S-a dus vestea că-ntr-o seară,
„La DEŞLIU”, -n cârciumioară,
Conu’ PANN zicea-ntr-o doară:
–    Câtă politichie-n ţară,
Şi hoţie… bunăoară;
De prostie nu mai spun!…
Domnilor, dacă le-aş vinde,
Mult bănet am să adun…
Bine la ŢARĂ ar prinde,
O comoară-n vistierie
Şi vă să scap de sărăcie.
–     Musiu PANN, s-avem pardon!…
Îi răspiunse FILIMON:
Comoara s-o dai plocon
La guvern, să-i faci surpriză,
Să scoată ţara din criză.
–    Bine zici, că iar se schimbă:
Alţi „c i o c o i” – aceeaşi limbă. 

 

DIN VORBĂ-N VORBĂ

Marin Voican-Ghioroiu

*****

 

 

C  O  Ţ  O  F  A  N  A

*****

O  vedeţi cum stă pe creacă
…Coţofana cea bălţată ?
Ca politica-i brodată:
Când e albă, când e neagră;

*

Vai, cum s-o prinzi…
Când dă din coadă!?
„Caţ-caţ…şi iarăşi caţ!”
Azi e luni, mâine e marţi,

*

Miercuri, pauză nu face;
„Caţ-caţ!… „ şi joi îi place:
La tribună-i abonată –
Coţofana cea tărcată.

*

Vineri …legii se opune,
Caţ-caţ!…din cioc le spune:
–    Dacă nu eram aici,
Ce făceaţi, stimaţi amici?

*

Vineri… legii se opune,
„Caţ-caţ!…” din cioc le spune:
–    Dacă nu eram aici,
Ce făceaţi, stimaţi amici?

*

Cum stăteaţi în alianţă,
Dacă nu dădeam din clanţă?!
Unul, roşu de necaz…,
Îi zice de la obraz:

*

–    Ba s-avem pardon, amice!
E frumos ce domnul zice?…
Sare opozantu-n sus,
Se repede ca un urs

*

–    Nu te uiţi ce neagră eşti?
Nu poţi să te primeneşti!…
Unde dracu’ mi-ai umblat,
Şi cu var mi te-ai pătat?

*

–    Ba s-avem pardon, amice!
E frumos ce domnul zice?…
Sare opozantu-n sus,
Se repede ca un urs

*

Cu vreo şapte după el –
Să-l linşeze pe mişel.
–    Tu nu vezi că nu-i pătată!…
În penel este pictată.

*

Pe ea,… nu e pată albă!
Cască ochii! Pata-i neagră…
Coţofana noastră-i albă!
Eu îţi spun: vezi-ţi de treabă!…

*

–    Atunci?…du-o să se spele,
Curăţ-o, neică, la pene…
Pata neagră poţi să-i scoţi?
Şleahta dracului…de hoţi!

*

Strigă la el – agresatul:
Că râdea întreg senatul.
–    Aţi văzut?… neruşinatul!
Face cu mine pe-al dracu?

*

Priviţi-o, că-i un tăciune…
Ingratul!…îmi face glume?

Domnule, să-mi mulţumeşti:
Că de nu, zău! – o păţeşti!

*

Coţofana-i ia cu tact,
Mi s-a cocoţat pe gard,
Şi-i invită s-o privească,
Ca-n final să hotărască:

*

Dreptatea, cine mi-o are
Din această adunare.
–    Ia priviţi penajul meu!…
Şi să-mi spuneţi, doar atât:

*

Să fi greşit Dumnezeu!…
Negru, alb… a pus  mai mult?
Sunt mai neagră, sau mai albă?
Vreau să ştiu, băgaţi de seamă!…

*

Garaţioasă-mi dă din coadă.
Vine-n faţă, toţi, s-o vadă.
–    E distinsă, e superbă, te vrăjeşte!
O admiră un bătrân, care-şi doreşte

*

Doar un an, să mai trăiască;
Poftă are s-o iubească.
Ochii-şi simte că-s roşiţi;
“Ah!…ochelari, nenorociţi!

*

Chiar acum vă aburiţi?
Am nişte colegi pârliţi…”
Supărat că nu mai vede,
Îi ascultă, dar nu-i crede

*

Pe cei care o condamnă;
Ar vrea să le tragă-o palmă,
Şi să-i calce în picioare;
De el numai gura-i mare.

