Cu 46 de zile înainte să împlinească venerabila vârstă de 90 de ani şi cu 2 zile până la împlinirea a 69 de ani de călugărie, Înalt Preasfinţitul Bartolomeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, a pornit spre marea întâlnire cu Hristos, Împăratul Veşnic. Ieri, 31 ianuarie 2011, la ora 19:25, la Secţia de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca, Mitropolitul Ardealului a plecat din această viaţă, fiind „înconjurat de medici, prieteni, ucenici şi colaboratori apropiaţi”, potrivit Biroului de Presă al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

Înaltpreasfinţitul Bartolomeu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei şi Maramureșului, 18 martie 1921 – 31 ianuarie 2011: „Dragii mei, de-a lungul vieţii mele am avut o singură rugăciune. Viaţa mea a fost, cel puţin în primele trei sferturi, foarte zbuciumată şi nu o dată, nu de două ori, nu de trei ori, m-am simţit în imediata vecinătate a morţii, datorită suferinţelor şi primejdiilor prin care am trecut. Nu am chemat niciodată moartea, dar nici nu m-am temut de ea. Am avut o singură rugăciune către Dumnezeu: „Doamne, dacă Tu crezi că mai poţi face ceva cu mine şi dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuinţă pentru Biserica mea, pentru neamul meu şi pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă laşi în viaţă şi nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanţele oamenilor şi nici de dinţii lupilor. Dacă vei socoti că n-o să mai fiu bun de nimic şi nu-Ţi mai trebuiesc Ţie, o să mă chemi la Tine şi voi vedea ce vei face cu mine. Dar dacă Tu socoteşti că voi mai fi de folos, mă vei lăsa în viaţă, pentru că eu ştiu că religia creştină este eminamente pragmatică”.

Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte. Nu este un merit să trăieşti mult, cel mult dacă ai ambiţia să te înscrii cumva în seria recordurilor. Important este să trăieşti cu folos, iar pentru aceasta trebuie să ai şi o educaţie de la părinţi, pe care eu am avut-o. De aceea, în ziua mea de naştere, mă rog întâi cu rugăciunea intimă de dimineaţă pentru părinţii mei care mi-au dat viaţă, dar nu numai viaţă, că aceasta încă n-ar fi mare lucru, dar pentru că mi-au dat o educaţie. De la tatăl meu, care era un om plin de înţelepciune, am învăţat ca niciodată să nu iau nimic în tragic, iar de la mama mea, care era un tezaur de folclor, am învăţat credinţa în Dumnezeu, teama şi iubirea faţă de El, respectul faţă de propria mea demnitate, munca şi respectul faţă de demnitatea altora. Mama mea ne spunea nouă, copiilor, cu precădere un proverb pe care-l moştenise şi ea de la înaintaşii ei: Decât să întind în unt şi să mă uit în pământ, mai bine să întind în sare şi să mă uit la soare. Dacă m-ar întreba cineva „Ce-ai învăţat de la mama dumitale?”, i-aş răspunde: Asta am învăţat: să mă uit la soare. Şi dacă Dumnezeu va hărăzi această lumină şi dincolo de mormânt, voi fi într-adevăr fericit”.

Mesajul de condoleanţe al Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei:

„Înaltpreasfinţitul Mitropolit Bartolomeu a plecat la cer, de fapt, s-a născut în Cer, cum au spus cei vechi. A fost un uriaş şi rămâne un uriaş, un uriaş pentru că a reuşit să îmbine ceea ce puţini, foarte puţini reuşesc să facă: o credinţă de cremene în Dumnezeu, o cultură imensă şi o capacitate uimitoare de a sluji Biserica şi neamul. Din această seară, vocea Mitropolitului Bartolomeu nu mai răsună, numai cheamă la luptă. Vocea lui nu mai are posibilitatea să creeze împotriviri. Dar dacă vocea lui numai răsună, rugăciunea Mitropolitului Bartolomeu este mai puternică acum. De fapt, vocea lui nu se va mai manifesta de acum, decât prin rugăciune, rugăciune în faţa Tronului Preasfintei Treimi. Zic aceasta pentru că am sentimentul lăuntric că după o viaţă de luptă aprigă, Mitropolitul Bartolomeu a ajuns la tărâmul păcii. Şi Dumnezeu, în Împărăţia Sa, l-a primit cu braţele deschise. Rugăciunea lui devine vocea lui, glasul lui, care din înălţimea Cerului va răsuna de acum şi mai puternic.

Mitropolitul Bartolomeu a plecat la Cer, deja l-a întâlnit pe Patriarhul Iustinian, pe Patriarhul Teoctist, pe Mitropolitul Firmilian al Olteniei, pe părinţii lui, cei care i-au fost foarte dragi. Ne priveşte împreună cu aceştia din înălţimea Cerului şi ne cere nouă, rămaşi încă în valea plângerii acestei lumi, să mergem pe drumul pe care ei l-au bătătorit, iar Mitropolitul Bartolomeu a avut un drum frumos, un drum adânc, un drum înălţător. A mers pe el cu dreptate, a mers pe el cu credinţă, a mers pe el cu îndrăzneală mărturisitoare a valorii Bisericii Ortodoxe şi a valorii neamului românesc. Dumnezeu să-l odihnească în pace. Credinţa în înviere, în Domnul cel mort şi înviat îi ajută, în primul rând, pe ardeleni şi pe români, în genere, să trecem peste acest moment şi credinţa în Dumnezeu ne ajută să ne ancorăm în nădejdea că vocea marelui Mitropolit Bartolomeu nu este stinsă, prin rugăciune vocea lui devine mai puternică.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

Mesajul de condoleanţe al Înaltpreasfinţitului Laurenţiu, Mitropolitul Ardealului:

„Plecarea la Domnul a Înaltpreasfinţitului Bartolomeu este o mare pierdere pentru Biserica noastră. Sfânta Scriptură ne învaţă că dacă un singur mădular suferă, suferă întreg trupul. Suntem alături de Arhiepiscopia Clujului şi ne rugăm Bunului Dumnezeu să aşeze cu drepţii sufletul celui plecat pe calea veşniciei. Transmitem condoleanţe tuturor celor din administraţia Arhiepiscopiei şi Mitropoliei, cât şi credincioşilor care se roagă acum pentru cel plecat din lumea aceasta.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!”

