Cea mai noua carte, de proza simbolica, publicata de Victoria Dutu in aceasta vara, intitulata “Ilinca” o puteti citi acum in varinata electronica daca dati CLICK AICI ( https://www.totpal.ro/wp-content/uploads/pdf/Victorita-Dutu-Ilinca-Proza-Simbolica-vol-9.pdf )

Celelate carti pot fi descarcate direct de pe situl-ul autoarei
http://victoritadutu.wordpress.com/despre-mine/
http://www.unioncont.ro/contact.html

=====================

DOSAR DE PRESA

Ilinca Nathanael ne incanta inima si sufletul

<!–

Arhiva

–>

„Iubita, dar uneori neinteleasa de cei din jur, chiar de ea insasi, un artist-om cu dorinte, sperante, intrebari cu sau fara raspuns. Se descarca prin munca, se ia la tranta cu timpul, iubeste si iarta, se supara si culorile ii umplu sufletul de lumina trimisa vesnic de Dumnezeu”

 

Este parerea criticii despre Victoria Dutu, pe numele ei de artist complet Ilinca Nathanael, care bate la portile inimii noastre prin creatia sa. Absolventa a Facultatii de Matematica a Universitatii Al. I. Cuza din Iasi (cine spune ca stiintele exacte nu se impaca cu arta!?), absolventa a Facultatii de Filosofie a aceleiasi universitati, Ilinca este, deopotriva, matematician, poet, artist plastic si filosof. Cum oare poate fi un om atat de inzestrat, cum s-a gandit Dumnezeu sa dea atatea daruri unui singur om? Ei bine, poate ca stie El ca sufletul Ilincai este atat de mare, incat incap in el tot atatea daruri pe care, odata primite, stie sa le ofere cu drag, clipa de clipa, tuturor oamenilor. E preaplinul sufletului ei, care se revarsa si asupra noastra pentru a ne bucura, impreuna cu ea, de lume, viata, bucuriile si frumusetile fiecarei zile.
Artist plastic cu expozitii care incanta privitorul, Ilinca isi pune sufletul pe tava pentru noi. Dar nu numai pictura este darul pe care ni-l ofera cu bucurie – ea filosofeaza cu poezia, socoteste pe versuri, calculeaza prin filosofie si intreaba prin pictura.

Catre lumea perfecta
„In poze culorile sunt sterse, dar in realitate sunt vii si stralucitoare, tabloul este placut la vedere si incalzeste atmosfera din biroul sau camera in care ganditi, dormiti sau va odihniti, dand senzatia de zbor, de plutire, de vis catre o lume perfecta!” – este caracterizarea ultimei sale expozitii de pictura, care a avut loc in luna februarie, la Cercul Militar. Artista se pregateste acum intens pentru expozitia pe care o va avea, alaturi de alti pictori, in toamna, la Sankt Petersburg.
Ceea ce propune artista prin pictura ei este ideea ca arta din zilele noastre trebuie sa vorbeasca despre nevoia noastra de Dumnezeu, de absolut, de infinit, de ordine , de liniste, de armonie. Artistul trebuie sa lupte impotriva tendintelor distructive si haotice pe care le prezinta imaginea, sub toate aspectele ei, din zilele noastre. Asistam mereu la imagini care ne bulverseaza, ne agaseaza, ne scindeaza in interior, ne determina sa cadem dintr-o directie spirituala si fireasca intr-una pragmatica. Arta viitorului trebuie insa sa revina la ceea ce a fost ea dintotdeauna – mistica. O arta a templului unde omul mergea sa se reculeaga, sa se roage sa devina mai puternic. Arta nu mai trebuie sa vorbeasca despre disolutia eului, ci despre mantuirea lui.

Articol scris de Camelia Muntean revista “FELICIA”

http://www.revistafelicia.ro/da_Cultura-Ilinca_Nathanael_ne_incanta_inima_si_sufletul_1003854.htm

 

 

SPIRALELE VIEŢII

 

 

 

 

 

 

 

Prof. Ilinca NATHANAEL

 

 

Motto:  ”Creaţia naturală îşi are izvorul  în revelaţia lui Dumnezeu!”

