Marian MALCIU – „Impozitul pe avere” (poem)
Impozitul pe avere
Legea asta îmi convine.
E impozit pe avere!
N-am maşini şi nu am vile,
N-are statul ce îmi cere!
Dar cer, eu, despăgubiri
Pentru ce-am plătit mereu
Şi am suportat scumpiri
Mult mai grase ca un leu!
În toţi anii de serviciu
Eu am fost impozitat,
Iar din pensie, supliciu,
Dau impozit către stat!
Între timp, parlamentarii,
Cei ce dau naştere legii,
Şi-au turnat lângă salarii,
Zeci şi zeci de privilegii!
Doar pentru aleşii ţării,
Să fiu bine înţeles,
Pentru cei ce au puterea
Şi ne mint atât de des!
Că Justiţia e oarbă
Ştim de când eram copii,
Dar că poate ea să soarbă
Zeci de sporuri, nu mai ştii!
În Guvern şi ministere
Alte sporuri, stimulente,
Că doar ele-având putere
Fac prin Ordonanţe fente!
Sunt servicii speciale,
Peste tot sunt cabinete
Unde sporuri cresc în cale,
La fel şi-n departamente!
Dar la bugetari, vezi frate,
Ăia mici, necunoscuţi,
Cum ar fi la sănătate
Ori în şcoală, sunt desculţi!
Cum desculţ e şi ţăranul,
Cel ce simte sub picior
Pulsul rodului şi anul
Secetos pentru popor!
De-asta legea îmi convine
Şi doresc impozitarea,
Spun aici, fără ruşine,
Dar doresc şi confiscarea!
Da, aţi înţeles prea bine,
A averilor făcute
Doar prin furt şi, ce ruşine,
Prin conştiinţele vândute!
Partajează acest conținut:
Un comentariu