Ion Iancu Vale – „UMBLĂTORUL” (poem)
Stimate Mircea Toptal
Iata inca un poem si o precuvantare si probabil anul
acesta nu o sa va mai deranjez. Mie dor de Sinaia de
unde am pornit spre viata si de muntii pe care i-am colindat,
ca prospector-geolog, timp de cinsprezece ani . Sper ca la
anul sa revin pe acele indumnezeite meleaguri.
Va urez de pe acum La multi ani,tot Binele si toata Iubirea
de pe lume, dumeavoastra si si celor apropiati si dragi.
Cu bine. Ion Iancu Vale
UMBLĂTORUL
*****
Când m-aburcau lupii, nebunii
Şi-mi reproşau vechi îndoieli
Reinvocam insemnul mâinii
Şi purcedam spre învoieli
*
Îmi scârţâia a drum călcâiul
Strivit de glezna-mi visătoare
Căci mă muncea, mocnit, tehuiul
Perfidul semn de întrebare
*
Strălimpede precum izvorul
O lacrimă-mi gemea pe brânci
Dar îmi urmam ,docil, piciorul
Atras de tainele din stânci
*
Şi-acum se leagănă în noapte
Lămpaşul meu de umblător
Mă-mpresură nestinse şoapte
Şi duhul blând al munţilor
*
Eu merg, şi tac, şi mă închin
Căci de la vârf începe cerul
Spre care-acced în pas senin
Doar, doar îi voi afla misterul
*
Ion Iancu Vale
Partajează acest conținut:
Publică comentariul