 

 

 

 

 

 

Părintele Stăniloae

Născută la data de 12 august 1971, în comuna Drăguşeni, judeţul Botoşani, din părinţii Marin şi Maria Duţu,  urmează şcoala generală în satul natal. În anul 1990 devine elevă a Liceului Pedagogic Botoşani. Licenţiată în matematică şi filozofie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi. Între anii 1997-1998 urmează cursurile de masterat în Logică şi Hermeneutică, la Facultatea de Filosofie, a aceleiaşi universităţi, iar apoi alte cursuri de specializare în teologie ortodoxă, litere şi arte plastice. Din anul 2000 până în prezent este profesor titular de matematică la Colegiul Tehnic Traian Bucureşti. În particular este pasionată de pictură, literatură şi  cercetarea matematică.

A publicat primele versuri în revista literară  „Sud” (august, 2003), iar proză în revista literară „Caligraf”, (decembrie, 2004). În anul 2003 debutează cu placheta de versuri: „Spaţii”, la Editura Muzeului Literaturii Române. În perioada  5-10 aprilie, 2004 (în Săptămâna    Patimilor) organizează expoziţia personala de pictură la biserica „Doamna Oltea”, cu tema: ”Crucea în viaţa noastră”. În toamna aceluiaşi an (31 octombrie -12 noiembrie 2004) organizează  expoziţia de pictura şi poezie  „Punctul de la infinit” la Biblioteca Centrala Universitara, (Fundatiile Regale) la Sala Profesorilor. Volumul de versuri „Cuvintele” a avut o prezentare televizată, la postul B1.TV, în cadrul emisiunii „Lumea Cărţilor. Un poem pe zi” şi la TVR Cultural. În noiembrie  2005, la  la Editura Muzeului Literaturii Romane îi apare cel de al doilea volum de poezii „Cuvintele”. În luna aprilie a anului 2006, la Editura Anamarol din Bucureşti, volumul de poezie religioasă „Vreau o altă lume”, a cărui lansare a avut loc (în Săptămâna Mare a Sfintelor Paşte) la Librăria „Diverta” din România Plaza din Bucureşti. Acest volum a fost prezentat şi la Radio Cultural la emisinea  „Creatori între sacru şi profan”, şi pe postul de televiziune TVRM. Poate fi contactată la adresele: www.victoritadutu.home.ro şi victoritadutu@yahoo.com.

Să-i urăm bun venit in paginile revistei noastre!

George ROCA

Redactor AGERO

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/POEZIE/SPIRALELE%20VIETII%20Ilinca%20Nathanael%201.htm

 

 

 

Mireille-Astrid Popa

 

 

Victorita Dutu, impreuna cu alti artisti plastici si scriitori romani, care s-au constituit in “Grupul Orion”, vor organiza expozitia de pictura si sculptura, la Cercul Militar din Bucuresti, in perioada 28 ianuarie -7 februarie. Publicul prezent va descoperi impreuna cu artistii lucruri interesante la care sa se gandeasca si sa se bucure impreuna, pentru ca “arta este bucurie pura”, asa cum zicea Brancusi. In cadrul acestei expozitii vor fi recitaluri de poezie si lansari de carte. Pictura si sculptura pe care acesti artisti o propun publicului larg este unica si se inscrie intr-un circuit mai larg international ca ideatica si problematizare. Cei care vor expune in aceasta expozitie sunt: Alexandra Meiloiu, Tudor Meiloiu, Eugen Ilina, Petrica Dancila, Sinescu Constantin, , Ana Maria Vasilescu. Dana Chivu. Voicu Reli Daniela,Ilinca Nathanael (numele Victoritei Dutu ca artist plastic) si Aurelia Ciobanu. Vernisajul va fi pe 28 ianuarie.
Duminica 13.01.2008

http://www.realitatearomaneasca.ro/content.php?c=articole&id_categorie=8&articol_id=8704&article=grupul+orion+expune+la+cercul+militar

 

Artistul Victorita Dutu
VICTORIA DUTU, DEOPOTRIVA MATEMATICIAN,POET ,ARTIST PLASTIC SI FILOZOF NE INCANTA INIMA SI SUFLETUL DUMNEZEU BATE LA PORTILE INIMII NOASTRE PRIN CREATIA SA !
Absolventa a Facultatii der Matematica a Universitatii Al. I. Cuza Iasi , VICTORITA DUTU este,   a fost si va fi un matematician – scriitor , absolventa  si  a Facultatii de Filozofie a aceleeasi universitati , cu masterat in logica si hermeneutica . Artist plastic in acelasi timp , filozofeaza cu poezia , socoteste pe versuri , intreaba prin pictura , calculeaza prin filozofie !
Cum oare toate talentele au picat asupra ei ? Dumnezeu dorind sa le imparta si altora , le-a scapat probabil cand gandea profound , cu buna stiinta asupra unui singur om .
Aparitia cartii sale  de debut, a fost  placheta de versuri : “Spatii” , la Editura Muzeului Literaturii Romane, august , 2003.

