S-a dus vestea că-ntr-o seară,
„La DEŞLIU”, -n cârciumioară,
Conu’ PANN zicea-ntr-o doară:
–    Câtă politichie-n ţară,
Şi hoţie… bunăoară;
De prostie nu mai spun!…
Domnilor, dacă le-aş vinde,
Mult bănet am să adun…
Bine la ŢARĂ ar prinde,
O comoară-n vistierie
Şi vă să scap de sărăcie.
–     Musiu PANN, s-avem pardon!…
Îi răspiunse FILIMON:
Comoara s-o dai plocon
La guvern, să-i faci surpriză,
Să scoată ţara din criză.
–    Bine zici, că iar se schimbă:
Alţi „c i o c o i” – aceeaşi limbă.
 

 
DIN VORBĂ-N VORBĂ
Marin Voican-Ghioroiu
*****
 
 

C  O  Ţ  O  F  A  N  A

*****

O  vedeţi cum stă pe creacă
…Coţofana cea bălţată ?
Ca politica-i brodată:
Când e albă, când e neagră;

*

Vai, cum s-o prinzi…
Când dă din coadă!?
„Caţ-caţ…şi iarăşi caţ!”
Azi e luni, mâine e marţi,

*

Miercuri, pauză nu face;
„Caţ-caţ!… „ şi joi îi place:
La tribună-i abonată –
Coţofana cea tărcată.

*

Vineri …legii se opune,
Caţ-caţ!…din cioc le spune:
–    Dacă nu eram aici,
Ce făceaţi, stimaţi amici?

*

Vineri… legii se opune,
„Caţ-caţ!…” din cioc le spune:
–    Dacă nu eram aici,
Ce făceaţi, stimaţi amici?

*

Cum stăteaţi în alianţă,
Dacă nu dădeam din clanţă?!
Unul, roşu de necaz…,
Îi zice de la obraz:

*

–    Ba s-avem pardon, amice!
E frumos ce domnul zice?…
Sare opozantu-n sus,
Se repede ca un urs

*

–    Nu te uiţi ce neagră eşti?
Nu poţi să te primeneşti!…
Unde dracu’ mi-ai umblat,
Şi cu var mi te-ai pătat?

*

–    Ba s-avem pardon, amice!
E frumos ce domnul zice?…
Sare opozantu-n sus,
Se repede ca un urs

*

Cu vreo şapte după el –
Să-l linşeze pe mişel.
–    Tu nu vezi că nu-i pătată!…
În penel este pictată.

*

Pe ea,… nu e pată albă!
Cască ochii! Pata-i neagră…
Coţofana noastră-i albă!
Eu îţi spun: vezi-ţi de treabă!…

*

–    Atunci?…du-o să se spele,
Curăţ-o, neică, la pene…
Pata neagră poţi să-i scoţi?
Şleahta dracului…de hoţi!

*

Strigă la el – agresatul:
Că râdea întreg senatul.
–    Aţi văzut?… neruşinatul!
Face cu mine pe-al dracu?

*

Priviţi-o, că-i un tăciune…
Ingratul!…îmi face glume?

Domnule, să-mi mulţumeşti:
Că de nu, zău! – o păţeşti!

*

Coţofana-i ia cu tact,
Mi s-a cocoţat pe gard,
Şi-i invită s-o privească,
Ca-n final să hotărască:

*

Dreptatea, cine mi-o are
Din această adunare.
–    Ia priviţi penajul meu!…
Şi să-mi spuneţi, doar atât:

*

Să fi greşit Dumnezeu!…
Negru, alb… a pus  mai mult?
Sunt mai neagră, sau mai albă?
Vreau să ştiu, băgaţi de seamă!…

*

Garaţioasă-mi dă din coadă.
Vine-n faţă, toţi, s-o vadă.
–    E distinsă, e superbă, te vrăjeşte!
O admiră un bătrân, care-şi doreşte

*

Doar un an, să mai trăiască;
Poftă are s-o iubească.
Ochii-şi simte că-s roşiţi;
“Ah!…ochelari, nenorociţi!

*

Chiar acum vă aburiţi?
Am nişte colegi pârliţi…”
Supărat că nu mai vede,
Îi ascultă, dar nu-i crede

*

Pe cei care o condamnă;
Ar vrea să le tragă-o palmă,
Şi să-i calce în picioare;
De el numai gura-i mare.

*

Dar nu-l ia nimeni în seamă;
E trecut, Domnul mi-l cheamă…
Vai!… şi-l va linişti curând –
La doi metri sub pământ.

