×

Mihail Diaconescu, un apologet al ortodoxiei şi un promotor al spiritualităţii româneşti autentice…

Mihail Diaconescu, un apologet al ortodoxiei şi un promotor al spiritualităţii româneşti autentice…

Totpals-Daily-News155 Mihail Diaconescu, un apologet al ortodoxiei şi un promotor al spiritualităţii româneşti autentice…Un artizan generos al cuvântului si un amfitrion nobil al frumosului – Mihail Diaconescu

Încă de la bun început, doresc să recunosc şi dezvălui adevărul că am apreciat întotdeauna bogata şi diversa activitate a Domnului Mihail Diaconescu, aceea de profesor universitar, scriitor, publicist şi om deosebit de activ al cetăţii, puterea sa de muncă, capacitatea sa deosebită de: asimilare, concentrare, sintetizare, promovare şi redare a datelor, informaţiilor, citatelor şi evenimentelor istorice şi nu numai, a activităţile şi acţiunile culturale şi spirituale pe care le iniţiază, supraveghează şi organizează, cu multă seriozitate şi avizată competenţă, cărţile pe care le-a scris şi le scrie Domnul Profesor Mihail Diaconescu, precum şi toată activitatea sa culturală şi spirituală, caracterul şi cultura foarte vastă şi solidă de care dispune, de asemenea (şi) dragostea domniei sale pentru cultura, arta şi spiritualitatea noastră autentică!… Sunt de-a dreptul impresionat de capacitatea şi puterea domniei sale de muncă susţinută, pe care o desfăşoară şi acum, constatând din aceasta că are această atitudine, mereu pozitivă şi optimistă, faţă de viaţă, faţă de semenii şi cunoscuţii lui ce nu sunt puţini şi care, dacă sunt sinceri, îl apreciază şi îl admiră foarte mult, fiindu-i cât se poate de recunoscători, aşa cum încerc să-i fiu şi eu acum, când scriu aceste rânduri, cu o nedisimulată emoţie!…

Aşadar, Domnul Profesor Universitar Dr. Mihail Diaconescu s-a născut la 8 noiembrie 1937, în localitatea Priboieni, comuna Vultureşti, judeţul Argeş, şi este un romancier, critic şi istoric literar. Este fiul Aureliei (născută Mârfu) şi al lui Aurelian Diaconescu, preot şi învăţător. A absolvit Liceul „Gheorghe Şincai” din Bucureşti şi Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1960), obţinând în anul 1972 titlul de doctor în filologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, cu teza Gib I. Mihăescu,publicată în anul 1973. După absolvire, an care a coincis şi cu debutul său în revista „Gazeta literară” cu un articol despre Gala Galaction, este numit profesor de limbile română şi latină, logică şi psihologie la Liceul „St. O. Iosif” din localitatea Rupea, judeţul Braşov. Din anul 1965 este muzeograf la Muzeul Regional de Istorie şi redactor la secţia culturală a cotidianului „Drum nou” din municipiul Braşov.

În anul 1963 debutează editorial cu romanul Visele au contururi precise. În intervalul anilor 1965-1985, este cadru didactic la Institutul Pedagogic din municipiul Piteşti, unde va participa la editarea revistei „Argeş”, al cărei redactor-şef va fi din anul 1966 până în anul 1969. Este, de asemenea, colaborator al revistelor „Astra” (1966) şi „Noua revistă română” (1966). A funcţionat, între anii 1985 şi 1995, ca cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu” din Bucureşti.

Primul roman, Visele au contururi precise (1963), nereuşit, scris în litera tezismului ideologic al anilor ’60, se ocupă de lumea contemporană, ca şi cel din anul 1980, Umbrele nopţii,înfăţi­şând, moralizator, drama unui sculptor român exilat în Occident. Toate celelalte romane, de la Culorile sângelui (1973) până la Sacrificiul (1988), au fost concepute ca părţi constitutive ale unei „fenomenologii narative a spiritului românesc”; ele ilustrează o „literatură cu program”, teoretizată în diverse studii şi articole, pe o linie oarecum protocronistă, „idee” perimată astăzi, dar de mare actualitate în anii ’70-’80.