In 2004 deschide expozitia personala de pictura  la biserica ”Doamna Oltea” in saptamana    patimilor, 5-10 aprilie, 2004, cu tema: ”Crucea in viata noastra”,urmand  ca in 2005 sa deschida           expozitia de pictura si poezie  “ Punctul de la infinit” la Biblioteca Centrala Universitara, (Fundatiile Regale) la Sala Profesorilor.
In perioada  31 octombrie-12 noiembrie 2004 Volumul de versuri “Cuvintele” a avut o prezentare televizata , la postul B1.TV, la emisiunea “Lumea Cartilor.Un poem pe zi”
Aparitia celui de la doilea volum de versuri :  ”Cuvintele”,  la  Editura Muzeului Literaturii Romane , s-a nascut in  noiembrie  2005.
Buna prietena cu divinitatea , traind profound prin cuvantul lui Dumnezeu , indrumata in acelasi timp de el , in aprilie 2006 publica
volumul de versuri de poezie religioasǎ “

VREAU O ALTÃ LUME” la editura ANAMAROL, cu lansare la MALL PLAZA ROAMANIA( distribuirea acesteia facandu-se  în toate      Mall-urile din tara şi în librǎriile  din Bucureşti.)
Cartea înmpreună cu autoarea au apărut la Radio Cultural la emisinea de joi seara, la orele 22,10 intitulată “Creatori între sacru şi profan”, si pe postul de televiziune TVRM.
Urmeaza publicarea de versuri “Cea care as fi”in antologia “Spiralele vietii”2006,la Editura Anamarol,Bucuresti,unde au scris romani din diaspora roamneasca, romani din Canada, SUA, Germania, Chisinau, Australia, Timisoara, Iasi, Constanta, Bucuresti.
Apoi , expozitia de pictură de grup la Club Caffe Asimo ,Smadan,41,Bucuresti expozitie permanenta in perioada 8 iunie 2006-30 decembrie 2007 , urmata de expozitia permanenta la CENTER CLUB , str. Academiei, nr 19, langa universitate, incepand cu 16  ianuarie 2007 pana la 28 februarie 2007.
Organizeaza o expozitie permanenta la ceainaria RADEZ-VOUS, Calea Floreasca ,42 incepand cu decembrie 2006.
Tot in 2007 bucura ochii iubitorilor de frumos cu o  expoziţie de pictură şi poezie  la Teatrul Naţional Bucureşti, în cadrul expoziţiei “Body-Mind-Spirit”, intitulată “Lumina de pe umărul stâng”, 23,24,25 martie, 2007.
O alta epoziţie de pictură s-a bucurat de un real success  la Sala Polivalentă în cadrul Congresului “Zilele frumuseţii”,Bucureşti, 1,2,3,4 martie, 2007,aceeaşi expoziţie de la Teatrul Naţional, “Lumina  de pe umărul stâng”.
Din 24 mai pana in octombrie 2007  expune in ELVETIA, in tinutul Ticino, la Bellinzona, impreuna cu alti patru pictori.  Din mai pana in septembrie 2007 expune in POLONIA cu un itinerariu de 10 orase, expozitie organizata de consulul onorific al R In 20 august apare la postul de teleziziune Cosmos tv, la emisiunea Star Fame  emisiune de o ora, unde preznta cele doua expozitii, la invitatia lui Carmen Stoian si a lui NiKos Koudounis omaniei,  Cornel Calomfirescu. In 11 august, 2007 lanseaza antologia de versuri Drumurile vietii, la Constanta publicata la editura Anamarol.Participa la Festivalul “Carte si arte”, expozitie de pictura si recital de poezie , organizat in foaierul Teatrului de Opereta “Ioan Dacian”, in perioada 3-7 octombrie, 2007. Are numeroase colaborari la reviste literare din tara si ale roamnilor de preatutindeni, “AGERO”Stuttgard, Observatorul, Canada, Ramanian Times, Amurg sentimental, Tomis, Cuvantul,  ROMANIAN GLOBAL NEWS,Asymetria,POLANICY, fiind apreciata , iubita  si cautata de iubitorii de arta din intreaga lume.

