[…] Cu fiecare zi, obedienţa celor ce ne reprezintă, devine în văzul lumii o paradă a ruşinii acoperită cu poalele fustei, numai şi numai de dragul plăcerii de-a fi băgaţi în seamă de cei din U.E.

Jenă cu plăcere

De sfioasă ce-mi era…

În cap polele-şi punea.

*

VEVERIŢA, ruşinosă…

Cum sunt fetele la noi,

Grăbită, -mi ieşi din casă

Şi, direcţia-n „ZĂVOI”.

*

LUPU, din Vălenii Seci,

Lângă-un arbore stătea…

–    Madam, unde vrei să treci!…

Te-aşteaptă Ursu-n vâlcea?

*

–         Vai, bătu-te-ar nenorocul,

Animal fără prihană!…

În potecă-ţi găsişi locul?

–    Ce să fac, defect de vrană.

*

Pudică, nevoie mare…

Să nu vadă cepul tras,

Îşi ridică fusta… care,

Peste faţă i-a rămas.

*

Să nu intre în păcat,

Doar se ferea de ispită…

Pe când LUPU, cam distrat,

Spune cu-o voce-ndulcită:

*

–    Vai, de când am aşteptat…

O, rămâi şi vino-ncoace!

Este ultimul meu sfat :

VIVI, de-l asculţi, îţi place.

*

De-atunci VIVI se tot duce

Mult mai veselă-n ”ZĂVOI”…

Nu vede; păcatu-i dulce,

Şi ca ea îmi faceţi voi…

*

Că-nvârtiţi cu dibăcie…

Al POLITICII „dovleac” –

Chiar dacă-i U.E. zurlie,

Încercaţi să fiţi pe plac

*

La cei care vin şi pleacă…

Staţi ca să fiţi păcăliţi,

Iar dacă-o păţiţi, ce dacă?!…

Nu-i vedeţi, sunteţi plătiţi.

*** *** *** *** *** ***

Iar din cele ce v-am spus,

VEVERIŢA a-nvăţat…

Să ţină poalele sus;

Nevăzând, nu e păcat.

*

Marin Voican-Ghioroiu