Scriitorul urmează şi o altă filieră, ortodoxist-mistică şi tra­diţionalistă, de tipul Nae Ionescu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae etc., vorbind despre „misiunea românească” şi caracterul „tragic, eroic şi sublim” al românilor. Dacă în ceea ce priveşte eseistica autorul poate fi aşezat alături de Paul Anghel sau Dinu Săraru, romanele pe care le-a scris sunt discutabile, iar încercarea de a da o Istorie a literaturii daco-romane (1999) este în cel mai bun caz un gest de curaj, ţinând de un uluitor spirit al documentării şi argumentării. Ceea ce depăşeşte ca limită a credibilului în Istoria... sa îi este permis romancierului, care poate mixa realul cu imaginarul, pentru a prezenta epoci diferite, de la vechii traci la secolul al XX-lea, într-o încercare de a reconstitui spiritul fiecărui timp. Abordând o tematică istorică, autorul recurge la stilul realist clasic, vizitând fie şi o realitate imaginată, cu unele infuzii romantice şi accente bombastic-retorice.

Culorile sângelui este o carte dedicată picto­rului „oficial” din vremea lui Constantin Brâncoveanu, Pârvu Mutu, zugravul de biserici care, la început de veac XVIII, este un artist aproape renascentist, inaderent la cruda ambianţă balcanică. Renaşterea şi umanismul românesc prebrâncovenesc sunt urmărite şi în Adevărul retorului Lucaci (1977), unde personajul principal este un „profesor” din vremea Movileştilor. În Marele cântec (1980), probabil cel mai bun roman al lui Diaconescu, eroul este muzicianul şi savantul Ioan Căianu-Valachus, pentru puţină vreme episcop romano-catolic în Transilvania.

Epoca lui Burebista este văzută prin ochii lui Arhidamos, protagonistul romanului Călătoria spre zei (1982), ambasador al dacilor la Roma lui Iulius Cezar. Principele Grigore Alexandru Ghica al X-lea apare într-o carte despre vremurile romantismului (Speranţa,1984), după care prozatorul se întoarce la epoca sa predilectă, cea străromână, acum personajul principal fiind astronomul şi teologul Dionysus Exiguus, „discipol” la „schola” unei mănăstiri tomitane (Depărtarea şi timpul,1986).

În fine, Sacrificiul aduce în prim-plan pe luptătorii ardeleni pentru Marea Unire, totul fiind prezentat, ca şi în celelalte cărţi, pe fondul de violenţă şi „bestialitate” al naturii umane. În aceste contexte, cele mai reuşite pasaje literare se dovedesc, după Dumitru Micu, descrierile de ceremonial, recompuse în spiritul caracteristic al fiecăreia dintre epocile „reactualizate”.

În maniera lui Radu Theodoru, Paul Anghel, Vasile Ştirbu, Eugen Uricaru, autorul mânuieşte dezinvolt instrumentarul narato-logic al realismului tradiţional. Realizează astfel un „mozaic de romane, înlesnite şi de tezele naţionalismului ceauşist optzecist”, înglobând, în ceea ce s-ar fi vrut un tot unitar, dacii, Reforma, Renaşterea, „barocul” ardelean, vremea lui Brâncoveanu, romantismul prepaşoptist, epoca Unirii, chiar dacă îi lipseşte totuşi acestui conglomerat un factor literar „incitator” (Marian Popa).

O lucrare serioasă şi bine documentată este Prelegeri de estetica ortodoxiei (1995-1996, respectiv ediţia a doua în anul 2009), în două volume intitulate Teologie şi estetică şi Ipostazele artei. O altă carte, Biserici şi mănăstiri ortodoxe (1988), ilustrează aceleaşi teze despre perspective multi, inter şi transdisciplinare: teologie dogmatică, istoria artelor, culturii şi civilizaţiei, poetică, părinţii Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii şi fenomenologia narativă (2001), conţine în mare toate teoriile lui Diaconescu despre roman şi natura specifică a epicului.

În anul 1996 Universitatea din municipiul Oradea i-a acordat titlul de Doctor honoris causa pentru întreaga sa operă literară şi ştiinţifică.  În anul 2005 a primit titlul de cetăţean de onoare al municipiului Brad din judeţul Hunedoara „pentru prestigioasa sa activitate literară, publicistică, filosofică şi didactică”. În anul 2007 a primit titlul de cetăţean de onoare al comunei Vultureşti din judeţul Argeş şi titlul de cetăţean de onoare al judeţului Argeş „pentru întreaga activitate depusă”. Este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. O parte din proza sa a fost tradusă în limbile germană, franceză, engleză, rusă. Mihail Diaconescu face parte din Comitetul Ştiinţific European al Societăţii Ad Fontes. AlleFontiDell‘Unita D’Europa.

