Timpul este infinit, se spune, adică nu are început si nu are sfârşit, nu are o dată a naşterii, oficială, dar nu are nici o dată a sfârşitului, în ciuda faptului că el este un ceva creat şi, drept urmare, spre deosebire de ceea ce este necreat, ar trebui să aibă nişte limite, firesc, între momentul începerii existenţei sale şi sfârşitul acesteia…

Timpul nu aparţine nimănui, pentru ca nu l-a creat nimeni şi, în consecinţă, nu este, sub nici-o forma, în proprietatea cuiva, cu precizarea că în această ecuaţie facem referire numai la oameni şi nu la entităţi, fie ele văzute ori nevăzute, cunoscute sau necunoscute, superioare lor…

Totuşi se spune, din ce in ce mai des, că timpul “costă bani” . Cum adică ? Cine-l vinde? Numai în atare situaţie i se poate stabili un preţ. A se înţelege că numai cel ce l-ar avea în posesie l-ar putea vinde, solicitând preţul stabilit, adică echivalentul valorii sale, dar timpul nu are proprietar, precum precizam cu puţin timp (!) mai devreme… Pe de altă parte, cine ar fi amator sa cumpere timp ?! Ce sa facă cu un surplus de timp dacă acesta este, oricum, infinit ?! Adică dispune de el, fără să-l posede, fără să-i fie stăpân, fără sa-l poată vinde sau cumpăra. Îl are oricine, deci…

Da, dar depinde ce face cu el atunci când îl are!

Depinde cum îl foloseşte şi cum îl economiseşte pentru a-l avea întotdeauna… (sic), în ideea că timpul nu este infinit şi, cândva, se termină înainte de sfârşitul vieţii persoanei în cauză.

Şi astă discuţie se poartă numai pentru că se plâng mulţi că nu le ajunge timpul deşi, zic tot ei, nu-l irosesc…
Da! Prin adâncă judecată şi prin experienţa de viaţă a multor generaţii s-a ajuns la concluzia, de importanţă capitală, că timpul trebuie preţuit mai mult decât orice valoare băneasca, bunăoară. Mai mult decât orice valoare mobiliara ori imobiliară. Mai mult decât orice poate face omul cu mâna lui ori cu ajutorul uneltelor create de el, mai mult decât orice ar inventa omenirea…

Se spune că timpul este o categorie filosofică apărută ori creată pentru a defini o dimensiune a Universului, alături de spaţiu…

Cât de importantă a fost această noţiune este lesne de înţeles dacă ne amintim că omul, în evoluţia sa milenară pe această planetă, a născocit tot felul de instrumente care să măsoare… timpul şi, pentru că era şi este o dimensiune cu implicaţii majore în desfăşurarea vieţii, a creat şi unităţi de măsură a acesteia. În fapt, sunt unităţi din acest Timp Universal, pe care oamenii le-au folosit în fixarea ori măsurarea momentului apariţiei sau a duratei de desfăşurare a unor fenomene ireversibile, de parcă cele reversibile nu s-ar desfăşura în timp! Iar pentru om, superioara fiinţă creată de Divinitate, atât cât are viaţă pe planeta pe care habitează, au fost suficiente  doar câteva unităţi de măsură: an, lună, săptămână, zi, oră, minut, secundă…

Nu mergem spre milenii. Ne vom opri la oră!

Nedumerirea creşte şi semne multe de-ntrebare se nasc într-o secundă. Ei, da! V-aţi revenit şi aţi gândit ca mine: ora-i cea mai importantă unitate de măsură. Tot timpul nostru, acela personal, pe care l-am luat din cel Universal, fără ca prin vreun mijloc să putem măcar încetini nemiloasa-i trecere, e măsurat pe ore, din care facem zi sau noapte prin însumarea lor. Cuvântul ”oră” poate fi reper, aparent stabil, fără scurgere… în timp! Iată, spre exemplu: „La ce oră te-ai trezit? La ce oră pleci acasă? La ce oră începe meciul? La ce oră te culci azi? La ce oră îţi bei cafeaua? etc”. Ei bine, la ore fixe, acelea ce aparent stabile sunt în timpul pe care nu-l vedem, nu-l auzim, nu-l pipăim şi nu-l simţim, dar îl măsurăm (!), fixăm ceasul să ne atenţioneze cu privire la ce avem de făcut ori să ne trezească din somnul ce s-a consumat în timpul nostru personal şi, totodată, în Timpul Universal din care facem parte că vrem ori că nu vrem. Pentru a fi mai ordonaţi ori mai exacţi în acţiunile noastre, desfăşurate în timp, obligatoriu, s-a împărţit ora în unităţi mai mici de măsură a acestei dimensiuni proprii Universului: minutul şi secunda. În felul acesta ne ordonăm foarte multe activităţi pe un anumit număr de minute şi chiar secunde. Cu toate acestea, n-am fost mulţumiţi şi folosim „momentul” ori „clipa”, adică alte două noţiuni care măsoară cele mai scurte porţiuni de timp cu putinţă. Se spune că o clipă, bunăoară, durează cât o clipire, adică o mişcare a pleoapelor, de unde se pare că şi-a căpătat numele.

