George ROCA prezintă:


Georgeta Resteman

ÎN DIMINEŢI DE PAŞTE

 

Covor de păpădii şi flori de Paşte

Linişte-aştern în suflete pustii

În dor de bine viaţa-n noi renaşte

Singurătăţi ascunse-n nopţi târzii.

 

Speranţe împletim, cununi de vise

Lumina Sfântă-n zi de sărbătoare

Credinţă, dragoste şi porţi deschise

Ne dăruieşte în suspin de floare.

 

Privesc cum firul ierbii unduieşte

În adieri sublime de iubire

Pământul reavăn, mărul ce-nfloreşte

Sub cer albastru muguri de-mplinire.

 

Suntem plămadă vie din lumină

Purtăm comori nepreţuite-n noi

Lut din iubire-avem la rădăcină

Speranţele din suflet curg şuvoi.

 

Ne înălţăm credinţa-n gând senin

Sobor de floare-n dimineţi de Paşte

Ne însoţeşte-n drumul vieţii lin

Tot ce-i frumos şi bun în noi renaşte.

 

 

Titina Nica Ţene

DE PAŞTE

 

De Paşte soarele e altfel,

are o altfel de lumină,

mama cu tata parcă-s tineri

şi parcă nu mai sânt bătrână.

 

Mă văd copil pe Dealul Mare

dintr-un sătuc îndepărtat,

purtând rochiţă înflorată,

din sat de parcă n-am plecat.

 

Mă joc cu fraţii mei pe Beica,

râul ce curge-nvolburat,

ne salutăm cu voie bună

zicând „Hristos a Inviat”!

 

Ce fericită eram, Doamne,

şi ce departe sânt acum!

Am mers aşa de mult prin viaţă

ajuns-am capătul de drum?

 

Privesc la pomul înflorit

pe care cântă o păsărică

nepoata vine lângă mine

“Hristos a Inviat”, Bunică!

 

 

Valeriu Cercel

POEZIE DE PAŞTI

 

Când Paştile se-apropie mereu

Sunt luat de amintiri şi dus agale,

Copil mǎ regǎsesc în satul meu

La casa bǎtrâneascǎ de pe vale;

 

Simt şi acum, pe prispǎ, dimineaţa,

Cernându-şi fluturaşii de ninsoare,

Cum îmi ating cu gingǎşie faţa

Cireşii alintându-se în floare,

 

Şi-aud la fel, venind peste câmpie

Spre deal zorit, urându-mi „ziua bunǎ”,

Un soare îngânat de-o ciocârlie

Cu-o veste la clopotniţa bǎtrânǎ;

 

Se anunţa o mare sǎrbǎtoare,

Iar martorǎ era şi Luna plinǎ:

Va coborî din morţi, spre Înǎlţare,

Isus, a lui Maria, cu luminǎ!

 

Cǎ începea aşa o primenealǎ,

Miresmele de flori de liliac,

Şi lutul proaspǎt, iz de vǎruialǎ,

Se vânturau prin uşa din cerdac,

 

Ne uşuram şi trupul de povarǎ

Şi sufletul cumva de-am suduit,

(Scǎpam şi eu atuncea de ocarǎ,

În ziua când mergeam la spovedit!)

 

Fiind copii mâncam în Postul mare

Nu doar urzici cǎ ne rodea burtica,

Ne mai spurcam şi noi, deh, la mâncare,

Cǎ popa nu ştia, zicea bunica,

 

Dar totul se fǎcea cu rânduialǎ

Şi toate le-aşezau la locul lor,

Ştiau bǎtrânii bine, fǎrǎ şcoalǎ,

Cum sǎ-L primim pe-al lumii Salvator…

 

……………………………………

 

În miez de noapte, satu-n aşteptare,

Biserica-ntr-o horǎ o strângea,

Lumini se arǎtau pe la altare,

Isus, Cristosul nostru, învia,

 

Ne întorceam cu paşte şi luminǎ,

Bunica ne dǎdea miel din cuptor,

Iar ouǎle-aşteptau pe masa plinǎ

Sfinţite în al nostru tricolor,

 

Iar la amiezi, pe luncǎ ne-ntâlneam

Gǎtit în straie noi cum altul nu-i,

Cǎci noi copii-atunci ne înnoiam

Când Se nǎştea şi la-nvierea Lui,

 

Şi câtǎ bucurie, ‘ntregul sat,

Ouǎ ciocnind cu mare şi cu mic,

“Cristos a înviat ! Adevǎrat !”

Pe pajiştea cusutǎ-n borangic,

 

Iar mai apoi, crescusem eu fecior,

Aceeaşi luncǎ mândrǎ ca o ie

Mi-a dat ca sǎ le sorb licoarea lor

Doi ochi de vis cu nume de Mǎrie

 

Aş vrea sǎ vin din nou în satul meu

În zi de Paşti, în zi de sǎrbǎtoare,

Poate-mi va spune bunul Dumnezeu

Cam cât mai am de ars din lumânare

 

E Paşte iar şi Cristul a-nviat,

Lumina Lui nicicând nu se va stinge,

Departe, peste mǎri, de al meu sat,

O lacrimǎ de dor mi se prelinge

 

Simt o speranţǎ-n suflet cum izvoare

Din flacǎra-I ce arde, tumultoasǎ,

La ziua şi sǎtucul plin de soare,

La Învierea când voi fi acasǎ.