Tratatul Prelegeri de estetica Ortodoxiei (vol. I, Teologie şi estetică; vol. II, Ipostazele artei) – pe care l-a publicat în anul 1996, la Editura „Porto Franco” din Galaţi, iar ediţia a doua, în anul 2009, la Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei din Iaşi – este o lucrare realizată pe o largă bază interdisciplinară. Prefaţa Terra mirabilis la albumul de artă Bisericii şi mânăstiri ortodoxe. Orthodoxchurchesandmonasteries. Romania (1998) este o ilustrare a tezelor şi demonstraţiilor cuprinse în lucrarea extraordinară „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”. Tratatul Istoria literaturii daco – romane (1999) este o sinteză ştiinţifică cu caracter fundamental, unică în cultura română şi europeană. El constituie o noutate într-un domeniu de strictă actualitate datorită prezentării scriitorilor dacoromani de valoare universală din secolele I-VI – AethicusHistricus, Sfântul Ioan Cassian, Sfântul Niceta de Remesiana, Sfântul Dionisie Smeritul şi Areopagitul, LeontiusByzantinus, Ioan Maxentius şi alţii. Volumul Antologie de literatură dacoromană. Texte comentate publicat în anul 2003 la Casa de Producţie şi Editură Corifeu este o completare necesară la tratatul Istoria literaturii daco – romane.  Volumul Farmecul dialecticii şi fenomenologia narativă (2001) conţine teoriile Domnului Mihail Diaconescu despre roman, natura specifică a epicului şi „fenomenologia narativă a spiritului românesc”.Ca scenarist şi regizor de filme documentare Mihail Diaconescu a realizat serialul Dobrogea creştină. Harta spirituală în 13 episoade a câte 30 de minute fiecare.

Despre opera sa istorică, literară şi publicistică

  • Visele au contururi precise,Bucureşti, 1963;
  • Culorile sângelui,Bucureşti, 1973;
  • Gib I. Mihăescu,Bucureşti, 1973;
  • Adevărul retorului Lucaci,Bucureşti, 1977;
  • Umbrele nopţii,Bucureşti, 1980;
  • Marele cântec,Bucureşti, 1980;
  • Călătoria spre zei,Bucureşti, 1982;
  • Speranţa Bucureşti, 1984;
  • Depărtarea şi timpul,Bucureşti, 1986;
  • Sacrificiul,Bucureşti, 1988;
  • Biserici şi mănăstiri ortodoxe,Bucureşti, 1988;
  • Istorie şi valori,Bucureşti, 1994;
  • Prelegeri de estetica ortodoxiei,I-II, Galaţi, 1996;
  • Istoria literaturii daco-romane,Bucureşti, 1999;
  • Farmecul dialecticii şi fenomenologia narativă,Bucureşti, 2001.

Din referinţele critico – istorico – literare la adresa operei şi activităţii Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, făcute de câteva personalităţi deosebite

Domnul Profesor Mihail Diaconescu este cel mai reprezentativ scriitor al spiritualităţii româneşti, începător al scrisului nostru viitor.Dumitru Stăniloae, 24 noiembrie 1989.

Mihail Diaconescu lucrează în coordonate documentare aproape fără fisuri. El nu răstoarnă, nu modifică şi nici nu modelează altfel datele fundamentale de cadru şi de atmosferă (…). Este apoi, pe lângă evocare, puterea inventivităţii epice şi este mai cu seamă elementul decisiv al viziunii caracterologice, care transfigurează, ambele, materia istorică, o depăşesc şi o transcend. Florin Mihăescu, Argeş, Piteşti, An. XII, nr. 4 (110), decembrie 1977.

Proza plină de pitoresc şi de tensiune dramatică a lui Mihail Diaconescu se dovedeşte a fi o foarte personală interpretare a lumii ideilor, a întrebărilor de maximă generalitate ale omenirii. C. Ervin Tivig, HistoireLitteraireComparée, Bucarest, An. V, 1978.

Trebuie să-i mulţumim romancierului de prestigiu Mihail Diaconescu pentru fidelitatea cu care rămâne, în lucrul său literar, ataşat eroilor culturii noastre. Virgil Cândea, Luceafărul, Bucureşti, An. XXIV, nr. 7 (981), sâmbătă 14 februarie 1981.

Mihail Diaconescu a înţeles să surprindă epocile în situaţiile lor de criză (…). În aceste medii trăiesc şi creează artişti care (…) devin simbolurile unei atitudini în faţa istoriei şi implicit a artei pe care o slujesc. Sergiu I. Nicolaescu,  Familia, Seria a V-a, Oradea, An. XVII (117), nr. 3 (187), martie 1981.