*

Politruci-s căpiaţi,
Năuciţi şi disperaţi:
Sar, se-agită, sunt turbaţi,
Sunt cu toţii-ncăieraţi.

*

Să-şi convingă adversarul,
Argument le este parul.
Unii folosesc şi pumnul,
Când lovesc pe câte unul;

*

Care-i drept, un prizărit…
Da-ncasează c-a vorbit;
Când putea, mă rog, să tacă;
Păi, când dracu’ coada-şi bagă,

*

Juri că iadul cel vestit,
Căci pe toţi i-a cătrănit:
Nici nu văd în cine dau,
Sau pe cine-n faţă au.

*

Altul spune că-i mai neagră,
Iar vecinul că-i mai albă:
–    Tu nu vezi?…priveşte, frate!
Mai frumoasă…, cum s-arate?

*

Ba-i mai neagră pe spinare;
Şi, te rog, să ai răbdare!
–    Dar pe burtă, cum apare?
Şi-njură cu disperare:

*

Nu e albă ca zăpada!…
–    Ai orbit? Priveşte-i coada!

–    Bine, bine! Dar când zboară,
Nu e albă-n aripioară?

*

–      Fugi de-aici! La subsioară
Este neagră ca o cioară.
–      Dar la guşă şi la cioc?…
Nu e albă…, măi bondoc!

*

Ce să-ţi spun?…eşti chior de tot:
Te-ai tâmpit, eşti dobitoc!
–      Lasă-mă, că-mi ies din minţi!
La picioare, nu te uiţi?

*

Neagră e ca un batic…
–      Nu vreau să te contrazic:
Cum să fie!… Ce tot spui?
Albă mi-e, ce dracului?!…

*

*         *          *          *
Coţofana-mi stă pe-o sârmă,
Şi din cioc abia îngână:
–    Caţ-caţ!… şi iarăşi caţ!
Nu-ncercaţi să-mi număraţi

*

Penele, că mă flataţi!…
Fiţi cuminţi, de ce umblaţi…
Pe3nele să-mi răsfiraţi!…
Credeţi c-o să câştigaţi?

*

Nu admit aşa-ncercare!
Dragii mei, pentru onoare…
Am luptat; doar aţi văzut?
Hotărâtă-am susţinut

*

În această adunare;
Nu vă fie cu mirare!
Căci devotată vă sunt…
Dar mă tem, aţi priceput?

*

Drumul pe care-mi umblaţi,
E bătut. Senatori şi deputaţi!…
Bine-ar fi să renunţaţi.
Banii… cam degeaba-i luaţi!

*

Sau vorbiţi… numai  aşa;
Ce-aveţi cu ţinuta mea?
Bate caţa din picior,
Şi cu-un ochi la senator,

*

Şi mi-i face cum vrea el:
Cu ou proaspăt, pătrunjel…
Şi-mi adaogă oţet ;
El mi-o vede că-i omăt.

*

Îi clipeşte cu tandreţe.
Bietul moş, la bătrâneţe,
Care n-are ochelari..,
Se răsteşte la barbari.

*

Şi cum sus caţa stătea,
Ca s-o poată observa –
Se aruncă spre tâlhari
Şi-i taxează drept, birjari.

*

Şi mi-i face cum vrea el:
Cu ou proaspăt, pătrunjel…
Ba mai toarnă şi oţet;
El mi-o vede că-i omăt.

*

N-o poate vedea pe spate,
C-are pene colorate.
Are negru, străluceşte;
Dar el nici nu se gândeşte.

*

Pentru el, albe sunt toate;
Să-l combată cine poate!…
Dacă guşa-i e umflată –
Albă e, şi nu-i pătată!

*

Şi mai dă apoi din mână,
Răţoindu-se din gură:
–    Cum, în negru mi-o vedeţi?!
Încercaţi! Văd…, nu puteţi

*

S-o distingeţi… dar mi-i albă.
–    Ce spui, domnule? E neagră!
Harşc! – îi şterge unu-o palmă;
De mustăţi mi-l ia şi-ntreabă:

*

–    Dacă la noi este neagră,
Cum susţii că este albă?…
Şi-i mai trage-un pumn în barbă,
Şi cu toţi sar la grămadă,

*

Tot senatu-i o tarabă…
Unul pe altul se-ntreabă:
“E mai albă, sau mai neagră?”
Dracul poate să-nţeleagă.

