aur defineşte „ordinea perfectă care guvernează fenomenele cosmice, dovedindu-se a fi de origine divină, după cum remarca Chaignet, comentând poemele gnomice din versurile de aur.(4)

Acestei ordini perfecte îi corespunde şi perfecţiunea  sonetului, cosmicizat prin sugestiile pitagoreice ale numărului de aur. Numărul de aur este un principiu care duce la abolirea hazardului. După concepţia pitagoreicilor, numerele reprezentau esenţa tuturor lucrurilor. Întregul univers constituie o armonie de numere, cărora li se atribuie proprietăţi mistice.

Numărul nu reprezintă un simbol abstract, care permite evaluarea unei mulţimi sau mărimi prin numărare, ci o realitate concretă. Pitagoreicii atribuie numerelor o existenţă de sine stătătoare. Numerele sunt lucruri de sine stătătoare. Numerele sunt lucrurile sau, mai exact, lucrurile sunt compuse din numere. Agentul principal al matematicii  era numărul întreg pe care Pitagora îl identificase cu Realul.

Numărul paisprezece ( care stabileşte legea de formaţie a structurii sonetului)este considerat de pitagoreici un număr supraperfect în conformitate   cu legea consonanţei din teoria muzicală a şcolii pitagoreice (sunetele muzicale- consonanţele- se obţin atunci când lungimile corzilor ce le emit se află într-un raport exprimat în numere întregi)

Dimensiunile muzicale ale numărului întreg sunt în consonanţă cu alte virtuţi pitagoreice, sugerate de cele 5 candele aşezate în cinci firide în jurul altarului( ca dovadă pentagrama- pentagonul stelat – semnul de unire al pitagoreicilor)din capela  lui Pitagora: Lampas utilitatis, lampas decoris,lampas misteri , lampas imaginationis,lampas poesis.

Numărul întreg şi, implicit, numărul supraperfect 14 devine „muzică” a celor 5 semnificaţii: utilitatea, imaginaţia frumuseţea, misterul,poezia. „forma perfectă „ sonetului este structurată de virtuţile pitagoreice ale numărului supraperfect paisprezece, care anulează  rigiditatea, limitarea formală, conferindu-i dimensiunea muzicală a „ilimitării infinit deschise spre frumuseţe, mister, utilitate, imaginaţie,poezie. Astfel, cele paisprezece versuri ale sonetului  pot fi considerate, din perspectiva virtuţilor „supraperfecte”, „versuri de aur” a căror  semioză infinită  este motivată de infinita spiritualizare pe care o presupun.

Paralelismul posibil dintre acest univers numeric ideal şi universul contingent rămâne un mister , dar ,poate, în acest mister constă forţa cognitivă  şi estetică a numărului de aur, a numărului supraperfect, care face parte di tentativa accesului la unitatea lumii , prin universalitatea unei legităţi matematice, care ar putea restabili echilibrul cosmic.

Referindu-se la filosofia Renaşterii, Mircea Eliade afirma : Pico della Mirandola  propune  reorientarea sistemului filosofic spre primordiala formă , iniţiala unitate (…) Conceptul de armonie spirituală se proiectează cosmic şi capătă siguranţă matematică. Viziunea universală a lui Pico e de un dinamism muzical, aşadar matematic, amintind de Pitagora, David, Vergiliu şi alte temperamente muzicale. Pico e împotriva geometriei , care e spaţială şi statică- pe care o opune aritmeticii care e mişcare şi succesiune. Numărul e oglinda echilibrului cosmic(…)există un ritm universal căruia îi corespunde numărul.; revelaţiile se pot face „per numeros”(5)

Oglindă a echilibrului cosmic, numărul supraperfect 14 revelează o anulare a finitudinii sonetului. Prin „dezlegarea” în versuri de aur a veşniciei, stabilind corespondenţa „muzicală” a formei perfecte cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul., cu puterea divină a Luminii şi a Adevărului, putere pe care o intuise şi Eminescu:” O singură mişcare există în univers .Viaţa individului nu este decât o fracţiune a acelei unităţi. Dar dacă dintr-o serie de necunoscute, o fracţiune ne este cunoscută, atunci şi restul de termeni se rezolvă.