Ei bine, fiecare clipă, adică o subdiviziune neoficială a secundei, are valoarea ei, pe care nu o apreciem, întotdeauna, cum se cuvine. Da, fiecare clipă este preţioasă în o mie şi una de împrejurări…
Într-o clipă se poate naşte o legătura afectiva ce ţine şi are valoare o viaţă întreagă. Doar într-o clipă se poate naşte o dragoste curată, se poate hotărî sau realiza o căsătorie sau o despărţire.

Într-o singură clipă se poate hotărî soarta unui om , a unei comunităţi, a unui popor sau, dacă acceptaţi, decimarea acestora. Ar fi necesară doar o clipă de inteligenţă diavoleasca care să nască arma nimicitoare a milioane de oameni ori o clipă de ură sau neglijenţă…

O clipă este suficientă pentru a schimba sensul vieţii, pentru a da naştere unui copil, pentru a face fericit omul de lângă tine… Ar fi suficient un gest sau o privire de o clipă ce poate părea o veşnicie în inima celuilalt.

O clipă poate salva viata unui rănit, a unui bolnav ori a unui accidentat în sute de feluri în tot atâtea împrejurări în care el nu are vină… Poate fi o clipă ce ţine de rapiditatea transportării la un punct de prim ajutor ori poate depinde de actul voluntar al unui donator de sânge necunoscut până în acea clipă…
Într-o clipă poţi deveni bogat sau sărac. În acea clipă în care sclipirea de inteligenţă a hotărât semnarea unui contract avantajos ori demararea unei investiţii la care până în acel moment nimeni nu gândise.

O clipă de sclipire-n joc şi piciorul unui atacant de fotbal urcă echipa sa pe podium, în timp ce o altă clipă, de rătăcire însă, o poate retrograda…

O clipă la care alţii nu se uită, nu o apreciază, pentru că… nu au timp! Nu au timp de gesturi tandre sau de priviri duioase, de strângeri de mana ori de săruturi furişe cu iz de idilă… Sunt ocupaţi cu afaceri care sa-i facă „fericiţi”, cu tot felul de combinaţii care să le creeze o anume fericire efemeră, ce uneori durează o clipă şi nici nu se mai înscrie în vreo evidenţă…

Dar şi mai grav, într-o clipă doar,  se poate pierde viaţa. Tocmai în acea clipă pe care ai ignorat-o, acea clipă „fără valoare” în care nu ai crezut. Acea clipă a cărei valoare nu ai ştiut s-o apreciezi… deşi era atât de simplu,  atât de uşor de făcut un anume ceva ori a nu-l face…

Cât de important este să simţi, să apreciezi şi să trăieşti clipa!

Autor, Marian MALCIU

Si AICI o dedicatie muzicala din partea redactiei “Totpal’s Daily News” pentru AUTORUL acestui material.

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

14 Comments

  1. Lenuta Enache

    2 februarie 2012 at 5:39 PM

    Valoarea timpului o intelegem doar cand facand un calcul aritmetic realizam ce putin ne-a mai ramas …
    Eu am schimbat toate prioritatile si optiunile de 3 ani, intelegand cu adevarat VALOAREA TIMPULUI MEU !!

  2. Craciun Veronica

    2 februarie 2012 at 9:07 PM

    O împletire de trecut, prezent și viitor,
    Cu timpul,
    Evenimentul drag sau trist
    Eu îl măsor,
    Iar seva clipei hrănește întâmplarea,
    Hazardul vieții
    ….și poate neuitarea.

