Stimat şi drag prieten Mihai Mircea Totpal, mulţumesc din suflet pentru această surpriză plăcută! Mă simt onorat de atenţia acordată.
Toate cele bune, alături de prietenia şi consideraţia mea!

„Variaţiuni pe aceeaşi temă” -- Titlul unui grupaj poetic în măsură să ne dezvăluie adevărata temă a celor două poezii, dar nu orice fel de poezii, ci mai degrabă, două din cele mai plăcute ca gen, dificultate şi nu în ultimul rând muzicalitate -- un rondel şi un sonet (considerat de către specialiştii în domeniu, drept Rege al poeziei).
Dar, revenind la tema acestor poezii, aş adăuga faptul că, în cazul de faţă, titlul poetic este un element auxiliar al textului, o etichetă prin care suma versurilor se identifică, plasându-se cu claritate, în tema sentimentului de Dor nutrit „Celei ce nu mai este”. Relevante, printre altele, sunt versurile: „Pierdută-n timpul ce trecea, / Din elizeu să te creeze,”- loc în care doar sufletele bune, pline de calităţi, ajung pentru a-şi petrece veşnicia.
Un element tematizant în majoritatea creaţiilor poetice ale autorului, identificat şi de această dată, îl reprezintă raportul dintre creaţie şi suferinţă.
Suferinţa pierderii, nostalgia, poetul dorind cu ardoare să mai poată retrăi frumoase momente trecute, neuitate, declarând spre finalul rondelului, cu voce stinsă, cu speranţă, teamă şi deznădejde…”Când te aştept, iubita mea…” şi ca într-o completare, ca pentru el, dar şi pentru ea…,”Cerut-am fulgilor de nea.”, şi la sonet -- „E totuşi mult, dar pot să-ţi simt prezenţa / De vei putea să ştergi, cumva, absenţa.”
Marian Malciu, prin creaţiile sale, îşi distilează parcă amintirile fericite, regretele, poate ezitările faţă de cea care-i prematur trecută într-un timp nedefinit. Suplineşte astfel timpul iubirii pierdute, dorinţele neîmplinite cărora le dă viaţă prin crearea unor tablouri imaginare, veridice în sufletul său, dar şi al cititorului. O trece prin anotimpuri, prin situaţii diferite, înfăţişând stări de spirit oscilatorii ale bărbatului îndrăgostit, prins în vârtejul timpului neiertător care aşează distanţa dintre momentul singurătăţii actuale şi momentul despărţirii trecute încheind şirul momentelor de fericire într-o stare de dor profund.
În ultimă instanţă, la Marian Malciu, natura iubirii pentru iubita pierdută pare să fie una motrice în poezie, în măsura în care sentimentele intense îl îndreaptă cu o dezinvoltură şi o dinamică deosebită în mânuirea condeiului şi a cuvântului.
Încântată de versul citit şi de mesajul desprins, pot doar să vă felicit şi să mă înclin cu respect!

Cu stimă şi prietenie,
O.L.T.

Parcă aş mai citi o dată şi încă o dată acest comentariu, stimată prietenă Olguţa Trifan…
M-a surprins de de la bun început prin acurateţe, prin ordinea desăvârşită a ideilor exprimate şi, de ce nu, prin bogăţia de cuvinte şi expresii folosite în descrierea gândurilor şi sentimentelor autorului, dar nu numai. Ai înţeles foarte bine şi ai intuit exact gândul şi mesajul meu, intenţia mea, starea mea -- ca autor. Mă încântă această constatare şi mă bucură meticulozitatea pe care ai manifestat-o în analiza propriu zisă a celor două poezii. Cu adevărat, meriţi felicitări din partea mea!
Îţi mulţumesc pentru atenţia acordată, pentru apreciere şi pentru analiza metodică şi chiar subtilă a acestor două poezii!

Cu preţuire şi consideraţie,
M.M.