*

Dar nu-l ia nimeni în seamă;
E trecut, Domnul mi-l cheamă…
Vai!… şi-l va linişti curând –
La doi metri sub pământ.

*

Politruci-s căpiaţi,
Năuciţi şi disperaţi:
Sar, se-agită, sunt turbaţi,
Sunt cu toţii-ncăieraţi.

*

Să-şi convingă adversarul,
Argument le este parul.
Unii folosesc şi pumnul,
Când lovesc pe câte unul;

*

Care-i drept, un prizărit…
Da-ncasează c-a vorbit;
Când putea, mă rog, să tacă;
Păi, când dracu’ coada-şi bagă,

*

Juri că iadul cel vestit,
Căci pe toţi i-a cătrănit:
Nici nu văd în cine dau,
Sau pe cine-n faţă au.

*

Altul spune că-i mai neagră,
Iar vecinul că-i mai albă:
–    Tu nu vezi?…priveşte, frate!
Mai frumoasă…, cum s-arate?

*

Ba-i mai neagră pe spinare;
Şi, te rog, să ai răbdare!
–    Dar pe burtă, cum apare?
Şi-njură cu disperare:

*

Nu e albă ca zăpada!…
–    Ai orbit? Priveşte-i coada!

–    Bine, bine! Dar când zboară,
Nu e albă-n aripioară?

*

–      Fugi de-aici! La subsioară
Este neagră ca o cioară.
–      Dar la guşă şi la cioc?…
Nu e albă…, măi bondoc!

*

Ce să-ţi spun?…eşti chior de tot:
Te-ai tâmpit, eşti dobitoc!
–      Lasă-mă, că-mi ies din minţi!
La picioare, nu te uiţi?

*

Neagră e ca un batic…
–      Nu vreau să te contrazic:
Cum să fie!… Ce tot spui?
Albă mi-e, ce dracului?!…

*

*         *          *          *
Coţofana-mi stă pe-o sârmă,
Şi din cioc abia îngână:
–    Caţ-caţ!… şi iarăşi caţ!
Nu-ncercaţi să-mi număraţi

*

Penele, că mă flataţi!…
Fiţi cuminţi, de ce umblaţi…
Pe3nele să-mi răsfiraţi!…
Credeţi c-o să câştigaţi?

*

Nu admit aşa-ncercare!
Dragii mei, pentru onoare…
Am luptat; doar aţi văzut?
Hotărâtă-am susţinut

*

În această adunare;
Nu vă fie cu mirare!
Căci devotată vă sunt…
Dar mă tem, aţi priceput?

*

Drumul pe care-mi umblaţi,
E bătut. Senatori şi deputaţi!…
Bine-ar fi să renunţaţi.
Banii… cam degeaba-i luaţi!

*

Sau vorbiţi… numai  aşa;
Ce-aveţi cu ţinuta mea?
Bate caţa din picior,
Şi cu-un ochi la senator,

*

Şi mi-i face cum vrea el:
Cu ou proaspăt, pătrunjel…
Şi-mi adaogă oţet ;
El mi-o vede că-i omăt.

*

Îi clipeşte cu tandreţe.
Bietul moş, la bătrâneţe,
Care n-are ochelari..,
Se răsteşte la barbari.

*

Şi cum sus caţa stătea,
Ca s-o poată observa –
Se aruncă spre tâlhari
Şi-i taxează drept, birjari.

*

Şi mi-i face cum vrea el:
Cu ou proaspăt, pătrunjel…
Ba mai toarnă şi oţet;
El mi-o vede că-i omăt.

*

N-o poate vedea pe spate,
C-are pene colorate.
Are negru, străluceşte;
Dar el nici nu se gândeşte.

*

Pentru el, albe sunt toate;
Să-l combată cine poate!…
Dacă guşa-i e umflată –
Albă e, şi nu-i pătată!

