Distins prieten Mihai Mircea Totpal,

PĂSĂRICA
*****

„Spune, spune hoţ bătrân…
Când trebui caii să-i fur?
Dimineaţa mai pe ceaţă…
Atuncea caii se-nhaţă.”
*

–   Scoală Bănică, te scoală!…
Nu dormi, că dai în boală.
Ia să-mi pui şaua pe iapă;
Du-te la Bălceşti, degrabă:
*

Mergi la pas, să n-o goneşti,
Şi nu cumva să-i scrânteşti
Vreun picior, Domne fereşte!
Cade iapa, te sluţeşte….
*

Şi acum… la bătrâneţe,
Vrei să mergi, Bănică, -n beţe?
–    Babă Lină, dă-mi o duşcă!
Afară frigul cam muşcă…
*

Să-mi iau şuba de dimie;
De căldură o să-mi ţie.
Norii stau pe cer grămadă…
Tot a nins şi-o să mai cadă.
*

–    Bănică, din preţ nu laşi!
Vezi, n-o vinde la giambaşi…
Când iei cal, în gură-l cată,
Dantura s-o aibă toată…
*

Altă gloabă de-mi aduci…
Mai bine rămâi în bâlci!
Că mai ştii că cineva…
De pomană o să te ia.
*

–  Babă, babă blestemată!
Tu mi-ai mâncat viaţa toată:
Când e albă, zici că-i neagră;
Când e cal, tu îl vezi iapă.
*

***     ***      ***
Pe urechi căciula-şi trage,
Pune grăunţe-n desagă.
La scară iapa-mi aduce,
Baba-l sprijină să urce.
*

Ceasul se făcuse două;
Lina-i aduce trei ouă
Cu-o bucată de mălai;
Moşul strigă iepei:  –  „Hai!”
*

Moş Bănică-o luă de vale;
Păsărica merge-agale,
Şaua-i scârţâie pe şale,
Zăpada-i trosneşte-n cale.
*

Imileasca a trecut, pe câmp
Un lup flămând urlă lung.
„O-ho!… căciula-şi ridică;
Ce ne facem, Păsărică?!…
*

Mănâncă pe moş Bănică…
Şi n-am nici lumânărică.
Dacă aş fi avut o furcă,
Uitam dracului de frică…
*

Alungam lupul cu ea…
Treceam, Păsărica mea:”
Dar din sat câinii lătrară
Şi pe lup mi-l speriară.
*

Şi curaj moşul îşi făcea
Şi întruna-mi chiuia…
–    Lupule, noroc mai ai,
Frică-ţi e… de nu mai stai?
*

He-he!.. Păsărica te călca,
Blana ţi-o cam şifona…
Dacă-aveam puşca la mine,
Lupule, nu-ţi mergea bine!
*

Află, trag şi nu mă joc…
Două gloanţe dintr-un foc!
Hă-hă!… uite-l, coasta a urcat,
Moş Bănică a scăpat.”
*

Trecu de Ştirbeşti, Bănică,
Mi-a uitat moşul de frică,
Şi-ncepu aşa să zică:
– Haide, haide!… Păsărică,
*

Mergi la pas, ia-o domol…
E devreme, bâlciu-i gol.
Timp avem, noaptea e mare;
Înlemnii, mă doare-n şale…
*

Ia să mai cobor puţin…,
Ah, picioarele nu mă ţin.
Păsărica mea cea scumpă,
Ia grăunţe şi mănâncă!…
*

Cine grija o să-ţi ducă;
O-ho!…baba Lina mi-e năucă…
Nu ştiu cu ea ce se-ntâmplă?
Numai ea… vrea să te vândă.
*

Din Ulicioi, până-n târg,
Drumul pe jos l-a făcut,
Şi de ham mi s-a ţinut…
Să-ncalece n-a putut.
*

Mergând pe jos, s-a-ncălzit,
Şi cu iapa mi-a vorbit…
La pod, cum trece Peşana,
Trei geambaşi, cu damigeana,
*

Îl primesc pe bietul moş:
– Nu-ţi e greu să mergi pe jos?
– Nu mi-e greu, am îngheţat
Să stau în şa cocoţat…
*