*

Coţofana… mai fudulă,
Ţop!… în faţă la tribună,
Când pe uşă mi-a intrat
…Preşedintele-n senat.

*

Cu aplomb l-a salutat,
Înclinând uşor din cap,
Şi cu nonşalanţă-ntreabă,
Privind la şefu’ în barbă:

*

–    Cum sunt, domnul Preşedinte?…
Spuneţi-le trei cuvinte:
Sunt mai neagră, sau mai albă?
Bossul se scarmină-n barbă,

*

Prinde-un purec nepoftit;
Pentru el nu-i nici-o grabă,
Doar de asta e plătit;
Şi… cum este plictisit,

*

Poţi jura că mi-a trudit…
Sau că-i schivnic pocăit,
Ori săracul mi-a postit
C-o priveşte cam smerit.

*

Toţi îl cred că e cinstit…
După cum caută-n barbă –
Îl ştiu că e om de treabă,
Se pricepe-n medieri,

*

În scandaluri, şuşanele…
Întruniri şi audieri,
În corupţii şi belele,
Şi în alte daraveri;

*

Căci, aşa cum o privea…
Siderat mi-o admira.
Coţofana grai prindea,
Şi frumos îi ciripea:

*

–    Cum  sunt domnu’ preşedinte,
Ce procent îmi daţi la pene?…
Mi-o priveşte printre gene,
Râde-n barbă, şi-i cuminte

*

Cum sunt sfinţii fără vină;
Câţi nu-i caută pricină?…
Să-i găsească cuie-n cap,
Dar vă spun că a scăpat:

*

Vulpea-n urmă a lăsat…
Repetentă-n vizuină;
Nu e cel mai mare-n stat?
Iar cuvântul delicat

*

Ştie că-i arma ce-nvinge,
Iar disputa, ce la sânge
S-a iscat, i-ar dezbina;
Şi… cum Cezar arunca

*

Zarul: ne-o spun cei
Care-au văzut, că doar ei
Auzeau, de surzi n-au fost.
Şi fără să-i ia la rost,

*

Mi-a-ntors-o din condei:
–    Linişte, iubiţii mei!
Pentru asta vă certaţi?
Când puteţi să vă-mpăcaţi.

*

Legea este-n mâna voastră:
Daţi-o-afară pe fereastră!
Pe mâini nu s-a mai spălat,
Nu-mi aflase de Pilat;

*

Şi cu-un zâmbet jovial,
S-a retras, cum a venit,
La palatul lui din Deal,
Iar conflictul s-a oprit.

*

A clipit şi le-a zâmbit,
Ca un mare pehlivan;
Mi-are şarm de mucalit…
C-sta face an de an.

*

Coţofana… ce să-mi facă?
A zburat pe altă creacă,
A-nţeles că s-a sfârşit,
Şi din uşă-a croncănit:

*

–    N-am ce face, nu pot plânge;
Timpul nu este trecut;
Vin alegeri, pot ajunge
La palat, că-i mai plăcut.

*

Ce-a ajuns, o fi mai mare?…
Nu mai ştiu ce s-a-ntâmplat;
Dacă iar s-o fi lipit,
Vreun prilej dacă-a găsit

*

Să se facă remarcată;
Sigur sunt, nu a pierit,
A ştiut ea… ce să facă.
Dar vă rog şi vă invit:

*

Mai treceţi pe la palat,
Să vedeţi, s-a descurcat?
Zice-se… c-au pactizat,
Şi-ar fi secretar de stat.

A T E N Ţ I E !

Domnilor, nu mă credeţi?
Pe DEAL, dacă mai treceţi,
Un cârd mare, o să vedeţi,
La COTROCENI s-au mutat,
Au prins gustul la PALAT.

Marin Voican-Ghioroiu

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

One Comment

  1. Marin Voican-Ghioroiu

    10 ianuarie 2012 at 8:38 PM

    Distins domn Mihai Mircea-Totpal,

    Sunt foarte încântat de prezentarea poemului “COŢOFANA” , moment prielnic pentru a vă mulţumi şi transmite cele mai calde urări pentru anul 2012.
    Să fiţi sănătos dvs, familia şi cei dragi, să reuşiţi ca să relizaţi tot ce v-aţi propus, iar revista “TOPAL’S DAILY NEWS” să aibă cititori fideli şicât mai mulţi…
    LA MULŢI ANI!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

TOP 5 locuri in care se distreaza pe cinste orice prahovean!

Fiecare om vrea sa traiasca frumos, sa se bucure cat mai mult de viata in prezenta prieten…