  3. RODICA

    3 februarie 2012 at 2:06 PM

    CLIPA OPRESTE-TE,….CE MINUNATA ESTI!

  4. RODICA

    3 februarie 2012 at 2:08 PM

    DEDICATIA MUZICALA ESTE ,ADORABILA.MULTUMIRI REDACTIEI!

  5. Mihai Mircea Totpal

    3 februarie 2012 at 2:43 PM

    Va multumesc si eu foarte mult pentru apreciere!!!

  6. Marian Malciu

    3 februarie 2012 at 11:36 PM

    Dragă Lenuţa Enache, dacă am şti să apreciem timpul încă din copilărie, presupun că am fi mai bogaţi, dar asta presupune ca înţelepciunea să înceapă de la acea vârstă şi, în acest caz, cred că s-ar naşte o serie de inconveniente, de probleme majore…
    Din nefericire, nici la maturitate nu acordăm impoortanţa cuvenită până nu ne lovim de pragul de sus, iar la bătrâneţe se pare că degeaba înţelegem totul! E prea târziu să acţionăm în consecinţă, iar tinerii nu sunt receptivi la sfaturile noastre…
    Mă bucur că ai învăţat să faci evaluarea corectă a timpului TĂU. Felicitări!
    Mă bucură şi intervenşţia ta de aici. Mulţumiri, dragă prietenă!

  7. Marian Malciu

    3 februarie 2012 at 11:39 PM

    E bine ca seva clipei să hrănească… neuitarea, dragă Vera. Să nu uităm nimic din ce a avut şi are valoare, dar să nu uităm nici a învăţa din experienţele trecute, fie ele chiar neplăcute…
    Mă bucură prezenţa ta şi-ţi mulţumesc frumos!
    Să fii iubită!

  8. Marian Malciu

    3 februarie 2012 at 11:43 PM

    Dragă Rodica, dacă ai zis “clipă opreşte-te” înţeleg că ştii să o apreciezi aşa cum trebuie şi aspectuil acesta mă bucură pentru tine la fel de mult cum mă bucură şi hotărârea de a te opri aici să citeşti. Mulţumesc mult!
    Toate cele bune, cu dragoste şi împliniri pe toate planurile!!

  9. Marian Malciu

    3 februarie 2012 at 11:49 PM

    Domnule Mihai, sincere mulţumiri pentru înfăţişarea grafică a eseului meu şi pentru intervenţiile menite a-l îmbogăţi calitativ!
    Apreciez sublinierile operate în text! Aţi ales fraze deosebit de importante prin semnificaţia lor…
    Apreciez şi dedicaţia muzicală, surpriză deosebit de plăcută, pentru care vă mulţumesc frumos!

    Cu prietenie şi stimă,

  10. Pavel Maria

    4 februarie 2012 at 7:21 PM

    Materialul domnului Marian Malciu mi-a adus mingea la fileu, domnule Mircea Totpal. Nu sunt o buna jucatoare incât sa înscriu punctul de grație dar pot in cele mai de bun simț cuvinte să apreciez gazeta Totpals-Daily-News o gazdă care se respectă,dar mai ales, o gazdă care știe să fie lângă sufletul celor ce poposesc aici .Și ca să înțelegeți de ce ,,Valoarea fiecărei clipe ”e punctul de plecare pentru ce vreau să spun, o să citez două fragmente pe care observ că și dvs le-ați evidențiat :
    ,,Timpul nu aparţine nimănui, pentru ca nu l-a creat nimeni şi, în consecinţă, nu este, sub nicio formă, în proprietatea cuiva, cu precizarea că, în această ecuaţie, facem referire numai la oameni şi nu la entităţi, fie ele văzute ori nevăzute, cunoscute sau necunoscute, superioare lor”;
    ,, Da, dar depinde ce face cu el atunci când îl are!”
    Asa este, domnule MirceaTotpal! Dumneavoastra stiti foarte bine ce să faceți cu fiecare clipă din ceea ce va propuneți să faceți .
    De exemplu, unele dintre ele, și nu puține,le împărțiți cu noi, cititorii, pentru că răspundeți cu bunăvoință și aplecare cititorilor .Dar ceea ce este absolut lăudabil, participați alături de cei ce vin în acest spațiu cu materiale pe care le impodobiți cu alte informații adiacente ,căutarea lor,armonizarea cu tematica acestora necesitând alte si alte clipe dăruite din acel timp ce nu se dilată in mod preferențial pentru dvs.
    Felicitări ,domnule si să vă dea Domnul putere ,sănătate să mențineți ștacheta la acest nivel cât mai mult timp..Sunt sigură ca vor fi si dintre aceia ce se vor simți frustrați sau mânați de orgolii dar trăim în România si ne-am cam obișnuit din păcate si cu acestea dar știți cum e…
    ,,Sunt măr de langă drum şi fără gard.
    La mine-n ramuri poame roşii ard.
    Drumeţule, să iei fără sfială,
    Că n-ai sa dai la nimeni socoteală.
    Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,
    Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.
    E ţara ce la sânul ei ne ţine,
    Hrănindu-ne pe tine şi pe mine. ”spunea Mihai Beniuc
    ,,Şi dragi îmi sunt şi fetele fecioare
    Umblând prin crengi cu dalbele picioare,
    Cu poala şi cu sânul plin de mere,
    Râzând îmbujorate de plăcere.
    Atunci mai uit pe-aceia care-au dat
    Cu pietre-n rămurişul meu rotat,
    Asa că….mergeți înainte!

