Home Breaking News Stiri Exclusive Marin Voican-GHIOROIU – “Bobiţă Şi Codiţă” (poezii pentru copii)

Marin Voican-GHIOROIU – “Bobiţă Şi Codiţă” (poezii pentru copii)

14 min read
0
0
269

Dragul meu, micuţ artist, Cristian Mario, 

[…] roagă-l pe TATI sau pe MAMI (ori pe unul dintre dragii tăi bunici) să-ţi citească cele două poezii, iar când o să vorbim amândoi, aşa-i că ai să-mi povesteşti şi tu o întâmplare de-a ta, şi dacă ţi-a plăcut ce ţi-am trimis? …

Dragul meu Cristian Mario, fiindcă am văzut că ai un „CÂINE” adorabil, şi eu am avut un papagal pe care-l chema „BOBIŢĂ”, iar mai târziu, după cum ai aflat din poezie, l-am îndrăgit şi pe „CODIŢĂ” – care era un rândunel zglobiu.
Mare durere mi-a produs câd, după trei ani, dânduşi seama că ar fi timpul să plece cu „iubita” lui, o rândunică mică – din generaţia a III- a, şi-a luat zborul (când toamna era pe sârşite) spre ţările calde. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu el, probabil că a rătăcit drumul la întoarcere, sau cine ştie-al soartei vânt, pe ce petic de pământ s-a oprit, că degeaba m-am topit de dorul lui, că  n-a mai venit la căsuţa mea din Delureni, numit de noi „DEALUL VIILOR” să-şi facă cuibuşor cu ceilalţi frăţiori, unchi, mătuşi, verişori- un neam foarte numeros care se aşeza în fiecare primăvară în acest loc de basm de care-ţi povestesc. Poate te întrebi cum îl deosebeam dintre celelalte rândunici mici, aşa-i? Ei, află că i-am pus un inel din lână roşie, împletit din cinci fire catifelate, care nu-l jenau la picior.
În semn de iubire, atât pentru Codiţă – Rândunel, cât şi pentru BOBIŢĂ, papagalul năzdrăvan, le-am făcut această poezie pe care au s-o înveţe cei mici, căci  sper că vor deveni iubitori de păsărele. Un dulce ciripit de păsrele ascultat în zorii dimineţii este ca o revărsare de soare primăvăratic pentru sufletul unui om care se bucură şi le adoră. Te rog să asculţi şi melodia „ÎN PRISPA CĂSUŢEI MELE” care pe undeva tot aceste mici vieţuitoare m-au inspirat s-o compun.

ASCULTA AICI: Rodica Anghelescu – In prispa casutei mele


Asculta mai multe audio populara

Lectură plăcută!  Nenea Marin care-ţi trimite pupici mari şi mici.
 

Bobiţă Şi Codiţă
*****

Intr-o vară, -o rândunică
Şi-a făcut cuibul în tindă;
Îmi plăcea să o ascult,
Că i-am fixat pe o grindă
*

O nuia în două cuie,
Să poată să sta pe ea.
Fără să fie jenată,
S-aşeza şi-mi ciripea.
*

Îi plăcea să se privească,
Să se-admire şi să cânte –
Când îmi cobora din zbor,
Şi discretă… să se uite
*

În oglindă. Se oprea
La surata ei să-i zică,
Că de ea îi era drag:
– Tu gingaşă rândunică,
*

Vin’ cu mine, mă ajută,
Cuibul vreau al termina!
Timbrul uneori schimba
Fiindcă sora n-asculta.
*

După-aproape zece zile,
Soţu-i drag mi-a apărut;
Nu ştiu unde-a rătăcit…
Că atât mi s-au iubit!
*

Ceru-ntins le era mic,
Iar prin pomii înfloriţi
Ciuguleau un vierme mic –
Prânz bogat de-ndrăgostiţi.
*

De o grindă-am agăţat
Colivia lui Bobiţă,
Care repede-a-nvăţat
Să imite-a lor guriţă.
*

În sfârşit, e luna Mai,
Văd în  cuib că se ivesc
Patru pui, ce-ntruna-ntind
Ciocuri mari şi ciripesc.
*

Rândunelele-s plecate…
De mâncare să găsească,
Bobiţă le strigă tare:
„Cip-cirip!” –  să răguşească.
*

Micii pui îl cred pe el
Că li-i mamă, când vorbeşte,
Îmi  plesneau de dorul lui…
Dacă nu le ciripeşte.
*

Şi-mi crescură puii mari;
Ce concert, ce zboruri fac!
Vin pe colivie… încet,
La Bobiţă, că le-i drag.
*

La oglindă stau cu toţii,
Se întrec în veselie;
Uite-aşa mereu petrec –
Într-o strânsă armonie.
*

Este seară, e-ntuneric,
Becu-aprind, colivia o deschid,
Încerc să-l prind pe Bobiţă;
Zbârrr!… îmi scapă. Tremurând
*

Întind mâna ca să vină,
Dar Bobiţă la oglindă,
„Cip-cirip!…” dă din codiţă,
Voiajor, zbura prin tindă.
*