*

Şi mai dă apoi din mână,
Răţoindu-se din gură:
–    Cum, în negru mi-o vedeţi?!
Încercaţi! Văd…, nu puteţi

*

S-o distingeţi… dar mi-i albă.
–    Ce spui, domnule? E neagră!
Harşc! – îi şterge unu-o palmă;
De mustăţi mi-l ia şi-ntreabă:

*

–    Dacă la noi este neagră,
Cum susţii că este albă?…
Şi-i mai trage-un pumn în barbă,
Şi cu toţi sar la grămadă,

*

Tot senatu-i o tarabă…
Unul pe altul se-ntreabă:
“E mai albă, sau mai neagră?”
Dracul poate să-nţeleagă.

*

Coţofana… mai fudulă,
Ţop!… în faţă la tribună,
Când pe uşă mi-a intrat
…Preşedintele-n senat.

*

Cu aplomb l-a salutat,
Înclinând uşor din cap,
Şi cu nonşalanţă-ntreabă,
Privind la şefu’ în barbă:

*

–    Cum sunt, domnul Preşedinte?…
Spuneţi-le trei cuvinte:
Sunt mai neagră, sau mai albă?
Bossul se scarmină-n barbă,

*

Prinde-un purec nepoftit;
Pentru el nu-i nici-o grabă,
Doar de asta e plătit;
Şi… cum este plictisit,

*

Poţi jura că mi-a trudit…
Sau că-i schivnic pocăit,
Ori săracul mi-a postit
C-o priveşte cam smerit.

*

Toţi îl cred că e cinstit…
După cum caută-n barbă –
Îl ştiu că e om de treabă,
Se pricepe-n medieri,

*

În scandaluri, şuşanele…
Întruniri şi audieri,
În corupţii şi belele,
Şi în alte daraveri;

*

Căci, aşa cum o privea…
Siderat mi-o admira.
Coţofana grai prindea,
Şi frumos îi ciripea:

*

–    Cum  sunt domnu’ preşedinte,
Ce procent îmi daţi la pene?…
Mi-o priveşte printre gene,
Râde-n barbă, şi-i cuminte

*

Cum sunt sfinţii fără vină;
Câţi nu-i caută pricină?…
Să-i găsească cuie-n cap,
Dar vă spun că a scăpat:

*

Vulpea-n urmă a lăsat…
Repetentă-n vizuină;
Nu e cel mai mare-n stat?
Iar cuvântul delicat

*

Ştie că-i arma ce-nvinge,
Iar disputa, ce la sânge
S-a iscat, i-ar dezbina;
Şi… cum Cezar arunca

*

Zarul: ne-o spun cei
Care-au văzut, că doar ei
Auzeau, de surzi n-au fost.
Şi fără să-i ia la rost,

*

Mi-a-ntors-o din condei:
–    Linişte, iubiţii mei!
Pentru asta vă certaţi?
Când puteţi să vă-mpăcaţi.

*

Legea este-n mâna voastră:
Daţi-o-afară pe fereastră!
Pe mâini nu s-a mai spălat,
Nu-mi aflase de Pilat;

*

Şi cu-un zâmbet jovial,
S-a retras, cum a venit,
La palatul lui din Deal,
Iar conflictul s-a oprit.

*

A clipit şi le-a zâmbit,
Ca un mare pehlivan;
Mi-are şarm de mucalit…
C-sta face an de an.

*

Coţofana… ce să-mi facă?
A zburat pe altă creacă,
A-nţeles că s-a sfârşit,
Şi din uşă-a croncănit:

*

–    N-am ce face, nu pot plânge;
Timpul nu este trecut;
Vin alegeri, pot ajunge
La palat, că-i mai plăcut.

*

Ce-a ajuns, o fi mai mare?…
Nu mai ştiu ce s-a-ntâmplat;
Dacă iar s-o fi lipit,
Vreun prilej dacă-a găsit

*

Să se facă remarcată;
Sigur sunt, nu a pierit,
A ştiut ea… ce să facă.
Dar vă rog şi vă invit:

*

Mai treceţi pe la palat,
Să vedeţi, s-a descurcat?
Zice-se… c-au pactizat,
Şi-ar fi secretar de stat.

A T E N Ţ I E !

Domnilor, nu mă credeţi?
Pe DEAL, dacă mai treceţi,
Un cârd mare, o să vedeţi,
La COTROCENI s-au mutat,
Au prins gustul la PALAT.

Marin Voican-Ghioroiu