Toate aceste calităţi de excepţie ni-l recomandă pe Domnul Mihail Diaconescu ca pe unul dintre prozatorii cei mai importanţi ai literaturii române de azi şi realizatorul unui nou tip de roman istoric, explorând zone inedite, într-un stil şi cu mijloace absolut proprii şi originale.
Ion Rotaru, Argeş, Piteşti, An. XVII, nr. 128, martie 1982.

Cu fiecare apariţie editorială este tot mai evident că Mihail Diaconescu tinde să ocupe un spaţiu aparte în cadrul prozei noastre contemporane, ducându-şi cu consecvenţă la îndeplinire un foarte ambiţios proiect epic de largi şi îndrăzneţe dimensiuni: să dea cu mijloacele specifice artei romanului istoric o frescă a devenirii fiinţei spirituale româneşti, prin „radiografia“ conştiinţelor unor intelectuali, artişti, oameni de cultură, reprezentativi ai timpului, în care se oglindesc şi îşi află numele frământările şi dramele fiecărei epoci, urmărind totodată astfel surprinderea unei esenţe a fenomenului spiritual românesc. (…) Privită în ansamblu construcţia impune şi rezistă privirii critice: problematica etică are dramatism, documentaţia ştiinţifică şi filozofică, imensă, este prezentată fără note false, deşi cu unele lungimi obositoare, naraţiunea are însă dinamism şi descrierea farmec, iar episoadele amoroase sunt dintre cele mai izbutite pasaje ale cărţii. Alexandru Condeescu, Argeş, Piteşti, An. XXI, nr. 8 (180), august 1986.

Genul de roman istoric cultivat de Domnul Mihail Diaconescu facilitează invazia documentului în ficţiune. Munca de preparaţie, investigarea arhivelor şi a locurilor trebuie să fie copleşitoare. Nevrând să deformeze adevărul istoric prozatorul se supune cu bună ştiinţă acestei asceze. Este admirabilă în acest caz voinţa de construcţie, fiindcă pare incomparabil mai dificil să ordonezi un vast material decât să struneşti telegarii fanteziei. (…). Autorul îmbracă, în funcţie de nevoile eposului, când hainele protocolare ale istoricului, când straiele familiale ale povestitorului. Dinamismul poveştii provine din mişcările interioare/ exterioare ale personajului (…). Apoi intervine procesul devenirii interioare a personajului aşa cum se reflectă în oglinda timpului. Însăşi dispunerea secţiunilor romanului învederează etapele mişcării insesizabile în raport cu istoria. (…) Atare procedură este decelabilă, la rigoare, şi în celelalte cărţi semnate de Mihail Diaconescu, dovedind, în ultimă instanţă, întemeierea unei maniere epice inconfundabile.“ Nicolae Oprea, Astra, Braşov, An. XXI, nr. 1 (184), ianuarie 1987.

Eroism şi jertfire peste puterile lumii găsim mai peste tot în romanele lui Mihail Diaconescu (…). Sunt (…) un eroism şi o tărie de jertfă sub care toate puterile lumii cad şi se spulberă. Aurel Ion Brumaru, Argeş, Piteşti, An. XXII, nr. XI (194), noiembrie 1987.

În descendenţa lui Sadoveanu (din care se străvăd, în stil, reminiscenţe involuntare), dar cu abatere de la temele eroice, cu orientarea spre cultural, cu tendinţa expresă de a evoca şi reabilita, a dezgropa din uitare, figuri ale trecutului care ne aşază printre cele mai civilizate popoare ale lumii, Mihail Diaconescu s-a specializat într-un nou tip de roman istoric. Documentarea se face minuţios şi este pusă în cărţi aproape în întregime, dar şi dreptul la invenţie este exercitat pe larg, în pagini cursive, atrăgătoare, cu tablouri de epocă adecvate şi lucrate după tradiţie, reconstituite muzeistic la faţa locului. Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, Vol. III, 1944–1984, Editura Minerva, Bucureşti, 1987.

