Dragul meu prieten MIRCEA MIHAI TOTPAL,

La Atheneul Român, (unde cânta la vioară unchiul meu, Gheorghe Voican, cel care mi-a sădit în suflet dragostea pentru muzică) mergeam aproape în fiecare seară să-i văd pe virtuozii instrumentişti care mă feremcau şi măpurtau în lumea mirifică a iluziei; atunci am înţeles viaţa lor, sacrificul pecare îl fac spre a aduce câteva clipe de bucurie în inima ascultătorilor, moment când în mintea mea a răsărit această micropoveste a Greieraşuluicare a murit lângă scripca lui… părăsit de toţi; fiindcă, atunci când a fost tânăr, în goana după glorie, a fugit din „via cea dătătoare de vigoare, locul unde a copilărit” iar în final totul a fost decât o himeră pe care nu a putut s-o cunoască.

Marin Voican-Ghioroiu

Mult mai târziu am compus şi această melodie „GREIERAŞ, PÂNDARUL VIII” ca omagiu adevăraţilor atişti care-şi sacrifică viaţa pentru desăvârşirea artei de interpreţi geniali ai muzicii nemuritoare… cu ajutorul vioarii vrăjite.

ASCULTA AICI: Rodica Anghelescu - Greieras, pandarul vii

VIAŢA DE ARTIST

Unchiului meu Gheorghe Voican

*****

Sub o streşină de munte,

Luna merge să se culce;

Nu se ştie, pat de are!?…

De nu are, să se mute

*

Mai în vale, unde-s flori,

Şi fânul abia cosit;

Iar eu dacă-s obosit…

Dorm aici, adeseori.

*

Luna-mi vine, şi se uită,

Ca un felinar se stinge,

Izvorul pe creste plânge;

Oare el nu se mai culcă!…

*

De la stână, -un câine latră,

Iar ecoul îi răspunde;

El se-ntreabă: „Oare unde

Este haita blestemată?”

*

Nu-nţelege bietul câine…

Că nu-s lupi, ci-i vocea lui.

–     Taci din gură, când îţi spui!

Vin’ la mine să-ţi dau pâine…

*

Strigă un cioban la el:

Liniştea din cer se lasă…

O perdea neagră şi deasă,

Noaptea-şi ţese testemel

*

Peste văi şi peste munţi …

Pacea sfântă-a coborât,

Doar un greier s-a pornit,

Şi te roagă să-l asculţi.

*

Zice el cu glasul sec:

–     „Toamna vine şi-o să treacă,

Frunze n-o să am pe creacă;

Anul acesta nu sunt bleg!

*

În cămară-o să-mi adun

Bobi de struguri de la viţă…

Grâu, făină şi tărâţă…

Să am iarna din belşug.

*

Şi din struguri vin să fac,

Să bea Greieriţa mea;

Când am chef, mai pot cânta,

Dacă am grăunţe-n sac”.

*

Bun e planul!.. şi-a mai zis:

–     „Dar cum încă nu e frig,

Să mai cânt puţin în crâng;

Doamne, e un paradis!…

*

Printre frunze-ngălbenite,

Să mă lăfăi zi şi noapte…,

Să muncească cine poate!

Sunt artist, îmi pot permite.

*

Scripca nu am cum s-o las,

Ce m-aş face fără ea?…

Sunt distrus de n-aş cânta!

Toamna, am un aşa glas

*

De cânt un concert, e bun:

Îmi scot banii de mâncare;

Muzica este-o-ncântare!…

Timp mai e pân’ la Crăciun.”

*

Tot amână azi pe mâine,

A uitat de planul său;

Cântă-acum la Ateneu –

Ca să-şi cumpere o pâine.

*

E artist şi e-nzestrat,

E un geniu ne-ntrecut;

Iarna, uite-o, a sosit!

Şi sărmanul a-ngheţat.

*

Unde poate să se ducă?

–     „Thii!… ce viscol e afară!…”

Muzicanţii când mâncară,

Firimituri de pâine-amară…

*

Risipiră pe parchet.

…Un deliciu, cozonac!

Pune greierele-n sac –

Să trimită un pachet

*

La iubita lui consoartă;

Însă, la mesagerie…

Poştaşul nu vrea să ştie:

Sacu-i greu şi i-l descarcă,

*

Şi scoate din el un sfert

Un sigiliu,-a aplicat…

–      Scoate banii pentru sac,

Şi plăteşte supliment!

*

–     Pentru ce îmi ceri în plus

Atâţi bani! Cum ai socotit?

Domnule, nu-s pricopsit;

N-ai mata cu preţ redus?…

*

–  N-am! Ai depăşit un gram.

Cu banii care-a plătit,

Pentru care a trudit…

Cumpăra un kilogram;

*

Dar cu preţurile noi,

Cu inflaţia crescută…

Se vinde şi pe valută;

Ce scandal, ce tărăboi

*

Fac greviştii de taxiu…

Abia-a putut să urce

În tramvaiul care-l duce:

Tranca, tranca! Şi târziu,

*

A ajuns, când trebuia;

Şi-a luat scripca, uşurel,

S-a urcat pe-un scăunel

Şi la dirijor privea…

*

Impozant, în frac cu coadă,

Un model tip rândunică;

Cu bagheta subţirică…

Nu putea ca să îl vadă;

*

Da-l ştia pe Greieraşul,

Că-i un artist consacrat,

Şi atent mi-s studiat…

Partitura – “Ciobănaşul.”

