Lumea muzicală este într-un perpetuum mobile care se schimba la intevale neregulate şi, din păcate , mulţi artişti din generaţia de aur a anilor ’70/ ’80 nu se mai regăsesc în noile tendinţe şi preferinţe muzicale ale timpurilor noastre.

Muzica mai non-conformistă din ziua de azi a pus într-un oarecare con de umbră generaţia de dinainte de ’89 şi artiştii din această generaţie sunt din ce în ce mai rar difuzaţi de mass-media , fiind foarte rar contactaţi de casele de discuri, care i-au uitat într-un colţ virtual prăfuit. Din fericire pentru mulţi iubitori de muzică bună , muzica lor este bine conservată şi din când în când este scoasă de la naftalină de unele posturi de radio sau de unii impresari care mai organizează concerte în ţară cu aceşti ultimi “mohicani” ai muzicii uşoare tradiţionale româneşti, Mihai fiind unul dintre aceştia.

Azi, Mihai Constantinescu merge însa mai departe şi in ciuda vicisitudinilor cu care se confruntă generaţia lui, el rămâne consecvent stilului său muzical inconfundabil, pe care şi l-a creat in lunga sa carieră muzicală şi continuă să aibă spectacole în ţară ,dar şi să compună noi piese pentru el şi pentru alţi artişti.

Artistul face parte dintr-o ‘galerie de aur’ a muzicii uşoare româneşti de calitate, care alături de Dan Spătaru, Doina Badea, Corina Chiriac, Olimpia Panciu,Margareta Pâslaru, Aurelian Andreescu, Angela Similea,Marius Ţeicu, Cornel Constantiniu, Anda Călugareanu, Mirabela Dauer şi mulţi alţii au ţinut stindardul muzicii româneşti în anii’ 70/’80 şi din a cărui bogată discografie aş aminti: Fluturele-1970, Un zâmbet ,o floare-1972, Mihai Constantinescu-1980, Speranţă şi vis-1982, Hei, copilărie-1983, Mihai Constantinescu-1985, Sunt un om obişnuit-1987, Caut iubire-1990, La est şi vest de Prut (cu Anastasia Lazariuc)-1991, Adio tristeţe (cu Anastasia Lazariuc)-1993, Maria-1994, Anotimpurile-1996, O lume minunată-1999, Samba, samba-2000, Best of (4 vol.)-2010.

M.C: Eu , muncesc , asta fac de când ma ştiu , compun , scriu versuri , înregistrez şi am destule spectacole pentru cei care mă iubesc . Sunt un mare iubitor de natură, de animale şi vis-a -vis de subiectul “câinii vagabonzi” să ştii , că pentru mine , toţi câinii sunt la fel , singurii noştri prieteni adevăraţi.

V.V: Când ai debutat pe scena muzicii româneşti şi cu ce melodie? Câte discuri
ai pâna acum şi care este melodia ta de suflet?

M.C: Am debutat în 1971 , într-o emisiune de varietăţi , cu melodiile Anotimpuri şi Porumbiţa; în acea emisiune am făcut doua bisuri şi aşa a început povestea mea în lumea muzicii . De atunci şi până astăzi am scos multe albume , sincer să fiu nu le-am numărat niciodată , probabil sunt peste 20 de albume . Toate melodiile compuse de mine sunt copii mei şi reprezintă sufletul , emoţiile şi gândurile mele . Reprezentative pentru cariera mea sunt : O lume minunată ; Sus în deal ; Un zâmbet , o floare ; Păpuşa ; A-d-o vântule înapoi ; O dimineaţă în culori , cu parfum de tei şi flori ; Vitezomanul Gică ; Anotimpuri ; Fetiţa mea ; Câinii Vagabonzi ; Maria , Mă întoc iar în sat ; etc.

V.V: Ce ai fi vrut să realizezi în cariera ta artistică şi nu ai reuşit dar ţi-ai
fi dorit tare mult ? Dar în viaţă?

M.C: Mi-aş fi dorit mai multe concerte în mai multe ţări ale lumii şi muzica mea să fie cunoscută şi iubită la nivel internaţional , dar asta poate într-o altă viaţă , dacă mă voi naşte într-o altă ţară .

M.C: Există o persoană dragă sufletului meu , ne iubim , ne respectăm şi uite aşa trăim în lumea noastră minunată . 

V.V: .Cum ţi se pare noua generaţie în comparaţie cu generaţia ta? De ce foarte
mulţi din generaţia ta s-au pierdut, sau mai bine zis au fost abandonaţi de
casele de producţie şi de posturile TV şi de radio? De ce în străinătate
cântareţi de vârsta a doua şi a treia rezistă şi încă umplu sălile de
spectacol cu muzica lor, pe când la noi sunt uitaţi undeva într-un raft
prăfuit de timp?

M.C: Noi am trăit într-o perioadă romantică , ei trăiesc o perioadă în care ritmul şi sunetele sunt agresive. Sunt colegi din generaţia mea care au rămas şi care şi astăzi au ce spune în muzica usoară românească , casele de discuri îşi doresc o muzică facilă , pe gustul maselor şi cu profit imediat .România nu va fi niciodată America , Franţa , Italia , Germania în ceea ce priveşte respectul vis-a- vis de valoare şi de generaţiile ce nu mai sunt la prima tinereţe .

M.C: Un căine , o femeie si un cal . Căinele este cel mai bun prieten , femeia este langă mine şi la bine şi la greu , iar calul îmi va permite să mă plimb căt de departe imi doresc. Lucrurile se pot construi.

V.V: Spune-mi te rog ce pasiuni, hobby-uri sau tabieturi ai?

M.C: Imi place să-mi petrec căt mai mult timp in natura alaturi de păduri , dealuri , munţi , mare si bineînţeles alături de necuvăntătoare . Călătoriile , locurile si oamenii noi imi bucură sufletul si îmi dă o energie pozitivă.

M.C: Pentru a reuşi să ai o carieră de success , ai nevoie de talent , har , seriozitate , multa muncă , noroc şi un repertoriu pe masură. Cântareţii din ziua de azi sunt cântareţii genului de muzică care se cere , iar dacă asta este moda şi publicului place , nu am nici un comentariu .

V.V: Ce planuri de viitor ai? Mă refer în urmatorii 5 ani…ce proiecte
muzicale sau de teatru ai şi ce ţi-ai dori cel mai mult în viaţa ta să se
întâmple?

M.C: Vreau să scriu în continuare muzică , să fiu sanatos , să iubesc , să fiu iubit , să mă bucur de tot ce-mi oferă viaţa şi să apară pe piaţa muzicală încă hituri semnate Mihai Constantinescu . 

V.V: Mulţumesc mult pentru acest interviu şi iţi doresc multă fericire şi
succese atât pe plan familial cât şi profesional.Ai vreun mesaj de final
pentru iubitorii de muzică în general şi pentru fanii tăi în special?

M.C: Mulţumesc şi eu pentru posibilitatea de a apărea acest interviu şi-mi doresc să-i întâlnesc cât mai curând pe acei care –mi iubesc muzica .

“O lume minunata”
httpv://www.youtube.com/watch?v=UH5SFnQvriM 

“Iubiti si cainii vagabonzi”
httpv://www.youtube.com/watch?v=nlZAn44C3S8

A consemnat,
Viorel Vintilă