Ah, cei pui de rândunele,
Parcă asta-au aşteptat…
Că zburau, loveau fereastra,
Cu Bobiţă s-au jucat.
*

Şi-uite-aşa, seară de seară…
Ce distracţie aveam,
Ca-ntr-o recreaţie –
Împreună ne jucam.
*

Într-o zi, un puişor
A venit zburlit în pene,
Vai! era tare necăjit,
Că lovit a fost, pe semne,
*

Şi n-a mai putut să zboare.
…Când la poartă a bătut
Toamna ce era plouată,
Îngânând:- „Timpul a trecut,
*

Ziua nu mi-e  călduroasă,
Soarele s-a depărtat,
Vremea este friguroasă,
Timpul bun s-a terminat.”
*

Şi-ntr-o zi…, ce jale-a fost:
Au zburat cinci rândunici,
Puiul trist şi-ngândurat
A rămas să steie aici.
*

Şi-mpreună cu Bobiţă –
La oglindă ciripesc…,
Şi de-atunci, în colivie,
Ca doi fraţi îmi locuiesc.
*

Nu e slab, are-o guşiţă…
În care îndeasă-ntruna:
Gândăcei şi mici grăunţe;
A uitat, pe semne, muma.
*

Când Codiţă prinde-o gâză,
O împarte cu Bobiţă…
Şi vorbesc ca după carte
Sărutându-se-n guriţă.
*

Când Bobiţă-i spune: ”Puiu’
…Te iubesc!… Unde te duci?”
Doamne, cum se drăgostesc,
Că îţi vine să-i mănânci!
*

Iarna le-a trecut în casă:
Cântec, joc şi veselie…
Grijă nu duceau de masă,
Nici de-ai lor că au să vie.
*

Primăvara e pe-aproape,
Se văd berzele în zare;
Mie nu-mi vine să cred!
Când rândunica-mi apare.
*

Pe Bobiţă-l iau în zbor…
Ah, papagal afurisit!
S-a făcut un năzdrăvan;
Volte-mi face, -i fericit:
*

La oglindă, dacă vine,
Lui Codiţă îi vorbeşte;
Seara intră-n colivie,
Bea apă, se odihneşte.
*

Au făcut din nou mici ouă
Şi trei cuiburi smălţuite,
Puii-acuma zboară-n cârduri;
Vin, oglinda, s-o sărute.
*

Doar Codiţă şi Bobiţă…
Şi-astă toamnă au rămas
Împreună…să petreacă:
Cip-cirip! spun într-un glas.
*

De mă-ntreb: cine învaţă?
Ori Bobiţă pe Codiţă,
Ori Codiţă pe Bobiţă;
Căci în orice dimineaţă
*

Umplu casa ciripind.
Deci, Codiţă nu mai pleacă;
De trei toamne-i cu Bobiţă –
Iarna a-nceput să-i placă.
*

De la gem fulgii privesc;
Dacă prin ei ar zbura?!
Doamne! sigur o păţesc,
Frică mi-i, mi-ar îngheţa!
***

<<<>>>

C   O   D   I   Ţ   Ă
*****

 

Am plecat, casa rămâne,
Ca o fiinţă, între vii;
– Vai Codiţă, tu de mâine,
Singurică ai să fii!…
*

Sare-n sus şi se roteşte
Şi lăbuţele-şi întinde;
E poznaşă, ne iubeşte,
Cu privirea ne cuprinde.
*

Sufleţelul, ah!… o doare,
Totul face din plăcere,
Linge mâna protectoare –
Sărind pe două picioare.
*

Devotată, o să-aştepte…
În coteţ noapte de noapte;
Vântul când o s-o deştepte,
Ea sfioasă o să-l latre.
*

*   *   *   *
Ocol casei o să-i dea,
Să vadă dacă-am venit;
Tare… s-ar mai bucura:
Şi atunci, cu-un mârâit,
*

O să-alerge agitată,
Şi cu ochii ei senini…
O să vadă, că în poartă
Au venit ai ei stăpâni.
*

La primăvara ce vine,
Va fi mare şi frumoasă,
Va lătra, precis, la mine
Şi, din coadă bucuroasă,
*

Va bătea ca un copil.
O!… renunţă, se retrage…
Şi cu mersul ei tiptil
În coteţ o să se bage.
*

Vrea să fie alintată;
Toată iarna a-ndurat:
Frig, zăpada spulberată…
Şi din curte n-a plecat.
*

Ca răsplată, să vedem
Ce surpriză o să-i fac…
Din cutie-i desfăcem
Oase bune, care-i plac.
***

Celui care promite că o să-nveţe câteva strofe, recompensă,
mai vedem: dupa ce îl ascultăm.
Marin Voican-GHIOROIU
voicanmarin@yahoo.com
 
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

“ODĂ MĂRIEI SALE, SFINXUL” de Ion Iancu Vale

“Poarta Bucegilor”, (oraşul Buşteni), ni s-a “deschis” în acel gla…