„La Sfânta Mănăstire Bezdin” Reportaj neconventional facut de un prieten rotarian …

CLUBUL  ROTARY ARAD  – CETATE.

Districtul 2411.

Bujor Buda

O toamnă splendidă, soarele blând, culorile calde ne-au îndemnat să evadăm din Arad. Cine dintre noi a avut această grozavă idee?  Mai are vreo importanţă? Toţi eram dornici să ieşim în natură, iar ca de obicei, să venim cu familiile, cu copii, cu prietenii să petrecem cele mai agreabile clipe. Iată, aceasta este  una dintre farmecele vieţii de club.

Am ales Sfânta Mănăstire de la Bezdin, cu hramul – Adormirea Maicii Domnului – acolo unde omul se apropie de Dumnezeu, de cele sfinte. Lumina, aerul şi natura, în acel loc izolat de lume, cu farmec aparte, vindecă sufletele, purifică gândurile, şi apropie oamenii. Iar pentru a mă face înţeles, să facem împreună o scurtă incursiune în istoria frământată a mănăstirii.

Construirea Sfintei Mănăstiri Bezdin s-a început în 1539 prin râvna lui Iovan Iaksici din Nădlac, după cum  consemna Leontie Bogojevici – ieromonahul pe o filă de Psaltire. Fascinant. A fost incendiată de Turci pe vremea ocupaţiei otomane a Banatului. Ne fiind părăsită de călugări, care nu puteau renunţa la locul acesta, au ridicat în loc o altă biserică din lemn. Biserica din cărămidă s-a construit abia după 1690, în stil bizantin, în formă de treflă cu trei abside. După 1740 urmează o perioadă de dezvoltare a mănăstirii, pe timpul egumenului Teodosie Veselinovici , fugit din Serbia de sub ocupaţie turcească. Succesiv în 1753 se pictează iconostasul de către pictorul arădean Stefan Teneţchi, iar lemnăria se termină în 1755 . În 1771 conacul mănăstirii ia dimensiuni importante, se construieşte capela.

Mănăstirea se modernizează în 1802 şi pictorul academic Jacov Orfelin pictează un nou iconostas şi se repară capital complexul monahal. Marele pictor sârb  Stefan Alexici a executat importante compoziţii picturale, aflate astăzi la Vicariatul Ortodox Sârb din Timişoara.

Am încercat să readuc în actualitate minunata mănăstire, o comoară a ortodoxiei, astăzi fiind într-o situaţie de o tristeţe cutremurătoare, aproape goală, – fiind vieţuită de o singură măicuţă aflată la vârsta senectuţii şi un preot, Simion, venit recent de la Vârşeţ.

Vine iarna ce se anunţă foarte grea, iar mijloacele financiare afectează activitatea în mănăstire, nu-s bani şi trebuiesc lemne şi provizii.

Istoria , pe foarte scurt, aceasta este, şi noi , cei de la Rotary Arad Cetate, am hotărât să adunăm  bani, pe care să-i donăm Maicii Anghelina –mănăstirii, o sumă frumuşică ce  dorim să-i  păstrăm valoarea, ca o taină, a sufletului nostru. Am aşezat pe masa centrală din beton, chiar în curtea mănăstirii, o cutie cu o fantă, în care fiecare au introdus banii, „după puţinţă şi dorinţă”.

A fost atât de frumos la Bezdin.

La ora 10, a început Sfânta Liturghie , oficiată de Sfinţia Sa protopop Ocneanu şi părintele Simion. Maica Anghelina s-a rugat pentru iertarea păcatelor noastre, iar în final, S.S. Ocneanu , care a îndeplinit, concomitent, îndatoririle de cantor, şi…clopotar , a cuvântat  spre bine primirea oaspeţilor şi cu secvenţe din istoria mănăstirii.

După liturghie, după binecuvântare, fiecare cu anafura în pumn, am ieşit în curtea mănăstirii. Iarba de un verde crud, cosită ziua anterioară, soarele şi ambianţa de linişte, ne-au luat în primire. Am fost mulţi, o prezenţă de excepţie, pe măsura atracţiei ce o exercita Maica Anghelina  şi Mănăstirea. Rând pe rând , am fost primiţi cu bună-voinţă , în chilia ei, de maica stareţă, pentru a ne descărca sufletele, primind fiecare câte o fărâmă din înţelepciunea ei, mijlocindu-ne , ca de fiecare dată,  iertarea păcatelor.

Se apropie ora prânzului, şi aromele picante din cele două cătlane, ca două piese de artilerie pe poziţie, au „sunat” olfactiv adunarea.  Sandu, Ghiţă , Cristi , mari maeştri de ceremonie, au pregătit bucatele , bune, bune, şi cantitativ îndestulătoare. La mesele ce se văd în fotografii, ne-am aşezat cu farfuria în mână, şă mâncăm şi cu un păhărel de tărie, să ne povestim ultimele întâmplări.

Pe măsură ce umbrele serii, din ce în ce mai lungi, se aşterneau peste mănăstire, grupuri de rotaryeni s-au retras , au pornit motoarele şi duşi au fost.

Maica Anghelina, gazda noastră, cu ochii albaştrii strălucitori ca cerul, numai zâmbet, mulţumită de ziua minunată ce ne-a oferit, binecuvântându-ne, ne-a dorit drum bun , -„Dumnezeu să vă ocrotească”.

Acesta a fost reportajul realizat, imediat , dimineaţa de duminică, pentru a vă face părtaşi şi pe voi la o sâmbătă frumoasă, când membrii clubului nostru, împreună fiind, ne-am bucurat unul de altul.

P.   Bujor Buda