O a doua legendă povestită de localnici este a unei biserici care exista pe acest loc, în jurul Primului Război Mondial. În timpul unei slujbe, biserica s-a prăbuşit din senin peste toţi credincioşii aflaţi înăuntru, şi, pentru ca nici unul să nu-şi găsească scăpare, pentru că erau păcătoşi, o apă mare a acoperit biserica şi i-a înghiţit pe toţi. Se spune că, atunci, un preot, aflat şi el în biserică, a proferat un blestem asupra locului: aşa cum se îneacă şi el, să se înece şi alţii.
Tot de lac se leagă şi povestea unei tinere nefericite în dragoste, legendă care ar fi dat şi unul din numele apei. O fată pe care părinţii au forţat-o să se mărite, împotriva voinţei ei, cu un bărbat urât, bătrân, dar bogat, deşi ea iubea pe altcineva, s-a aruncat în apă în ziua nunţii, îmbrăcată în rochie de mireasă. Dimineaţa, pe luciul apei nu mai era decât voalul alb şi florile de lămâiţă. Mulţi dintre câmpinenii care locuiesc în apropierea lacului povestesc că, în nopţile cu lună plină, mireasa nefericită apare plutind pe lac.
Apa „vuieşte“ cu o zi înainte
Legendele despre biserica scufundată sau mireasa sinucigaşă sunt acceptate de unii dintre localnici, pe când scepticii spun că sunt poveşti scornite. Este cert, însă, că foarte multe persoane, în special bărbaţi tineri, şi-au găsit sfârşitul în lac. Unii pentru că s-au sinucis, atraşi irezistibil de apa tulbure şi adâncă, alţii pentru că s-au înecat la scăldat, în condiţii inexplicabile. Despre sinucigaşii bărbaţi se spune că vin ca hipnotizaţi pe cărarea care duce la lac. Sunt „aleşi“ de mireasă şi merg spre apă ca şi cum ar merge la întâlnirea cu o femeie, fără a putea fi opriţi.
În toate cazurile, morţile au fost precedate de un vuiet al lacului, un freamăt bizar care se aude în fiecare an din adâncuri. Este semn că apele cer „suflet de om tânăr, în special de bărbat”, după cum se exprimă localnicii.
Lacul este „hrănit“ cu pâine pentru a elibera trupurile
Recent, un consilier local din Câmpina, Daniel Telegescu, a povestit pentru o televiziune locală câteva din întâmplările de la Lacul Miresei. În copilăria sa, bunicii avertizau copiii să nu meargă la scăldat câteva zile după ce apa îşi cerea tributul, adică după ce lacul „urlase“. De fiecare dată, fenomenul era urmat de un înec al vreunui băiat sau bărbat. O bătrână care locuia în apropiere cocea o pită de casă, în care înfigea o lumânare.
Când „dădea de mâncare“ lacului, pâinea respectivă se oprea într-un loc sau altul, în care erau găsite ulterior trupurile celor înecaţi, deşi aceştia fuseseră căutaţi în zadar de localnici curajoşi care se scufundau în lac.
În acest mod, cu pâinea în care se afla o lumânare, cu câţiva ani în urmă, au fost găsiţi şi doi îndrăgostiţi care au ales să se sinucidă decât să fie despărţiţi.
Lacul a fost amenajat în ultimii ani şi a devenit o atracţie pentru localnici FOTO panoramio.com
La rândul său, pe când era copil, Daniel Telegescu a fost salvat de la înec de o persoană care l-a observat la timp. Se întâmpla la o zi după ce bunica sa îl avertizase că lacul „a cerut viaţă de om“. Din nefericire, la numai o jumătate de oră după ce el a fost salvat, un alt băiat s-a înecat în Lacul Miresei.
Scepticii privind legendele lacului aduc ca argumente adâncimea mică a acestuia, de până la 6 metri, ceea ce nu ar face posibilă scufundarea unei biserici. Ca dimensiuni are aproximativ 300 de metri lungime şi o lăţime de 70 de metri. În schimb, pe fundul apei sunt curenţi, plante şi mult mâl, care pot provoca accidente mortale.
Publică comentariul