Sacrificiul, ultimul roman al lui Mihail Diaconescu, este un roman despre spaţiu şi spaţii. Drumuri, centre culturale şi de civilizaţie europeană, contacte între reprezentanţi ai acestora, mişcări pe „verticala locului“, dar şi investigări ale situaţiilor. (…) Călătoria spre zei şi a Speranţa. De la prima unire a locuitorilor din această zonă sub sceptrul lui Burebista – până la Unirea definitivă a românilor şi la crearea celorlalte state naţionale pe ruinele fostului Imperiu Austro-ungar: replica se impune de la sine în interiorul operei lui Mihail Diaconescu. Prin urmare, Domnul Mihail Diaconescu reformulează, oarecum, romanul istoric. Nu numai mişcarea propriu-zisă a personajelor, cu dramele, intrigile, destinele lor îl interesează pe autor – ci, în egală măsură, ideile forţă, scenariile mari după care se face istoria, teoriile epocii, gândurile ei. Nicolae Georgescu, Flacăra, Bucureşti, An. XXXVIII, nr. 5 (1754), 3 februarie 1989.

Monumentala lucrare Istoria literaturii dacoromane de Mihail Diaconescu este o contribuţie fundamentală la edificarea istoriei noastre spirituale. Acad. Alexandru Surdu, Argeş, Serie nouă, Piteşti, An. II (36), nr. 7 (238), aprilie 2002.

Mihail Diaconescu, care a schimbat definitiv modul nostru de a percepe realul istoric transfigurat artistic, nu este singur pe drumul său literar. În istoria culturii române şi europene el este însă printre cei mai importanţi. Pentru opera epică, teoretico-estetică şi istorico-literară pe care el a edificat-o este la înălţimea celor mai importante înfăptuiri ale culturii române şi europene. El este mereu comparat cu marii clasici ai literaturii române şi universale, dar este, de fapt, un autor singular, profund original, inclasabil.

Este foarte important pentru noi, românii, că această operă există şi că produce variate efecte benefice pe plan estetic, moral, ştiinţific şi civic. Este ştiut că opera de artă generează în cei ce o contemplă noi atitudini şi noi impulsuri creatoare (…)

Este sigur faptul că pe drumul pe care el a mers vor veni în viitor tot mai mulţi creatori. Preot Prof. Univ. Dr. Dumitru Radu, Fundamentele teologice ale fenomenologiei narative, 2005.G-bookmarksLiveTechnorati

Mihail Diaconescu premiat, la sfârşitul anului 2011, de către Academia Română

Domnul Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu a fost distins cu premiul Academiei Române „Mircea Florian”, secţiunea filosofie, pentru tratatul său „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”, publicat la Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei,din municipiul Iaşi, în anul 2009, bucurându-se de Prefaţa – Studiu a Domnului Acad. Prof. Univ. Dr. Alexandru Surdu.Pe data de 15 decembrie anul 2011, într-o atmosferă de mare solemnitate, s-a desfăşurat ceremonia de acordare a premiilor Academiei Române pentru realizări deosebite în domeniile ştiinţei, filosofiei şi artei.Ceremonia s-a desfăşurat în Aula Magna, în prezenţa membrilor titulari, a membrilor corespondenţi, a membrilor de onoare ai Academiei Române şi a unor invitaţi.

Aşadar, premiul „Mircea Florian” la secţiunea filosofie a fost acordat Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu pentru tratatul său fundamental „Prelegeri de estetica Ortodoxiei” (vol. I – Teologie şi estetică; vol. II – Ipostazele artei).Academia Română a considerat acest tratat o contribuţie de o excepţională valoare la evoluţia culturii române şi europene, o demonstraţie riguroasă a faptului că gândirea speculativă este activă în filosofia contemporană.Calitatea de apologet activ al Ortodoxiei este evidentă în tot ceea ce Domnul Profesor Mihail Diaconescu a scris, dar mai ales în sinteza Istoria literaturii dacoromane şi în tratatul de estetică premiat recent de Academia Română.Reamintim aici faptul că numeroase capitole din „Prelegeri de estetica Ortodoxiei” au fost prezentate iniţial la Facultatea de Litere şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Constantin Brâncoveanu” din municipiul Piteşti. Ulterior aceste capitole au fost completate cu noi prelegeri rostite de Domnul Mihail Diaconescu la Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie a Universităţii din Bucureşti, la Facultatea de Limba Română şi la Facultatea de Limbi Străine a Universităţii Spiru Haret din Bucureşti, precum şi la Facultatea de Sociologie şi Psihologie a Universităţii Hyperion, tot din Bucureşti. În tratat au fost incluse şi unele prelegeri ţinute la Secţia Romanistică a Institutului de Romanistică al Universităţii Humboldt – Berlin, unde Domnul Mihail Diaconescu a avut cursuri şi a condus seminarii pentru studenţi şi doctoranzi.Prin ideile şi demonstraţiile pe care le conţin, aceste cursuri sunt o noutate în domeniul vast al teoriilor despre frumos şi despre variatele sale încorporări.