Iubita dar uneori neinteleasa de cei din jur , chiar de ea insasi , un artist om cu dorinte , sperante , intrebari cu raspuns sau fara . Se descarca prin munca , se ia la tranta cu timpul , iubeste si iarta , se supara si culorile ii umplu sufletul de lumina trimisa vesnic de Dumnezeu. Saruta cuvintele in minte , le coloreaza ca pe propriile-i picturi , revarsa trairea in versuri si adunand totul pune egal la … simt

 

irea noastra. Uneori picuram o lacrima , alteori  ne revarsa speranta , intotdeauna insa ne aminteste de vesnicie , de daruire , de iertare .
Cunoscand-o prin versuri si pictura devenim mai bogati si mai buni.

 

 

LIGYA DIACONESCU  -”Glas Comun”

 

In romanul sau, Victorita Dutu combina perspectiva narativa dinafara cu cea interioara.
Romanul “Singuratatea tatalui” este o carte crestina al carei fir narativ este constituit din descrierea starilor interioare ale personajelor.Este ceea ce se cheama actiune pasiva.Evenimentele din afara au drept urmare pe cele din launtrul sufletesc al eroilor.
Lupta se da intre credinta si necredinta, intre placerile vietii mirenilor si pacea sufleteasca a omului din Biserica.
Lumea haotica a caminelor studentesti, plina de pornografie prinde in mrejele ei tinerii care aluneca foarte usor pe patinoarul placerilor lumesti. In acest cerc de oameni mediocrii, isi fac loc si persoane care reusesc sa refuze a se conduce doar dupa instinctele animalice. Una dintre aceste persoane este Rafael, un tanar din Iasi, care face parte dintr-o familie cu venituri modeste, student al Facultatii de matematica, pasionat de filosofie si teologie, nelipsit de la Biserica,dar nu in modul habotnic. El este cel mai aproape de Adevar. El poate vedea cu alti ochi relitatea inconjuratoare a tinerilor, de o perversiune inumana, sub haine ingeresti.
Rafael are un corespondent feminin: pe Maria.Ea viseaza la o viata calda, de familie,la un sot iubitor de Dumnezeu.
Maria il adora pe Mihai,un baiat instarit, student si el,dar care ,la inceput isi petrece timpul mai mult pe la jocurile de noroc decat in sala de curs. Dragostea pentru Maria il transforma. Oare Mihai va ajunge un om din Biserica? Va intelege el oare ce inseamna Dumnezeu? Iubirea celor doi este una reala sau doar o simpla pasiune?Drumul lui Rafael se va intersecta vreodata cu cel al Mariei?
Romanul dispune de un limbaj accesibil si de un continut plin de intelepciunea omului din Biserica.
Conflicte sunt destule, nu atat exterioare, cat psihologice, care deriva din gandurile personajelor.
Primul volum din roman oare ne va dezvalui ceva din al doilea, vom reusi sa descoperim prin propria noastra intuitie ce se va intampla mai departe cu Maria, Rafel, Dragos, Mihai, vom putea previzualiza cursul vietii lor?
Eu am o vaga parere, va las si pe voi sa cititi si sa-mi spuneti ce parere aveti.
Si inca ceva: nu uitati sa veniti la Gaudeamus, joi,25 nov,pt lansarea cartii, la ora 16:30
CRISTINA GHEORGHE

10 Noiembrie 2007 – VICTORIA DUŢU: „VREAU O ALTĂ LUME“, Editura Anamarol, Bucureşti, 2006 (Ştefan Dumitrescu)

Un volum de poezie religioasă ( „ VREAU O ALTĂ LUME”, apărut la editura Anamarol, Bucureşti, 2006) de o profunzime, sinceritate şi de o frumuseţe uimitoare ne dăruieşte poeta Victoria Duţu, stabilită în Elveţia, o pictoriţă de asemenea foarte talentată. Datele ei biografice ne arată un om însetat de cunoaştere, un om cult, având mai multe facultăţi, o fiinţă dominată de setea căutării adevărului şi a lui Dumnezeu. Ca fiinţă credincioasă, poeta trăieşte cu Domnul, în sfera Lui luminoasă, hrănindu-se din lumina Lui, căutându-L în acelaşi timp tot timpul, pentru a se regăsi necontenit, şi pentru a se înălţa. În lumea literară rar întâlneşti un poet şi un om, ne referim la frumuseţea umană, sufletească, a caracterului care să aibă frumuseţea acestei poete.

