JE MEURS DE SOIF AUPRES DE LA FONTAINE

Je meurs de soif auprès de la fontaine

Le ciel accroche mes paupières pesantes

L’eau est vive, claire, pure,

Je brûle,la soif me séche la bouche

Mais je ne désire pas prendre une tasse

Le geste lui-même est un serment

Je meurs de soif auprès de la fontaine

Le ciel accroche mes paupières lourdes

L’eau est vive, claire,pure

Mais je ne veux pas prendre une tasse

Le geste lui-même est un serment

C’est la malédiction qui nous a réunis

Dans cette vie de péchés lourds

La lune du soir s’y brûle

Plongeant dans l’eau douce,

Mais, je ne me plains pas

Je suis mort de soif comme un chameau

J’entends le gargouillis de l’eau

Les étoiles d’automne tombent comme des fruits mùrs

C’est la malédiction qui nous a réunis

Dans cette vie de lourds péchés

&

C’est le temps des cerises mûres

Ecoute comment se heurtent entre elles les étoiles de la nuit

Je te cueille un panier de pensées, comme des fruits.

Le ciel s’est appuyé sur le front d’une montagne

C’est le temps de cueillir camomille et bleuets

De cueillir dans l’herbe un petit panier d’étoiles

Pour te faire un collier,

Tant que j’ai le temps, tant que je peux espérer…

Et je veux aussi te ramener un troupeau de nuages duveteux

Pour que tu puisses faire des beignets.

Et de ces agiles méchantes fées,

Un peu de poudre douce d’étoiles…

Et dansant sur ma tempe, que tu ralentisses le temps,

Car j’entends déjà le vieil ascète,

Qui me séduit avec une éternité,

Ecoute comment se heurtent entre elles les étoiles de la nuit…

Şi soarele a scăpătat

(Sonete disperate)

Frate Pituţ, iartă-mă că plâng

(în memoria lui Gheorghe Pituţ)

Şi soarele a scăpătat

Pe după dealul cu spinarea

Înfiptă-n ceruri precum marea

Învolburată pe-nserat

Şi a căzut din cer lumina

S-au stins şi stelele cernite

Şi toate par a fi silite

Să dea numai pe mine vina

&

Dar eu sunt umbra, nu culoareaJe meurs de soif auprès de la fontaine

Le ciel accroche mes paupières pesantes

L’eau est vive, claire, pure,

Je brûle,la soif me séche la bouche

Mais je ne désire pas prendre une tasse

Le geste lui-même est un serment

Je meurs de soif auprès de la fontaine

Le ciel accroche mes paupières lourdes

L’eau est vive, claire,pure

Mais je ne veux pas prendre une tasse

Le geste lui-même est un serment

C’est la malédiction qui nous a réunis

Dans cette vie de péchés lourds

La lune du soir s’y brûle

Plongeant dans l’eau douce,

Mais, je ne me plains pas

Je suis mort de soif comme un chameau

J’entends le gargouillis de l’eau

Les étoiles d’automne tombent comme des fruits mùrs

C’est la malédiction qui nous a réunis

Dans cette vie de lourds péchés

&

Auzi cum se izbesc fluturii de noapte

E vremea cireşelor coapte.

Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!

Îţi culeg un coş de gânduri, ca pe nişte fructe.

Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte.

E timpul să culegem muşeţel şi albăstrele.

Să adunăm din iarbă un coşuleţ cu stele,

Din care să îţi fac un colier,

Cât mai am timp, cât mai pot să sper…

Şi mai vreau să-ţi aduc o turmă de nori pufoşi,

Ca să ai din ce să faci gogoşi.

Şi de la zvârlugele alea de iele

Puţină pulbere dulce de stele…

Şi, dansând pe tâmpla mea, să dai timpul mai încet,

Că deja îl aud pe bătrânul ascet,

Care mă amăgeşte cu o eternitate…

Auzi cum se izbesc fluturii de noapte!

&

Poem BAROC DOI

Am reusit, in fine, sa construim, o, zei,

Un cerc perfect cu laturi ca patratul

Si-o sa va dam o fata de zar cu cifra trei

Sa ne iertati definitiv pacatul

Priviti ce armonie s-a revarsat din unghiuri,

Din linii verticale si fara rotunjimi,

Care ne trag din umbra catifelate junghiuri

Ferite de ispite cu drepte-mprejmuiri.

Cu dogme, ilustratii pierdute intr-o gara

In care n-a oprit vreodata nici un tren.

Sirena ne sfîsie amurgul ca o fiara

Greu de inchis în miezul anostului catren.