Comparat adeseori cu „Prelegerile de estetică” ale lui Hegel, cu „Estetica” lui Nicolai Hartmann, cu „Estetica” lui Benedetto Croce şi cu „Estetica” lui Tudor Vianu, tratatul Domnului Profesor Mihail Diaconescu se caracterizează prin abordările sale interdisciplinare şi transdisciplinare, dar mai ales prin consecvenţa cugetării speculative, care îl străbate.Principiile oferite de teologia dogmatică ortodoxă, teologia liturgică ortodoxă, patrologia ortodoxă (sunt utilizate operele Areopagitului, ale Sfântului Maxim Mărturisitorul, îndeosebi „Ambigua”, şi ale altor mari dascăli ai credinţei creştine), de variatele teorii despre frumos, de istoria artei româneşti şi europene, de logica formală, îndeosebi de preocupările pentru axiomatică, pentru definiţii şi pentru noţiunile de maximă generalitate (genera generalissima, indefinisabilele), dar şi de filosofia vieţii, aşa cum a fost ea practicată de trăiriştii români – Nae Ionescu, Mircea Eliade, Dumitru Stăniloae (în opera sa de filosof al culturii), Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu, Vasile Băncilă, Constantin Noica, Traian Brăileanu (care este şi unul dintre cei mai importanţi sociologi din istoria culturii noastre), Virgil Bogdan, Petre Ţuţea, Octav Onicescu (unul dintre marii matematicieni ai epocii sale), Arşavir Acterian şi alţii – au constituit puncte de plecare ferme pentru acaparantele şi riguroasele abordări teoretice întreprinse de Domnul Profesor Mihail Diaconescu în monumentala lucrare, intitulată „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”.

Noutatea, originalitatea profundă şi forţa de impact a acestor Prelegeri demonstrează cu prisosinţă faptul că gândirea speculativă este singura aptă să ne introducă în străvechea şi fundamentala problemă a transcendenţei, dar şi în variatele ipostaze ale frumosului, aşa cum sunt ele gândite şi percepute în zilele noastre.Premiul pentru filosofie acordat de Academia Română Domnului Profesor Mihail Diaconescu încununează o creaţie teoretică fundamentală, una dintre cele mai importante realizate în istoria esteticii româneşti şi europene…

Mihail Diaconescu – un apologet al ortodoxiei şi un promotor al spiritualităţii româneşti autentice

În altă ordine de idei, însă păstrând acelaşi registru omagial, monografic şi bio – bibliografic la adresa activităţii, operei şi personalităţii Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, vom semnala şi remarca faptul că, una dintre cele mai incitante cărţi apărute în ultimul timp în librăriile noastre este cea semnată de domnul Ilie Barangă şi intitulată Noi contribuţii bibliografice la studiul operei lui Mihail Diaconescu, Editura „Magic Print”, Oneşti – Bacău, anul 2009.Este un volum masiv de 765 pagini, rezultat al unei activităţi de cercetare desfăşurate stăruitor şi sistematic pe parcursul mai multor ani petrecuţi de autor în biblioteci.

Domnul Ilie Barangă s-a impus ca bibliograf, biblioteconomist, profesor, istoric literar, lexicograf şi publicist. A predat cursuri de limba română (gramatică descriptivă) la Facultatea de Învăţământ Pedagogic a Universităţii din municipiul Piteşti. A publicat articole, studii, comunicări ştiinţifice şi eseuri de biblioteconomie, istorie literară şi istoria presei în reviste precum Tribuna (Cluj-Napoca), Argeş (Piteşti), Calende (Piteşti), Buletinul Societăţii de Ştiinţe Filologice (Bucureşti), Buletinul Ştiinţific al Facultăţii de Învăţământ Pedagogic (Piteşti), Sud (Giurgiu), Săgetătorul (Piteşti), Curierul zilei (Piteşti) şi altele. Este autorul volumelor Publicaţii periodice în Argeş între 1875-1900 (1971), Fenomenul literar şi social cultural în presa argeşeană veche (1990), Dicţionarul presei argeşene (2003) şi altele.

Cu mai bine de un sfert de secol în urmă domnul Ilie Barangă a publicat o lucrare intitulată Contribuţii bibliografice la studiul operei lui Mihail Diaconescu apărută în anul 1983 în Colecţia Universitas editată de Institutul de Învăţământ Superior Piteşti.Noul volum este deci o reluare a unor preocupări ştiinţifice mai vechi.