E evident, dar, că cel dintâi lucru al omenirii s-a concentrat asupra acestei fracţiuni, că legile înnăscute ale matematicii şi logicii, legile raportului  fracţiunii către întreg  au fost cele dintâi cercetate cu multă exactitate. Şi  luând această fracţiune ca unitate   s-a ajuns a se confirma prin experienţă tot ceea ce ea calculase à priori- de aceea Pythagora şi egiptenii atribuiau numărului o putere divină”(ms.2255,f.357).

Solicitând semnificaţiile de „aur” ale versurilor din Scrisoarea I , am putea redefini eminescian sonetul ca punct de al lumii şi al veşniciei :”Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr/ Aşa el sprijină  lumea şi vecia într-un număr „- ca „dezlegare „ în „versuri de aur” a veşniciei:” Noaptea-adâncă a veciniciei el în şiruri o dezleagă”.

Numărul paisprezece – supraperfect – îşi „dezleagă” virtuţile divine ( frumuseţea, poezia, misterul) în cadenţa iambică a „versurilor de aur”ale sonetului redefinit  din perspectiva filosofiei contemplative pitagoreice.

Semnificaţiile pe care comentatorii pitagoreici le identifică în discursul sacru al „Versurilor de aur”( atribuite de unii lui Pitagora), redefinesc sonetul – care-şi găseşte în discursul pitagoreic un posibil echivalent- ca poem gnomic, ca un „cod de precepte morale cu parfum poetic”, ca un „ catehism poetic”, revelator al iubirii de înţelepciune, ca o revelare a Luminii  şi a Adevărului”corpului” şi „sufletului” lui Dumnezeu.

Astfel, sensurile adânci ale sonetului   răsună în muzica iambului  suitor ce”aşterne –n lungi şiraguri”( Mihai Eminescu –Iambul) „adevăruri despre lume rostite-n ritm iambic- o fereastră deschisă spre toate tainele vieţii-, căci „versul cel mai plin, mai blând, mai pudic,/ Puternic iar – de-o vrea- e pururi Iambul”- variantă „metrică” a proporţiei de aur, ce dezvăluie realitatea primordială a vieţii.

Dimensiunea muzicală a ritmului iambic creează corespondenţe cu muzica sferelor , integrând forma perfectă a sonetului în armonia cosmosului. Aşa cum  remarcase  Paul Zumthor  : „ semnificaţia numărului este tot muzicală. Prin aranjamentele numerale în compunerea ansamblurilor literare, textul propune ascultătorului său o imagine nobilă , imagine ce se cere tot timpul reinterpretată, despre muzica cosmică”.(6)

Armoniile cosmice răsună în „versurile de aur”ale sonetului care cade sub incidenţa semnificaţiilor muzicale  ale numărului: ”numărul- scrie Lotman-are la bază mai curând un mod percepere decât o concepţie filosofică. El ţine de o paradigmă, la nivelul unei semnificaţii de principiu imuabile, iar evenimentele  au o sintaxă realizând diverse variante. Însă numărul este unul dintre factorii acestei sintaxe; numărul scoate în evidenţă relaţiile primordiale între calităţile acesteia decât dimensiunea  cantitativă a lumii”, este cazul proporţiei de aur.

Astfel, proporţia muzicală a versurilor este în deplină concordanţă cu simbolismul numărului, demonstrând că arta sonetării devine echivalentă cu arta muzicii , atunci când rimele sunt ecouri ale muzicii cosmice, iar sonetul se constituie ca o „ oglindă  a echilibrului cosmic”, după cum afirma Mircea Eliade, dezvăluind această cosmicizare a sonetului prin virtutea  numărului de a deveni „punct” optic al ordinii cosmice.

Imitând, prin reflectare în numărul „versurilor de aur”, ordinea cosmosului, sonetul, ca provocare estetică, propune sonetiştilor exerciţii de virtuozitate în arta de a rima după ritmul muzicii sferelor, în arta de a gândi în sonet şi de a „înnegri”paginile „cu gândiri şi cu imagini”ce reflectă armonia cosmică.(7)

Ecouri ale ”versurilor de aur” eminesciene regăsim în Eros – sonetele -”oglindă” ale poetului din diaspora, Cristian Petru Bălan.

