Pentru

Mario Cristian

Totpal,

 

***

[…] Copii sunt foarte îndrăgostiţi de animale.

Pupici mari şi mici artistului care are o aşa “limbiţă” de pisică, doar n-o fi de căţeluş răsfăţat?!…

 

Nenea Marin

care te adoră şi te iubeşte.

***

C  A   T    E    L    U    L

***

Un căţel de cartier, deprins a tot umbla,

S-a rătăcit şi-a ajuns la căsuţa mea.

S-a aşezat pe labe lângă uşă, a bătut

În ritm de darabană, ca soldaţii-n scut.

*

Lovea cu sfârcul cozii mici în panoplie,

Prin asta mă vestea, îmi aducea solie:

Căţelul străzii „CODIŢĂ”o vizită îmi face;

I-ar prinde bine, şi tare mult i-ar place

*

Un coltuc de pâine, un os cât de mic;

Îi e aşa de foame, c-ar lua un mizelic.

În ochii mari de antracit, bunătate arată,

Că poate să topească şi-o inimă de piatră.

*

Cum să rezist, să nu-i dau să mănânce?!…

-Tu, fiinţă drăgăstoasă, destinul te-aduce

Să am cu cine, -n noapte,  poveşti a depăna;

Te rog, mănâncă, rămâi la casa mea!…

*

Să fi-nţeles, banditul!… că vreau să-l accept?

S-a ridicat, ştrengarul, în două labe, drept,

Şi ca un bun actor, o labă mi-a întins,

Voia să îl cunosc. Pe loc m-a convins

*

Că-i un căţel cu suflet, şi-i tare talentat…

Spre pieptul meu, botişorul şi-a plecat,

 Să-l mângâi, a cerut. Pe mâna mă lingea,

Făcând o piruetă, în faţă-mi se culca.

*

Voia să-mi mulţumească, doar l-am ospătat;

Pungaşul era graţios şi, tacticos, s-a aşezat

Fără grabă să mănânce. Era foarte liniştit;

Un şpriţ dacă-i dam, cu mine-ar fi ciocnit.

*

L-am înţeles că ar dori să bea şi el ceva;

Ca surpriză i-am dat desert smântâna mea.

Marginile farfuriei a-nceput să lingă, discret;

N-a lăpăit ca un dulău, ci-n mod cochet,

*

A lustruit farfuria privind-o fascinat…

Lângă uşă, micuţul, pe-un pled s-a aşezat.

I-am spus noapte bună, eram fericit;

Aşa căţel!… mai rar să poată fi găsit.

*

În miezul nopţii, cu glasul lui de clopoţel,

A tot lătrat, voia să-mi demonstreze că el

Îşi poate achita mâncarea ce i-am dat:

De pază a stat la uşă, ca prieten devotat.

*

Dar, culmea ironii, în zori… de dimineaţă,

Căţelul se topise ca boarea de la ceaţă.

(…O fi prin fundul curţii, sau poate-n fân?)

Era o şură mare făcută de-un vecin,

*

(Unde ar putea să-mi stea!?…Poate se plimbă?

S-a plictisit să rămână o noapte tolănit în tindă.)

………………………………………………..

         L-am strigat îndelung; de-atunci n-a mai venit.

Of!.. ş-atât m-am bucurat…când l-am primit.

*

În suflet îmi băgase o umbră de tristeţe:

Căţel afurisit!… de-o rară  frumuseţe,

Pe unde-ai fi umblând? Cin’ te-o-ngriji?

Din minte nu-mi ieşea, când într-o bună zi,

*

La capătul celălalt, din mahalaua veche,

Pe căţel îl văd: vine la mine şi saltă o ureche;

(M-a cunoscut, pungaşul.)În juru-mi se-nvârte,

În timp ce o copilă îl strigă: “Intră-n curte!”

*

 Îl dojeneşte fata, el se gudură, sare-n jurul meu…

–         “Tarzane, intră-n curte! Ah, câine derbedeu!…

 Când vine mama, -i spun  că te joci cu străinii;

 Căţel afurisit, mânca-te-ar mărăcinii!

*

 

Îmi umbli prin vecini? Eşti puşlama , nu câine;

        Azi te pedepsesc, şi na-i să-mi guşti  pâine!…

Ca hipnotizat, Codiţă, în curtea lui s-a dus.

Când trec prin faţa casei, îl văd, în laţ e pus.

*

Ce mare a crescut!… şi vocea şi-a schimbat;

Sânt sigur, pe hoţ mi-l rupe – e lup adevărat.

Dar, niciodată, Codiţă, pe mine nu mă latră;

Cu dragoste mă priveşte, el ştie… că odată

*

La pieptul meu l-am strâns cu mult drag,

L-am ospătat, i-am vorbit, şi-o noapte-n prag

A stat de veghe şi, mulţumit a lătrat, pungaşul!

Pe-atunci era doar un căţel, şi cerceta oraşul;

*

Îmi vine, lanţul, să-i desfac, mi-atâta milă!…

Vreau libertatea să-i redau, şi să-l poftesc la cină.

Ce tare mult aş vrea, ca din nou, mic să mai fie:

Un căţel gingaş – cu ochi vioi, la mine să mai vie,

…………………………………………………………………….

Şi să mă bucur ca-ntrecut, să fiu alăturea de el,

Că-n suflet dorul mi-a aprins – micuţul meu căţel!

Marin Voican-Ghioroiu

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

George PETROVAI: Uriașa miză politică a alegerii unui președinte neputincios

Motto: Și iar va fi ce a mai fost în trei decenii necurmat, cu-alegeri prezidențiale și-un…