Omul modern

S-a făcut din totdeauna distincţia între sănătatea potenţială (cenestezică), reflectând rezistenţa organismului faţă de boală şi/sau sănătatea virtuală (cenestopatică) obţinută cu ajutorul medicinii alopatice (de sinteză). Totuşi, sănătatea este cu totul altceva decât lipsa posibilă a bolii. Convingerea actuală a devenit tot mai fermă, medicul de azi trebuie să cunoască şi omul sănătos, nu numai pe cel bolnav.

Prin impulsul său iniţial, medicina a urmărit doar să rectifice condiţia naturală combătând boala. Dacă acest obiectiv nu putea fi atins s-a mulţumit să uşureze suferinţa manifestă, iar pe măsură ce s-au dezvoltat cunoştinţele despre etiologia bolilor a apărut şi necesitatea (sau obligaţia) prevenirii. O dată cu proliferarea tehnologiei de explorare ce a făcut posibilă depistarea stărilor morbide latente, actul medical a fost anticipat de obsesia diagnosticului precoce. Conceptul factorilor de risc, specific civilizaţiei occidentale bazat pe inventarierea tuturor condiţiilor de mediu ce ar putea fi incriminate în geneza bolii, a produs un adevărat şoc dat strategiei medicale. Medicii ca reprezentanţi şi societatea omenească în general nu mai pot rămâne pasivi la ameninţările relevate de experienţa clinică directă, de calculele statistice şi/sau de ipostazele cotidiene ale omului supus greşelii = om civilizat.

Omul ca element al naturii

Omul modern nu mai acceptă fatalitatea, ci acţionează decis asigurându-şi confortul şi securitatea, iar în domeniul medicinii, inclusiv al celei ecologice, citeşte în fiecare zi, despreavantajele vitaminoterapiei, suplimentelor nutriţionale, ale remediilor din plante şi extracte, homeopatiei, reflexoterapiei etc. Din păcate, majoritatea sunt promovate doar de producători, falşi binefăcători şi vindecători, care-şi laudă exclusiv produsele şi serviciile mai degrabă cu gândul la propriul tub digestiv decât la sănătatea semenilor.

Pe acest fundal social a apărut ideea, aparent paradoxală, de medicină a omului sănătos(profilaxie), în care terapiile asociate (numite peiorativ şi complementare), medicina ecologică dominată de (bio)laserterapie ar trebui să-şi găsească un loc important – dacă nu decisiv – în competiţia cu boala, stresul şi poluarea civilizaţiei sec. XXI; atitudinea terapeutică menţionată – profilaxia – are tendinţa de a se dezvolta ca  o  nouă identitate, intermediar între cele două strategii cunoscute deja: igiena exclusivă ori exclusivistă şimedicină alopatică (antipatică). Este vorba de fapt despre un program complex de măsuri, destinat menţinerii stării de sănătate sau implicit combaterii, eradicării factorilor cu potenţial generator de boală, dar aria de distribuţie este foarte largă şi aparţine atât eredităţii cât şi mediului. Fiecare aparat, sistem ori organ îşi are riscurile specifice. Orice vârstă şi sex îşi au potenţialul lor morbid maxim. Un astfel de program se află în desfăşurare pentru orice naţiune civilizată, dar dorim să avem prioritate în a crede că va constitui întotdeauna principalul argument al medicinii trecutului şi viitorului – un viitor² – ce nu va renunţa laecologie, iar un rol primordial în acest mod corect de a gândi îl va avea întotdeauna: flora, fauna, apa şi Soarele (lumina). Un astfel de concept presupune constant cunoaşterea principalilor factori ce cauzează suferinţa, cel puţin pentru afecţiunile mai răspândite. Operaţiunea este mereu destul de avansată, însă se găseşte mereu departe de încheiere. Utilizăm şi acum numeroase definiţii imprecise pe care le aplicăm oricăror maladii zise:esenţiale, idiopatice, criptogenetice etc., ceea ce denotă tocmai insuficienţa cunoştinţelor noastre.

Calitate şi nu cantitate

Un punct de vedere nou s-a impus astăzi faţă de medicină ecologică şi terapiile asociate, între care se circumscrie cu preponderenţă (bio)laserterapia ca un concept mai larg, iar cu timpul, şi şansele noastre ca oameni de a trăi mai mult şi mai bine unul pentru celălalt, vor spori. Medicii orientali, de altfel, nu sunt plătiţi pentru numărul de consultaţii şi tratamente, ci doar pentru profilaxie. Nu este exclus ca  acest mod onest de a face medicină să fie şi un răspuns inclus, cel cu referire la prolificitatea deosebită a naţiunilor asiatice mai cu seamă (un argument esenţial al calităţii vieţii nu este cel al longevităţii menţinute alopatic, ci al prolificităţii susţinute printr-un regim igieno-dietetic accesibil – naturist – adică alimentaţia să ne constituie în acelaşi timp şi tratament, dar mai ales profilaxie).

Diferenţiem în prezent cinci mari direcţii de acţiune ale medicinii contemporane înţeleasăunitar:

– medicina profilactică;

– medicina mediului ambiant (o adevărată medicină a muncii);

– asistenţa medicală primară (în teren şi a serviciilor de urgenţă);

– asistenţa medicală secundară (în spitale şi centrele de reabilitare);

 – asistenţa medicală curativă (dar ecologică – un exponent important prin bio/laserterapie – homeopatie, fitoterapie etc.).

MB

-va urma-

SURSA: http://ziarulzidul.ro