S-a nãscut în 1971, în judeţul Botoşani, în 1990 absolventã a Liceului Pedagogic din Botoşani, în 1995 absolventã Facultãţii de Matematicã, din Iaşi, în 1999 absolventã a Facultãţii de Filosofie, din Iaşi, 1998 “Masterat în Logicã şi Hermeneuticã . Din 2000 profesor de matematicã la un colegiu din Bucureşti.

În 2003 publicã volumul de versuri, Spaţii “,debut,“ la Editura Muzeului Literaturii Române din Bucureşti.

În 2005 publicã volumul de versuri “Cuvintele”, tot la editura Muzeului Literaturii Române , Bucuresti, şi expune la Fundaţiile Regale, Biblioteca Centralã Universitarã, Sala Profesorilor, expoziţia de picturã şi poezie intitulatã :”Punctul de la infinit ”.

Subliniem această alăturare, sau coexistenţă, mai bine spus, a poetului şi a matematicianului în aceleiaşi fiinţă umană, ca substanţă a aceluiaşi eu poetic. Cazul este rar, ne gândim în primul rând la marele poet Ion Barbu, dar ori de câte ori s-a întâmplat ca un poet să fie şi matematician, din câte ne dăm noi seama a fost benefic, ducând la îmbogăţirea ambelor domenii, matematica şi arta. Cazul Victoriei Duţu este şi mai ara dacă ne gândim că ea este în acelaşi timp şi un artist plastic dotat !

Viorica Duţu (pseudonim Ilinca Nataniel) este tipul poetului complex, iubit şi dotat de Domnul cu prea multe daruri. Căci pe cât este de talentată ca artist plastic, pe atât este de talentată ca poetă. În acelaşi timp, între cele două domenii ale Artei, pictura şi poezie, artista desfiinţează orice graniţă, sufletul ei, cel plin de lumină dumnezeiască şi de puritate, unindu-le, făcându-le o singură Împărăţie, împărăţia cerească a poeziei. Făcând parte din ceea ce numim îndeobşte poeţii religioşi, în grupul căruia simţim forţa teribilă a personalităţii şi a poeziei lui Ioan Alexandru, a lui Nichifor Crainic, Victoria Duţu, vine în acest spaţiu al literaturii cu o notă aparte. Vine cu delicateţea ei feminină, cu o dulce fervoare religioasă de copil, cu o profunzime blândă a sentimentului religios.

Starea de dulce existenţă împreună cu Domnul este trăită ca o cădere în nivelul profund al existenţei umane, care este somnul, subconştientul, temelia caldă, lichidă asemenea unei lave pe care pluteşte Templul Personalităţii umane… Ca o cădere şi odihnirea în dulcea lavă a subconştientului unde locuieşte şi Domnul. Motivul somnului, al căderii în nivelul profund al divinului apare de multe ori în poezia Victoriei Duţu, sau a Ilincă Nataniel. „ Aş vrea să dorm, să dorm”, cu acest vers îşi începe poetul Volumul de poezie, de slăvire, de căutare şi de trăire întru Domnul. Poeziile ei nu au titlu, sunt poeme care vin unul după altul, căci toate formează un Poem infinit, poemul convorbirii plină de dragoste cu Domnul (convorbirea, limbajul, ca modalitate a trăirii, ca formă a căutării Domnului !, ca factor generator al relaţiei cu El, ca factor care face imposibilă ruperea legăturii cu Domnul. Căci atâta timp cât vom vorbi cu El, El nu ne va lăsa, relaţia dintre poet şi Tatăl ceresc este continuă şi bogată.)

„Aş vrea să fiu copila

Ce răsare dintre flori albastre

Şi –Ţi spune de departe râzând

Şi alergând spre Tine:

Doamne, uite, Dumnezeul meu,

Ce flori albastre, Ţi le dăruiesc”

Este vizibilă dorinţa poetei de a-şi regăsi încă o dată condiţia umană şi puritatea copilăriei, a copilăriei, căci n-ai aşa ? un credincios autentic se prezintă în faţa Domnului, şi vorbeşte cu El, trăind starea de copil, de copilaş al Domnului. Pentru credinciosul autentic toţi suntem copilaşii Domnului. De aceea acest motive literare, al copilului, al copilăriei, al purităţii pe care o are numai copilărie sunt atât de prezente în cartea doamnei Victoriei Duţu.