&

Strânge-mă la pieptul tău (Gabrielei, iubitei mele)

Strânge-mă la pieptul tău

Şi ucide-mă c-un vis

Hai să fim perverşi, iubito, să fugim din paradis

Eu rămân, rămân în tine – blând, supus şi nătărâu

E atât de dulce mierea ce mă-neacă şi-s nebun

De atâta frumuseţe sufletească mă sufoc

Tu mă mângâie trupeşte, mângâerile-ţi întorc

Ce-ar fi viaţa fără tine şi parfumul tău – un fum?

Peste pântecul tău dulce mă aplec îndrăgostit

Tu eşti o minune vie, eu sunt cel ce te-a iubit

Şi mă lasă, mă mai lasă, să mă pierd printre arini

Tu suspini, mă strângi în braţe, mă scufund adânc în tine

Tremuri şi dulceaţa vieţii curge-n valuri cristaline

Când te frângi ca ceru-n două şi pe umăr îmi suspini

&

À perte de vue

À perte de vue

Se-ntinde marea

Pân’ departe în infinit

À perte de vue

Nisipul plajei

Pe cerul zilei arde cumplit

À perte de vue

Sunt numai nimfe

Albe ca laptele ce-a clocotit

À perte de vue

Noi doi în valuri

Îngeri sau demoni ne-am nemurit!

&

Oare păpădiile iubesc?

Delicată păpădie

Creşti la mine în livadă,

Vin îngerii să te vadă,

Sfioasa mea păpădie.

Stai în iarbă ca un vis

Şi îmi dai, sfioasă floare,

Din parfumul tău din care

Beau doar zeii-n paradis.

Aş sorbi cu lăcomie

Din pocalul tău de floare,

Dar îl strângi între picioare,

Fată mare, păpădie…

&

Ai plecat…

Ai plecat… cred c-am plins…

Diafana si dulce…

Un aveam un raspuns

Sub un cer ca o cruce…

Si acum… ce sa sper?!

N-am stiut sa exist…

Azi sint singur si pier

In tacere si trist…

Azi respir si mai sint…

Miine vine un val…

Adus poate de vint

Pe o coama de cal…

Sa respir mai incerc,

Sa te-astept… s-a afirsit…

Lumea nu e un cerc,

Ci un biet infinit…

Ce de visuri aveam…

N-am stiut ca visez…

Disperat te iubeam,

Precum Soimul Maltez…

Si regret c-am trait…

Si respir ca in vis…

Poate ca te-am ranit…

Si de-aceea ti-am zis…

Ai plecat… cred c-am plins…

Diafana si dulce…

Nu aveam un raspuns…

Sub un cer ca o cruce…

&

Poem BAROC UNU

Bucaţi imense dintr-un zid de flori,

Cu mila darimate de zorii unei zile

De care-mi aminteam ca de culori

Aduse-n noaptea cruda de camile

Pe-acele vagi carari sau iluzorii

Drumuri care cadeau pe-un colţ de cer

Scrisnind în ritmul tandru al culorii

Care destrama visul în voaluri de mister

Nebun de-ar fi Olimpul, i-ar lepada pe zei?

Nicînd infiorarea acelor jocuri pure

Nu va sminti gindirea grotestilor atei

Care stiau in taina din glorie sa-si fure

Si prefacuţi în stane ningeau pe cer cu stele

Povestile porcoase aveau un iz divin

Atunci cind din zapada confectionau inele

Urlau de fericire si disperaţi beau vin

Si iata ca poemul isi trage peste pintec

Un voal plin de sfiala fecioarelor perene

In care nu patrunde nici izma unui cintec

Cind ele dorm suave şi goale intre perne.

&

Poem BAROC TREI

Cînd noaptea se crapặ-ntr-o stea ca o parặ

Lirismul bezmetic ţine loc de breloc

Şi-nghesuita-n rama acelui gînd de fiarặ,

Aud cum nesfîrşirea îmi zice “N-am, bre, loc!”

Dar fặ-ţi un loc în locu-i, un templu mai hidos

Decît o tuşặ finặ de pensulặ pe-o faţặ,

Care s-a smuls din rama perfidului colos

Ca umbra ce-nfloreşte abia spre dimineaţặ.

Īn timp chiar şi gîndirea e verde sau amarặ,

Ca pasặrea din visul cu îngeri care zboarặ

Cu aripi de zặpadặ şi scrîşnet de vioarặ

Īn care-şi pierd duhoarea sfielnicặ de fiarặ

Iar muza, coloratặ, fardatặ chiar strident,

L-a violat pe zeul oceanelor şi-ndatặ

Acesta şi-a ras barba şi i-a zids decadent:

Tu eşti ceva în jurul unui bujor de fatặ.

FIN

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Starea pârtiilor de pe Valea Prahovei! Programul și tarifele transportului pe cablu de la Sinaia, Bușteni și Azuga

Este ultimul week-end de vacanță, iar stațiunile de pe Valea Prahovei vor fi din nou în ce…