  11. Mihai Mircea Totpal

    5 februarie 2012 at 9:57 AM

    Buna ziua stimata doamna Maria Pavel,

    va multumesc din suflet pentru vorbele deosebite si pentru gandurile frumoase …
    Oameni ca dumneavoastra sunt cei care imi dau puterea si rabdarea de a merge mai departe, chiar daca sunt si momente in care, trebuie sa recunoastem, am dori sa ne oprim ?! insa orice s-ar intampla … revista on-line “Totpal’s Daily News” va merge mai departe si va incerca sa aduca in fiecare zi cateva raze de bucurie si speranta pentru fiecare cititor…

    Cu deosebita consideratie Mihai Mircea Totpal

  12. Flora Margarit Stanescu

    6 februarie 2012 at 11:32 AM

    Clipa stai ! Esti atat de frumoasa…. ne dam seama de asta cand simtim ca timpul nostru este pe sfarsite. Asta nu ar fi nimic daca nu am avea regretul ca de-a lungul anilor am si pierdut timpul.Important este sa-l lacem acum si mai productiv daca este posibil. Sa lasam generatiilor viitoare ceva de care sa nu ne para rau. Sa se stie cu nu doar am existat…ci am si facut cate ceva bun pe aici…

  13. Marian Malciu

    12 februarie 2012 at 10:49 PM

    Asta trebuie să facem, dragă Flora!
    Sunt de acord cu tine…
    Să lăsăm, drept moştenire, în cărţile noastre “O iubire până dincolo de moarte” şi, atunci când bunul Dumnezeu va binevoi, să mergem mulţumiţi şi
    demni “Spre mormânt cu zâmbetul pe buze”!
    Am folosit două titluri din ultima carte ce mi-ai oferit, scrisă şi publicată în 2011: “CUFUNDATĂ-N VAIETUL LUMII” şi pentru care îţi mulţumesc din nou şi pe această cale!
    Mă bucur de acest prilej pentru a aduce la cunoştinţa cititorilor că doamna Flora Mărgătit Stănescu lucrează, munceşte, creează! Şi o face foarte bine!
    Cu dragă prietenie şi consideraţie,
    Marian

  14. Mariana Stratulat

    2 mai 2012 at 5:07 PM

    Timpul mă priveşte…

    Timpul
    mă priveşte
    cu uitarea ta
    în răspântia somnului,
    în curgerea şoaptelor,
    în plângerea zâmbetelor
    şi mă împarte
    cu nepăsare
    nisipului adormit
    în paşi,
    peştelui strivit
    de gheţari,
    vulturului
    îngropat în peştera
    zborului.

    Timpul
    mă găseşte
    în iubirea ta,
    în respiraţia plăcerii,
    în ascunderea tăcerii
    şi mă pedepseşte
    alungându-mi
    mieii şi frunzele,
    fluturii şi vorbele,
    ciutele şi apele,
    zâmbetele şi orele…

    (Suflet de cocor -- ed. PIM, Iaşi, 2011)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…