Imaginea aceasta a fetiţei care răsare dintre flori albastre, alergând şi râzând către Domnul, ca să-i întindă florile ( „ Doamne, uite Dumnezeul meu, / ce flori albastre, Ţi le dăruiesc), devine deodată în poezia românească emblematică, un arhetip, pe care cred că îl avem toţi în subconştientul nostru, revelat de pictoriţa poetă. De altfel trebuie să subliniem dimensiunea plastică, imagistică, iconică (iconografică, pentru că multe dintre imaginile poetice create de ea sunt, sau sunt consacrate ca adevărate icoane !) a poeziei Victoriei Duţu, ca şi dimensiunea ei muzicală.

Aşa cum spuneam poezie Victoriei Duţu este o continuă comunicare continuă cu Domnul. De multe ori, pentru a înainta către El, pentru a pătrunde în poienele sfinte şi crângurile dulci ale cunoaşterii divine, poeta se foloseşte de clasica întrebare :

„ Dar gândul nu mă lasă.

Mă pune să-L întreb pe Dumnezeu

Dacă iubesc, dacă-L iubesc pe El

Şi El răspunde mie cu-aceeaşi întrebare:

Mă iubeşti ?”

Forma de existenţă interioară, esenţializată este Gândul. Dar gândul în poezia doamnei Victoria Duţu este la Dumnezeu, este orientat cu faţa către Domnul, şi el este cel care mediatizează Fiinţa, o pune să-l între pe Domnul dacă iubeşte, dacă-l iubeşte pe El. Relaţia dintre fiinţă şi divinitate este biunivoca şi ea se realizează prin iubire. Iubirea este conceptul fundamental al poeziei Victoriei Duţu, iubirea de Domnul. Şi nici nu putea fi altfel în cazul unui credincios autentic şi fervent DACA DUMNEZEU ESTE IUBIRE !

Iată o altă imagine antologică şi o idee poetică de o frumuseţe extraordinară :

„Primeşte ,Doamne, florile albastre,

Sunt ale Tale, căci Tu le-ai lăcrimat. „

Iată cu vede Victoria Duţu realitatea superbă a florilor, cea care înfrumuseţează de la începutul lumii natura şi viţa oamenilor : florile cele atât de frumoase, cele care sunt cele mai frumoase lucruri în lumea aceasta, sunt lacrimile Domnului !

Iată şi setea arzătoare din sufletul fiinţei umane care o face să-l caute necontenit pe Domnul ! Acel „să-l pipăi / Şi să urlu. Este !” arghezian :

Unde eşti ?

Ce sfioase sunt florile

Când trec pe lângă ele ,

Cât de limpezi sunt apele ,

Izvoarele, fântânile,

Cât de sclipitoare sunt toate astea !

Unde eşti Tu,

Cel ce ai creat toate ?

Toate acestea în mijlocul cărora

Eu trăiesc,

Unde eşti Tu, Tu cel ce ai făcut toate ??!

Cât de frumoase sunt florile astea , „

În poemul său Victoria Duţu leagă frumuseţea florilor di măreţia Creatorului, care se ascunde în spatele creaţiei Sale !

O idee de o subtilitate stranie, care contrapune măreţia Creatorului şi dimensiunea dureroasă sau urată a creaţiei este redată limpede de poetă în versurile acestea :

M-am întrebat Doamne de mii de ori,

Oare cum Te rugai Tu

În singurătate şi teamă ?

Nu Te înspăimânta piatra muntelui

Prin răceala ei?

Stelele reci şi îndepărtate

Nu Te înspăimântau,

Iar oamenii ce roaiu în jurul Tău,

Nu Te umpleau de spaimă, de groază,

Nu Ţi-a fost silă de noi niciodată ?

Când ridicam pumnul înverşunaţi,

Gata să Te lovim, gata să Te ucidem ?

Toată creaţia Ta în care Tu ai locuit

Nu Ţi-a strâns sufletul în singurãtate ?

Ceea ce mi-a plăcut enorm citind volumul de poezie religioasă al doamnei Victoria Duţu şi m-a emoţionat profund este omenescul acestei poezii, faptul că artistul reuşeşte să se transpună în poezia sa, (aici sublinie frumuseţea sufletului feminin al fiinţei poetei) renunţând la căutările de stil sau de prozodie savante, frumoase, cu toată autenticitatea şi cu întregul său suflet. Mult mai importantă decât brizbizurile limbajului poetic este chiar punerea eului poetic credincios total şi aşa cum este el, cu setea lui de Domnul, cu dorinţele şi căutările lui neostoite în poezie !