*

Face semn, orchestra-ncepe

Să-mi atace uvertura,

Şi de-aici, ah!… tevatura;

Greierele nu pricepe:

*

El îmi cântă, nu se-aude;

Vai!.. la faţă s-a-nnegrit.

E distrus: „Cum am răcit?!

Aripioarele-i sunt ude.

*

A venit din frig, de-afară,

La căldură-a transpirat;

De grăbit, mi-a şi uitat…

Nu s-a şters la subsioară.

*   *    *    *    *   

“Vină  poartă  Greieraşul!”

Gazetarii scriu pe rupte:

Verzi, uscate… şi nevrute;

Că acum, întreg oraşul

*

A aflat… că la concert –

Nu a fost în formă bună;

De ruşine stă în humă,

Şi din când în când, încet:

*

–     Cric, cric!…” îngână seara:

Păcat de postul pierdut!

În subsol stă abătut

Şi mai scârţie vioara…

*

Dar nu sună ca în vie,

Şi nici stele nu-s, nici Lună;

Când el concerta pe strună

Cu aplomb şi veselie.

*

N-are decât să aştepte,

Pân’ la vară nu e mult;

Dar de ce mi s-a temut…

Vine-un frate şi-l vesteşte:

*

–     Greieriţa ta…, se pare,

A mâncat pâinea din sac,

Cuun vecins-a tot distrat…

Şi-mpreună, la plimbare,

*

Sunt văzuţi de greierime.

–     Ah, tu soartă nemiloasă!

Eu să plec de lângă casă,

Şi ea râde-acum de mine?

*

Eu alerg pentru o pâine,

S-aibă copilaşii mei…

Ea se-ncrede-n derbedei!

Nu s-a mai gândit la mine?

*

Înţeleg, am fost trădat:

Ce-o fi fost în capul ei!

Ce-mi căuta pe aleii!…

Nu avea în casă pat?

*

Era dornică să-i cânt?

Ah!… femeie schimbătoare,

Chiar nu ştie că mă doare…

Vai, în suflet m-a rănit.

*

Dacă nu aflam, mai treacă…

Cu speranţa mai trăiam;

Vă spun sincer: o iubeam…

Ce necaz putu să-mi facă!

*

Cu vecinul să se-ncurce?

Vai! Cum ruşine n-a avut!

Of, iar copii de-au văzut,

O vor răstigni pe cruce.

*

Ce păcat! Cum de-a greşit!?

O credeam că e deşteaptă,

Dar nu mi-a fost înţeleaptă;

Ce rău!…Totul s-a sfârşit.

*

Doamne, nici n-o pot urî;

Frumoşi copii mi-a făcut!

Dacă noroc nu am avut…

Şi plângând – îmi adormi.

*

Supărat nevoie mare…

A cântat ca ambulant;

O lăcustă-l luă amant,

Şi mi l-a-nvăţat să zboare.

*

Dar nu merge,-nvăţătura,

Şi mi-i tare amărât:

Lăcusta l-a părăsit;

Ghinion, că şi dantura

*

Îl cam doare, şi e trist;

Cui să-i spună că-i bolnav?

„Dacă este ceva grav!…

Iar eu, marele artist! –

*

Am să mor ca un străin…

Să n-ajung, via să-mi văd!?

Doamne, am fost un nărod,

Că-n Bucureşti am venit.”

*

Şi de-atâta supărare,

Într-o coadă de pian,

Mi s-a stins acum un an

Un artist cu suflet mare.

*

Şi în viaţa-i efemeră –

N-a lăsat avere, bani…

Nici nu şi-a făcut duşmani;

Un urmaş de-al lui mai speră,

*

Să-l aducă, să-l îngroape

La tulpină, lâng-o viţă,

Să-l jelească-o Greieriţă,

Şi să-mi fie iar aproape

*

Şi de vie, şi de casă…

Aici mi-a copilărit;

Viaţa-ntreagă le-a iubit –

Greier mic, inimă-aleasă!

*

Sufleţelul lui l-ascult:

Este-n vie şi îmi cântă.

Anul acesta-i toamna lungă;

El să-mi fie!… S-a trezit?

*

Luna s-a aprins pe cer,

A trecut spre Dealul-Mare;

Greieraşu-i pe cărare,

A pornit pe drum, stingher.

*

Toată viaţa mi-a trudit…

Lumea scenei îl atrage;

Slugă pleacă să se bage,

Of, că din nou i s-a urât.

*

Şi aşa cu toţi îmi pleacă…

Să colinde-ntreaga lume

Pentr-o glorie şi-un nume;

Oare cin’ să-i înţeleagă!?

*

Ei sunt singurii stăpâni

Pe-al lor suflet călător:

“A fi pe scenă actor…,

E sublim, dar prin străini?”

*

Le-a vorbit un greieraş …

La nepoţi ăn astă seară:

–       Voi îmi urmaţi la vioară,

Dar… mai lăsaţi-l de oraş!

*

Locul vostru e în vie

Printre frunze-ngălbenite;

Un artist, trebui’ să ştie…

Dragii mei să luaţi aminte.

***

Marin Voican-GHIOROIU

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Esti implicat intr-un accident rutier? Iata ce trebuie sa faci!

In conditiile in care tot mai multi oameni au devenit proprietari de masini si au obtinut …