Astfel, iubita –”minune cu ochi mari”( Iubind în taină, Gândind la tine, Sunt ani la mijloc, Părea c-așteaptă, Afară-i toamnă) din sonetele erotice eminesciene , printr-o lectură în palimpsest- lectura unui nivel în transparența celuilalt- își găsește, în Eros-sonetele lui cristian Petru Bălan, sintagme izotope: iubita- primăvară este ”reflectarea iubitei din sonetul eminescian Răsai asupra mea ( E iarăși primăvară : Dar primăvara-aceasta s-a-ntruchipat în tine, / din zările-aurite ți-a dat un nou veșmânt. / Răsai în loc de soare și-n flori mi te-ai răsfrânt-/ Așa te văd acuma când primăvara vine ; Iar tu-mi faci semn de-aproape și urc / cu-nverșunare / Până ajung pe culme, de tine plin de sete / Dar unde ești, minune? Căci ființa ta dispare…”); iubita- simbol al lui Venus amintește de poezia Venere și Madonă, dar și de ” glasul”  poetului care-și cheamă, în”tăcerea gândurilor”, iubita  în sonetul Când însuși glasul ( Noul Mileniu, Doamne :Iar Venus strălucește cu crudă nepăsare / Simbolul ei noi suntem, prin inima ce bate / Și răni adânci  ne-aprindeși sapă cu vigoare / un suflet care tace….”);iubita – astru , ”femeie între stele și stea între femei” ”se  oglindește” în ”iubita-stea” din sonetul Te-am întâlnit în raza luminilor:Te-am întâlnit în raza luminilor din stele / Când timpu-nțepenise-n clepsidrele de dor, cât și din  sonetul Sădind iubirea-n muguri: de-mi concentrez privirea, văd ochii tăi frumoși. / Mă-norc în amintire și te mai caut încă, Să nu repet păcatul acelorași strămoși ; iubitaînger din sonetele erotice eminesciene ”se reflectă” în Eros-sonetul – oglindă Plecăm, oricum,devreme :Se spune că ne-ntoarcem cu trup evoluat, / Din orizont de umbre, c-o fascinantă față;/ Dar nu e cu putință s-ajungi tu mai măreață, / Decât arăți acuma- un înger irizat...

În sonetul Cârtește gura lumii, ”iubirea se-nalță până la stele”, fiind ocrotită de ”ziduri” astrale: Luceafărul-destin, luna, muzica cerească, grădini de curcubee, cerul senin.

,Divinizarea femeii, dimensiunea cosmicizată și angelică a iubitei așază iubirea în cuprinderea astrală a universului, în timp ce sonetele erotice scrise în ”versuri de aur” rămân ” forme divine”, ”structuri magnifice”( Théodore de Banville), ”fiind la îndemâna tuturor acelora ce nu sunt străini de poezie și de iubire”( Valéry Larbaud). 

NOTE:

  1. Pythagore-  Les vers d’or, Hieracles, L’ artisan du livre, Rue des fleurs, Paris
  2. Fabre d’ Olivet, Examens des vers dores de Pythagora, Edit.Bodin, ,p.208
  3. idem.
  4. ibidem.,p.208
  5. Mircea Eliade  – Contribuţii la filosofia Renaşterii.Itinerar italian, Colecţia Capricorn, 1984
  6. Paul Zumthor- Încercare de poetică medievală, Editura Univers,Bucureşti,1983, p190
  7. 7.                            I.Lotman- Le nombre dans la culture, 1968,”Tel Quel
  8. Mihai Eminescu –Versuri lirice, Editura Muzeul Lliteraturii Române,București, 2000
  9. Cristian Petru Bălan- Eros-sonete, în Revista de cultură universală Regatul Cuvântului, Anul II, Nr.3(5),Martie, 2012

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Apart Hotel “Best Choice” Sinaia

Cazare in Sinaia “Best Choice Apartments” Apart Hotel “Best Choice” Sinaia cuprinde două a…