De aceea in final spunem că poezia doamnei Victoria Duţu este întâi de toate o RUGĂCIUNE PROFUNDĂ, AUTENTICĂ. Această omenească tindere şi convorbire cu Domnul, prin puritatea şi specificul ei omenesc este însuşirea care şi dă farmec şi valoare volumul de poeziei al talentatei artiste. Acelaşi lucru îl afirmăm şi despre picturile poetei pe care le-am văzut. Ele sunt străbătute de aceiaşi puritate sufletească, de aceiaşi sete profundă şi omenească a căutării lui Dumnezeu, de aceiaşi bucurie necontenită a găsirii Lui ! Căci în convorbirea continuă cu Domnul poeta îl caută dar ea şi este tot timpul cu Domnul, prin rugăciune apropiindu-se necontenit de El.

Pentru frumuseţea şi autenticitatea rugăciunii eterne, ca şi pentru valoarea lor poetică şi omenească recomandăm din toată inima această care, căci citind-o suntem tot timpul cu Domnul, cel slăvit în toate versurile ! Slăvit în veci de veci să fie Domnul !

ŞTEFAN DUMITRESCU

 

 

http://www.ziua.ro/mail.php?id=173240&data=2005-04-05

 

Critica tinerilor – impresionista, dar vie

Suntem vineri, 1 aprilie, cu Cenaclul Uniunii Scriitorilor la Casa Monteoru, in de-acum vestita Sala a Oglinzilor. Don Cezar Ivanescu deschide soareaua dupa tipic la 17 trecute fix. Citesc, in ordine, Marian Constandache, poezie, si Dragos Schenkel, proza. In preambul, Marian Draghici semnaleaza aparitia volumului Usa de biserica, de Conita Lena, autoare descoperita si lansata cu tam-tam in ZIUA literara. Editor: Cezar Ivanescu, directorul Editurii Junimea. Dupa, se plonjeaza abrupt in textele editiei. Barladean, profesor de germana, autor a patru volume de versuri, Marian Constandache este provocat de amfitrion sa-si dea masura si ca traducator, cu lectura a trei poeme in limba lui Trakl, urmate de un amplu grupaj scris/citit ca la mama acasa, in romaneste. Amprenta traducatorului asupra poetului e uneori evidenta in recuzita livresca, gesticulatia pe alocuri baroca, tonul mai degraba imnic, oracular – acestea trase profesionist din lirica germana moderna. Student la Jurnalistica, membru activ al cenaclului de proza girat de Constantin Stan, junele Dragos Schenkel se produce cu lectura unui text elaborat in cheie postmoderna, ofertant ca unghi(uri) de abordare in discutiile ce vor urma. Dupa proza, insolitarea cenaclului: poetul Ion Maria citeste doua poeme, ca avanpremiera a unei viitoare lecturi, de programat. Au comentat: Adriana Gheorghe (“Schenkel este un prozator consistent, ale carui povesti prind, sunt foarte bune, dar umplu o constructie complicata, care deranjeaza; lucrurile par sa se inchege in final”), Vlad Ciobanu, necrutator polemic (“Ambii autori au o temeinica baza culturala, de aici handicapul; se misca pe suprafata, fara curajul submersiunii in sens, cu grade minime de implicare; in proza citita, acel tsunami existential inca n-a aparut, lipseste centrul de greutate, acea cadere dureroasa, din perspectiva careia te poti raporta la absolut; poetul n-a fost injurat la timp, ca textele lui sa se tensioneze”), Violeta Ion, mereu mai nuantata decat imi permite spatiul sa consemnez (“Poezia m-a impresionat prin mesaj, poate fi citita ca un text unic; are instinctul comuniunii cu divinitatea; proza mi-a placut pentru gradul ei de neasezare”), Lana, da, chiar asa semneaza, Lana, eleva de clasa a X-a (“Am descoperit in biblioteca parintilor o carte a poetului din aceasta seara, am o parere foarte buna despre poezia dlui Constandache; proza este foarte bine structurata, desi la prima vedere pare o harababura”), Diana Geacar, studenta anul al lll-lea, poeta cu lectura in cenaclu, transanta, cruda in aprecieri (“…la poezie deranjeaza repetabilitatea unor cuvinte/simboluri; nu mi s-a parut ceva care sa ma impresioneze foarte puternic; proza nu e structurata”), Emanoil Toma, prozator campinean, simplu redactor la Axioma (“Poezia citita e tragica, autorul nu se simte iubit de