 

 

Adrian Munteanu

DAC-AŞ SUI PE TRUDA UNEI PLEOAPE

(la Psalmul 139)

 

Dac-aş sui pe truda unei pleoape

Ce se frământă-n strigăt de-auroră,

Când umbre-n zori lumina o imploră,

Te-aş regăsi arzând în cer etape.

 

Dac-aş fura dintr-un amurg o oră

Şi i-aş deschide clipei mii de trape

Ca dincolo spre moarte să îşi scape

Neliniştea arcaşi rotiţi în horă,

 

Tot aş simţi că eşti, iar de aş zice

Că nopţi de-acum pe veci mă vor robi,

Că-mi vor înfrânge carnea mii de bice

 

Tot n-aş fi trist ştiind că vei sădi

Grăunte-n trup ca-ncet să se ridice

Din întuneric un crâmpei de zi.

 

 

Al Florin Ţene

A ÎNVIAT IISUS

 

Lumea este în concurenţă cu ea

Şi mai puţin se uită spre Tine sus,

Tu, Doamne, eşti Călăuza mea

Când din morţi înviază Iisus.

 

Am un surplus de idei şi de har

Şi la picioarele Tale le-am pus

În numele veşniciei ca dar,

Când din morţi înviază Iisus.

 

Doamne ,aş vrea să recunoşti

Din mulţi pe mine cel ce-a dus

Crucea în fruntea atâtor oşti

Când din morţi înviază Iisus.

 

Erai, Doamne, Mielul sacrificat

Pe Cruce, spre Golgota, în apus,

Mântuieşte lumea de acest păcat,

Când din morţi înviază Iisus.

 

Privesc în ochii Tăi şi-mi caut iertarea,

Pentru ateii căzuţi în păcat, Iisus

E „vina” ce luminează cărarea

Învierii  speranţei noastre Sus.

 

Lumea este în concurenţă cu ea

Şi mai puţin se uită spre Tine sus,

Tu, Doamne, eşti Călăuza mea

Când din morţi înviază Iisus.

 

 

Paşcu Balaci

HRISTOS A INVIAT!

Când inceput-a să se lumineze
În cea dintâia zi a săptămânii,
În taină ea şi-a părăsit stăpânii-
Mormântul lui Iisus să cerceteze

Maria din Magdala să cuteze
Cu-a ei surate, scuturând ţâţânii,
Să afle sfântul trup, floarea ţărânii
Si-apoi cu lacrimi să-l imbălsămeze.

– Ce căutați pe-aici? – apare un inger.
Femeile s-au infricat de-ndată:
– Pe Iisus după care şi azi sânger!
A spus Maria, foarte tulburată.
– Nu e aici, a înviat; e în cer:
S-a dus să-L întâlnească pe-al Său Tată!

 

Al Florin Ţene

HRISTOS A INVIAT!

Se aprinde-n inimă lumina

Coborând în noi de Sus.

Când sevele înverzesc tulpina

Înviază-n suflete Iisus!

 

Cântă pădurea-n mierle, prin copaci,

Înseninând cerul spre apus

De parcă au înflorit ogoarele de maci,

Când înviază-n suflete Iisus.

 

Cântă iarba în mieii de prin lunci

O aud cum creşte şi prin sat,

Când din Tainele Porunci

Hristos a Înviat!

 

Se aprinde-n inimă lumina

Coborând în noi de Sus.

Când sevele înverzesc tulpina

Înviază-n suflete Iisus!

 

 

Nicolae Nicoară-Horia

HRISTOS A INVIAT!

Hristos a înviat! Iisus există,

Cu „Pace vouă” o să vină iar,

Să nu fie creştin cu faţa tristă,

Nici cel fără de Paşti în calendar.

 

Hristos a Înviat! Lumină oarbă,

Spun unii rătăciţi pe la răscruce –

Cei însetaţi de Adevăr să-i soarbă

Din apa vie izvorând în cruce.

 

Frate-al meu de-aici, de oareunde,

Primeşte-mi, dar, salutul cel mai sfânt-

Hristos a Înviat! De crezi, răspunde-

E „bună ziua” mea de pe pământ…

 

 

Nicolae Nicoară-Horia

LUAŢI LUMINĂ!

Luaţi lumină şi vă bucuraţi!

E semnul că în lume nu-i târziu –

Hristos a Înviat! Hristos e viu!

În cel care nu crede să nu daţi

 

Cu pietre şi cu vorbe cât ocara,

Pentru el e prea devreme-acum,

E Ziuă şi petrecerea-i pe drum

Până când o să-l cuprindă seara…

 

Luaţi lumină, cea primită-n dar,

Din Mormântul Lui fără de moarte

Şi daţi-o, întreită, mai departe-

Hristos a Înviat! Şi nu-n zadar!

———————-

PAŞTI, 2011

Load More Related Articles
Load More By George Roca
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Top 3 avantaje pe care la cauta tinerii la primul loc de munca

Business woman fairly doing her jobPentru cei mai multi tineri, primul loc de munca reprez…