– Ia un vin, trage un gât!
Ai timp să ajungi la târg.
Moşu-nghite, vinu-i bun:
– Înspre târg duce ăst drum?
*

– Duce, dar mai e-o cărare;
Roibu-ţi este de vânzare?
– Taică, -o dau… că e bătrână;
Baba mea e cam nebună!…
*

Vrea un cal mai arătos,
Mai voinic şi mai frumos.
Cu banii, ce-i iau pe ea,
Ce mai am în teşcherea,
*

Iau un cal… babei să-i placă.
– Ce vrea baba, cal sau iapă?
– Ce găsesc, iapă ori cal,
Că doar n-o să-i duc măgar.
*

– Moşule, la teşcherea…
Cam câţi bani ai dumneata?
– Ce să zic, nu prea mult…
– Ia de mai trage un gât.
*

– Fără bani eu nu primesc!
– E pe gratis, te cinstesc!…
– Dacă zici că faci pomană,
Dumnezeu o să te vadă…
*

Ce ziceai!… Câţi bani mai am?
Nu prea mulţi, dar vreau un cal.
Păi… de trei mii, baba îi ştie…
He-he-he, dar rezervă am o mie.
*

Dar voi, încotro-mi mergeţi?
– La Bălceşti… ca precupeţi.
– Ce noroc să vă-ntâlnesc!…
C-aş vrea să mă sfătuiesc.
*

Nu cunoaşteţi, cum să zic,
Vreun amic sau un misit…
Să-i dau iapa şi să scap,
Că-s bătrân, şi de-aşteptat
*

Eu răbdare nu mai am…
– Moşule, chiar mă gândeam:
Aşa iapă… nu mai nimeresc,
Dar nu vreau să mă tocmesc;
*

Cu bani peşin ţi-o plătesc.
Promit, te-ajut şi îţi găsesc
Un roib bun, dorobănţesc;
Grijă n-ai, ţi-l preţuiesc.
*

Câţi bani vrei să iei pe ea?
– Asta-n târg… putem afla.
– Moşule, dacă-i bătrână…
Geambaşii ţi-o cate-n gură.
*

– E cam slabă la dantură…
– Pentru piele ţi-o pot lua;
Două mii primeşti pe ea?…
Nici un franc nu-ţi mai pot da!
*

– Măi băiete, doar nu-i capră!…
N-ai spus tu că-i roib de iapă?
– Bine, fie trei mii… doar atât!
Nici un şfanţ nu dau mai mult.
*

– De ţi-o dau…, mai pot să iau
Un căluţ… aşa cum vreau?!
S-aibă şa, hamuri, paftale…
Câţiva  zurgălăi… zăbale…
*

Scară… să mă urc pe ea…
Cal de rasă, taică, -aş vrea!…
He-he,  vioie de s-ar putea?
Aşa o vrea baba mea.

– Păi… cu şapte mii ţi-aduc
Roib ce nu găseşti în târg.
Fraţii mei rămân cu tine;
Bate palma!… Nu e bine?
*

– Bine, fie… iau-o sănătos!
Scoate banii, îi vreau jos.
– Uite două, trei mii… toate.
– Dă-i la moşu’! Să ai parte
*

De câştig şi sănătate!…
Să-mi aduci un cal, nepoate,
Că tare aş vrea, îţi spun:
Ah! Să mă fudulesc puţin.
*

– Eşti de treabă, moşulică…
Iepei, a mea, cum să-i zică?
– Dacă eu sunt Ion Bănică,
Ei îi spunem… PĂSĂRICĂ.
*

– Nea Bănică, mi-ai plăcut.
Ai văzut?… nu m-am tocmit.
Ia să-i mai tragem un gât!…
Bună treabă-ai mai făcut.
*

Şi mi-o luă pe PĂSĂRICĂ,
Iar pe Ion al lui Bănică
Mi-l lăsă cu cei doi „fraţi” –
Giambași de cai, reputaţi.
*

– Moşule, unde grăbeşti?!…
Uite, -acum eşti la Bălceşti.
Moş Bănică s-a temut…
Nici un strop n-a mai băut,
*