Domnul; textul dlui Schenkel m-a aiurit; cred ca sunt trei proze intr-una; este in orice caz o proza-reportaj, foarte minutioasa”), Liviu Apetroaie descins de la Iasi cu Lucian Vasiliu si Vasilian Dobos (“Marian Constandache e de citit in contextul volumelor; n-are nici o problema cu Dumnezeu, din contra, demitizeaza; este un poet cu amprenta lui in scris; proza citita trimite la Pulp fiction; ii trebuie o grija mai mare pentru limbaj”), Victoria Dutu exuberanta, directa, felicitandu-l pe prozator (“pentru curajul de a construi foarte mult; scriitura e foarte libera, exprima libertatea interioara a celui care scrie; la poezia citita, ideea centrala este relatia cu instanta ultima”), don Cezar Ivanescu, subliniind ( “Proza mi-a placut foarte mult, m-a captat, e bine construita, rotunda, asezata”), Cristian Galeriu, tot Gica-Contra, de o logica a discursului solipsist-autonoma (“Am rezonat prost cu prozatorul, desi scrie impecabil”), Vlad Ciobanu, revenind la microfon sa toarne gaz pe foc sau sa mai stinga din palalai (“Textele citite sunt de un nivel literar fara discutie inalt, de-asta mi-am permis sa fiu sever, ca tonul polemic sa sublinieze calitatile ambelor lecturi”), din nou Cezar Ivanescu (“Numai de la acest nivel se poate face literatura mare, al unui indiscutabil profesionalism, de mana intai; Marian Constandache este poet cu o cariera clara, se misca bine in doua literaturi, scrie in doua limbi; este poet de prima mana, cu un discurs special, foarte rafinat; Dragos Schenkel mi-a facut o impresie excelenta, n-am simtit harababura, ci un scenariu foarte bine pus la punct, de prozator virtuoz; are o mana de prozator foarte clara; mi se pare un tanar de o vocatie cel putin egala cu cea a lui Augustin Cupsa; ii acord foarte mare incredere”), Lucian Vasiliu, poetul, prozatorul, director al Muzeului Literaturii Romane Iasi, gazda Cenaclului nostru cu prilejul deplasarii in “dulcele targ” (“Suntem la 1 aprilie si constatam ca ziua de Bucuresti devine noaptea valaha; am remarcat partea critica impresionista a tinerilor care au vorbit in cenaclu, poezia de foarte buna calitate semnata de Marian Constandache; proza citita aminteste de Blow-up, Flaubert i-ar fi ras cateva pagini; e o mare sansa pentru Bucuresti sa fim intr-o seara aici impreuna cu don Cezar Ivanescu”), Vasilian Dobos, poet, grafician (“Marian Constandache este un poet consacrat, Dragos Schenkel se afla la inceput de consacrare”). La ora sedintei, trec prin Sala Oglinzilor inainte sa plece la trenuri, Daniel Corbu si George Vulturescu, ultimul pentru a reitera invitatia deplasarii Cenaclului la Satu Mare, “pentru toti scriitorii tineri si batrani din Nord-Vest, de la Oradea la Sighet”. Vineri, 8 aprilie, orele 17, vor citi la Sala Oglinzilor Dinu Flamand (Paris), Clara Margineanu (Bucuresti, debut in cenaclu). (M.D.)

MARIAN CONSTANDACHE

===============

SURSA: http://ilincanatanael.wordpress.com/

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

3 Comments

  1. victoritadutu

    21 octombrie 2010 at 12:07 AM

    multumesc din suflet
    sunt onorata
    e foarte frumos

    foarte frumos si multumesc pentru promovare
    cu drag
    victorita

  2. victoritadutu

    21 octombrie 2010 at 12:08 AM

    si felicitari pentru sit
    e foarte interesant si util
    are multe informatii care te gfac sa gandesti

  3. Mihai Mircea Totpal

    21 octombrie 2010 at 8:43 AM

    Va multumesc frumos pentru acest comentariu, onoarea este de partea mea sa pot gazdui in paginile blogului meu un opera unui artist deosebit. Sper sa am ocazia curand sa public si alte articole despre activitatea d-voastra. Mult succes, sanatate si multa bucurie va doresc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

TOP 5 locuri in care se distreaza pe cinste orice prahovean!

Fiecare om vrea sa traiasca frumos, sa se bucure cat mai mult de viata in prezenta prieten…