În paginile noului volum sunt adunate peste 2.000 de titluri ale unor exegeze asupra vastei creaţii a Domnului Mihail Diaconescu. Sunt exegeze prezente în volume monografice (despre opera lui Mihail Diaconescu au apărut până acum şase ample volume monografice), în dicţionare publicate în ţară şi în străinătate, în cronici, recenzii, articole, studii, eseuri, comunicări ştiinţifice, prefeţe, lucrări de licenţă, dizertaţii la masterat, teze de doctorat, cursuri universitare, capitole din volume de critică sau din lucrări ştiinţifice de sinteză, menţiuni.

Pe bună dreptate domnul Ion Stoica, directorul Bibliotecii Universitare din Bucureşti, o autoritate în domeniul biblioteconomiei, a afirmat, în prefaţa Bibliografia ca operă (pag. 5-11), care însoţeşte masivul volum semnat de profesorul Ilie Barangă, că lucrarea pe care o semnalăm aici are o valoare ştiinţifică exemplară. În mod deosebit ea este revelatoare pentru relaţia indestructibilă dintre biblioteconomie şi bibliografie.Domnul Ion Stoica scrie: „Lucrarea domnului Ilie Barangă Noi contribuţii bibliografice la studiul operei lui Mihail Diaconescu face parte din acea zonă generoasă a bibliografiei în care se întâlnesc toate virtuţile domeniului. Domnul Ilie Barangă a înţeles demult şi bine misiunea inconturnabilă a bibliografului, aceea de a rămâne un Cicerone al cercetării, împreunând în gând şi faptă, competenţă, zel bibliografic, acribie, consecvenţă afectivă şi, pe deasupra, conştiinţa nevoii de a construi sinteze„.

În lumea literară şi ştiinţifică, respectiv în cele mai variate cercuri intelectuale, romancierul, istoricul şi criticul literar, filosoful culturii, esteticianul şi criticul de artă Mihail Diaconescu este perceput ca unul dintre cei mai activi apologeţi ai Ortodoxiei.Parcurgând „noile contribuţii bibliografice” ale domnului Ilie Barangă, se poate uşor constata faptul că volumele semnate de Mihail Diaconescu au fost comentate de-a lungul anilor de un mare număr de teologi, monahi, preoţi şi înalţi ierarhi ai Bisericii noastre. Printre ei se numără Patriarhul de fericită amintire Teoctist, Mitropolitul Antonie Plămădeală, IPS Nicolae, Corneanu Mitropolitul Banatului, IPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, IPS Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, PS Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, Pr. Acad. Prof. Univ. Dr. Mircea Păcurariu, Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Abrudan, Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Radu, Pr. Acad. Prof. Univ. Dr. Dumitru Popescu, Pr. Prof. Univ. Dr. Gheorghe I. Drăgulin, Pr. Conf. Univ. Dr. Ioan Stancu, Pr. Prof. Vasile Boholţeanu, Pr. Prof. Univ. Dr. Gheorghe Bogdan, Pr. Dr. Valentin Bogdan, Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Chirilă, Arhidiacon Dr. Sebastian Barbu Bucur, Pr. Nicolae Crângaşu, Ieromonah Cristofor Dancu, Pr. Iosif Zoica, Pr. Ion Ionaşcu, Pr. Ion Marin Mălinaş, Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Nichita, Pr. Dorel Octavian Rusu, Pr. Dumitru Sandu, Pr. Cornel Paiu, Arhidiacon Dr. Teodor Savu, Pr. Sabin Vodă, Pr. Florin Croitoru şi mulţi alţii.

Eruditele comentarii, interpretări şi analize dedicate de aceşti teologi personalităţii şi operei lui Mihail Diaconescu au apărut în reviste eclesiastice precum: Biserica Ortodoxă Română şi Glasul Bisericii(Bucureşti), Studii Teologice şi Ortodoxia (Bucureşti), Lumina Lumii (Râmnicu Vâlcea), Telegraful Român (Sibiu), Mitropolia Olteniei (Craiova), Altarul Banatului (Timişoara), Mitropolia Moldovei şi Bucovinei (Iaşi), Argeşul Ortodox (Piteşti), Călăuza Ortodoxă (Galaţi), Cronica Episcopiei Huşilor (Huşi), Credinţa Străbună (Alba Iulia), Renaşterea (Cluj-Napoca), Legea Românească (Oradea), Îndrumător bisericesc, misionar şi patriotic (Oradea), almanahul Viitorul, editat de Arhiepiscopia Ortodoxă Română pentru Europa Occidentală şi Meridională (Paris), Almanahul Parohiei ortodoxe române din Viena, Buletinul Ştiinţific, seria „Teologie Ortodoxă” (Piteşti), Vestitorul Ortodoxiei (Bucureşti), dar şi în publicaţii laice precum Cotidianul (Bucureşti), Steaua (Cluj Napoca; unde părintele acad. Dumitru Popescu a semnat unul dintre cele mai ample şi mai importante comentarii dedicate operei lui Mihail Diaconescu), Argeş (Piteşti), Vatra (Târgu Mureş) şi în multe altele.