Se ferea că banii-i ia…,
Dinţii-n gură-i clănţănea.
– „Ce cătai din şa să sar!…
Dacă ăsta, -o fi tâlhar?…
*

Îmi dă-n cap şi banii-mi ia…
Ce-o să facă Lina mea?
Fără lumânare mor…
Au să mă-ngroape-n obor.”
*

*    *     *
Când în târg era să intre,
Hop, îi iese unu, -nainte,
Cu un cal, cu hamuri noi,
Şa de piele, clopoţei…
*

… „Doamne, are zurgălăi!
Ce frumos sună din ei…”
– Moşule, nu vrei un cal?
E de rasă,  e de neam…
*

Calul din copite da
Din zăbală îmi muşca…
Abia îl ţinea pe loc,
Voia s-o ia la galop.
*

– Ţi-l dau ieftin, şapte mii.
– Bine măi, la preţ nu ţii?!…
Dă cu gura un amic:
– Ăstai-i preţ, aşa de mic!?…
*

Dă-mi-l mie, îţi dau opt,
Şi-ţi dau hamul îndărăt.
– Eu pe moş l-am întrebat;
Şi cuvântul când l-am dat…
*

– Voi ce ziceţi, să îl iau?
– Moş Bănică, sfat îţi dau:
Roib ca acesta nu găseşti
Nici la Balş, dar la Bălceşti.
*

– Creştine, banii mei nu-ţi plac?
Nouă mii îţi dau… Mi-e drag!
Of, cine te-a adus la târg!…
Nu-i primeşti? Eşti un nătâng.

–    Ţineţi banii, dumneata!
Cade moşu-n cacealma.
Scoate banii şi plăteşte;
Bea un vin, se răcoreşte.
*

*      *      *
„Mare treabă-am mai făcut:
Fai căluţ… cum Lina-a vrut,
Şi-o să-mi vadă-ntregul sat
Ce mai roib Bănică-a luat…”
*

Ajutat, pune piciorul în scară,
Sare-n şa, hoţii se cară…
În buiestru calul pleacă,
De sus cade promoroacă.
*

– Diii!… E-ncălzit, şi-i fericit,
Spre Ghioroi pleacă tulit.
„Nici când tânăr îmi eram
Aşa cal nu-mi călăream…
*

Zboară zmeul, şi-mi aleargă…
Doamne, frica-n mine bagă.”
Până acasă roibu’ s-a domolit;
Moş Bănică-i mulţumit…
*

Ce mai!… îmi răsuflă uşurat:
„M-au văzut trecând prin sat
Cum e vântu, -am alergat…
Pumnu-n gură le-am băgat!”
*

Când la poartă a ajuns…
Nechează cu coada-n sus.
Pe poartă cum a intrat,
Chiar la grajd a alergat.
*

Bănicioaia cum o vede,
Nu-i vine ochii a crede:
– Măi Bănică, măi Bănică!
Calul nostru-i PĂSĂRICĂ.
*

Râde, -a dracu’!…dinţi nu are,
Cin’ ţi-a dat pe-a arătare?!…
– Tu nu vezi ce hamuri are,
Şi cum saltă din picioare?
*

– Are hamuri noi, are şa…
Dar ce proastă-i mintea ta:
Geambaşii te-au păcălit…
Iapa noastră ţi-au vândut.
*

*       *        *
Râde iapa, nea Bănică…
Copii când la şcoală treceau,
Gălăgioşi cu toţi strigau:
– Râde-a mă-ti păsărică
*

Să-l auziţi cum îi vorbeşte:
– …Îi auzi cum ne bârfeşte?
Dacă moşul te vindea,
Cine de grijă-ţi ducea?
*

Baba Lina-i rea cu mine,
Şi-ar vrea să scape de tine.
În necaz să le facem…
Hai prin sat să ne plimbăm.
*

Aşa a rămas prin vreme
Amintirea acestui nene –
Moşul Ion al lu’ Bănică
Cu-a lui iapă, PĂSĂRICĂ:
*

În loc de final
***

Vorba s-a tot dus prin sate
C-ar fi dat-o mai târziu,
Şi ar căra o capră-n spate…
Când s-afumă cu rachiu.
*

Marin Voican-Ghioroiu