Într-adevăr, noua şi masiva lucrare a domnului profesor Ilie Barangă este revelatoare pentru amploarea excepţională a receptării de care opera scriitorului Mihail Diaconescu se bucură în cele mai variate cercuri ale publicului lector, dar mai ales pentru dimensiunea ei teologică ortodoxă. Domnul Ilie Barangă ne dovedeşte astfel, încă o dată, că tocmai datorită dimensiunii ei teologice ortodoxe vasta operă a scriitorului, istoricului şi esteticianului Mihail Diaconescu marchează profund şi definitiv evoluţia culturii române şi europene…

Încheiere

Totodată Domnului Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, pe care ţinem să-l felicităm pentru această lucrare „Prelegeri de estetica Ortodoxiei”, ediţia a doua, Editura „Doxologia” a Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2009, cu o Prefaţă – Studiu, semnată de Domnul Acad. Prof. Univ. Dr. Alexandru Surdu – şi pe care o recomandăm tuturor cu toată căldura, îi dorim să ne mai hrănească minţile şi sufletele noastre şi cu alte lucrări ziditoare şi folositoare nouă şi urmaşilor noştri, arătându-ne prin toate acestea dragostea sau ataşamentul faţă de valorile perene ale Bisericii şi neamului nostru Românesc, precum şi vivacitatea ori tinereţea spirituală cu care l-a înzestrat Dumnezeu – Cel în Treime Slăvit şi Lăudat, pe devotatul şi iubitul Său fiu – autentic slujitor!…

Prin urmare, sunt încredinţat că sunt foarte mulţi oameni de rând, din ţară şi din diaspora, credincioşi ori slujitori ai altarelor care se roagă Bunului Dumnezeu, să îi dăruiască Domnului ProfesorMihail Diaconescu, multă linişte şi pace în suflet, multă bucurie sufletească şi să îi răsplătească pentru faptul că i-a făcut pe ei sau pe copiii lor oameni cu şcoală, cu carte românească de învăţătură, cu emisiuni frumoase şi folositoare, ziditoare de suflet şi de spirit, cu cărţi, reviste, biblioteci şi cu studii înalte, încheiate – lucru care nu poate fi uitat de şi în istoria acestor locuri – marcate de prezenţa şi activitatea domniei sale, atât de bogată şi de prodigioasă şi care s-a desfăşurat, şi încă se desfăşoară, pe parcursul atâtor ani; rugăciuni cărora mă alătur şi eu, dorindu-i, încă odată, să ne trăiască întru mulţi, folositori şi roditori ani, alături de familie, de colegi sau colaboratori şi de toţi cei dragi ai săi!…

În încheierea acestor modeste dar sincere rânduri, scrise cu toată preţuirea şi admiraţia, să îi urez, încă odată, să aibă parte de multă putere de muncă în continuare, de multe realizări şi sporite împliniri sufleteşti, însoţite de un sincer şi călduros „La Mulţi şi Fericiţi Ani!” Să se bucure de realizările şi împlinirile de până acum, să le cultive şi să le înmulţească, pe mai departe, îndeosebi pe cele de ordin cultural, spiritual şi cărturăresc!…  Dumnezeu să îl binecuvânteze, să îl ajute şi să-i poarte de grijă!

Drd. Stelian Gomboş

 

Partajează acest conținut:

Eu sunt principalul “vinovat” pentru existenta acestei publicații electronice, pretențios numita “Revista”, care își consuma existenta acum în mediul virtual. Sunt un simplu blogger, fără veleități de jurnalist sau studii de specialitate în acest domeniu, fiind economist la baza și manager în activitatea profesionala. Aceasta revista este pentru mine, în primul rand, un hobby, un rezultatul al unei munci zilnice susținută cu mare pasiune și dragoste de tot ce tot ce înseamna frumos în viata (caractere, fapte, locuri), veștile bune și gândirea pozitiva în special, din simpla dorința de a COMUNICA și de a fi mai aproape de OAMENI.

Publică comentariul

You May Have Missed