Mesajul de condoleanţe al Înaltpreasfinţitului Irineu, Mitropolitul Olteniei

‘Cu mare regret am primit vestea nefericită a trecerii la Domnul a venerabilului Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Înaltpreasfinţitului acad. dr. Bartolomeu Anania. A fost un om deosebit, cu veritabile calităţi culturale, artistice şi bisericeşti, un om care a slujit Biserica cu devotament, cu credinţă şi cu multă înflăcărare, un adevărat păstor care şi-a pus viaţa pentru turma sa, urmând îndemnul Mântuitorului Hristos. A fost un mitropolit care, ales de Dumnezeu, şi-a făcut datoria cu multă evlavie, întotdeauna chivernisind ceea ce este bun şi bineplăcut oamenilor şi credinţei noastre ortodoxe. L-am cunoscut în urmă cu multă vreme şi am ascultat cu multă atenţie cuvântările, predicile şi omiliile sale şi de fiecare dată am simţit că în cuvântul său păstoresc era un om sincer, corect şi concret. Pentru aceasta, vorba sa avea puterea Duhului Sfânt, care întotdeauna zideşte.

Ne va lipsi în mod sigur din viaţa şi din activitatea noastră. Mulţumim lui Dumnezeu că ni l-a dăruit ca model şi totdeauna ne va îndruma chipul său cuvios, apostolic şi misionar. Îi vom purta exemplul, după cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care spune: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa!” (Evrei 13, 7).

Veşnică să-i fie pomenirea!’

Mesajul de condoleanţe al Înaltpreasfinţitului Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului

‘Vestea trecerii la cele veşnice a Înaltpreasfinţitului Bartolomeu i-a întristat pe toţi cei care l-au cunsocut, ca şi pe cei care, fiind fii ai Bisericii noastre, nu l-au cunoscut decât din auzite. A fost un om excepţional, atât ca suport spiritual, bisericesc, dar şi ca scriitor şi om de litere. L-am cunoscut încă pe când era în America si slujea Biserica noastră de acolo. Ulterior, am avut permanentă legătură unul cu altul, aşa încât pot să mărturisesc că pierderea lui e o durere mare pentru noi, toţi cei care l-am cunoscut, dar şi pentru cei care doar au auzit de el.

În aceste momente dificile, transmit condoleanţe tuturor celor care i-au aparţinut în Eparhia Clujului, ca şi tuturor celor care i-au fost apropiaţi. Mă rog şi eu, alături de toţi ceilalţi, Bunului Dumnezeu ca să-i facă parte de odihnă veşnică. A fost un om excepţional, care va rămâne în conştiinţa noastră, a tuturor.

Să-l ierte Bunul Dumnezeu, să-i facă parte de odihnă veşnică!’

Mesajul de condoleanţe al Înaltpreasfinţitului Tedosie, Arhiepiscopul Tomisului :

Înaltpreasfinţitul Bartolomeu a fost o personalitate distinctă şi inconfundabilă a Bisericii noastre Ortodoxe, cu adevărat un munte al culturii, al slujirii, al dârzeniei în a apăra dreapta credinţă şi demnitatea Bisericii. Atunci când a fost ales, am trăit o emoţie şi o bucurie cu totul speciale, chiar personal l-am încurajat să nu refuze această demnitate şi a fost o lumină pentru Mitropilia Clujului, o lumină pentru Transilvania, de aceea pentru noi, ierarhii mai tineri, Înaltpreasfinţitul Bartolomeu a fost un model de-a prezenta frumuseţea şi slava Bisericii înaintea oamenilor. Cuvântul său era pătrunzător, era limpede, era un mare cunoscător şi iubitor al Sfintei Scripturi.

Când am avut jubileul Sfintei Scripturi, parcă a vorbit din cer. I-a cucerit cu cuvântul, cu scrisul, cu personalitatea sa pe toţi credincioşii şi slujitorii Bisericii. Numai cine a avut urechile înfundate sau n-a avut lumină în minte, numai acela n-a putut să perceapă mesajul Înaltpreasfinţitului. Plecarea lui este pentru noi o sabie în inimă, insă noi nădăjduim că Dumnezeu, pentru ostenelile sale, pentru vredniciile sale, pentru suferinţele sale, pentru slujirea sa atât de jertfelnică şi atât de luminoasă şi frumoasă, îl va primi în dragostea sa şi ne va rămâne nouă cu adevărat o lumină care nu se va stinge din sufletele noastre şi din istoria Bisericii noastre. Pentru toate cele ce le-a făcut, toţi îi suntem datori să îl pomenim neîncetat.

Dumnezeu să-l odihnească!

Mesajul de condoleanţe al Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor:

„Vestea adormirii întru nădejdea învierii şi a vieţii veşnice a părintelui Mitropolit Bartolomeu ne-a întristat foarte mult, pentru că este o despărţire de un om foarte valoros pentru Biserică şi pentru neamul nostru românesc, pentru cultura poporului nostru. El rămâne ca un părinte al Bisericii noastre, părinte duhovnicesc şi al neamului nostru românesc. El şi-a trăit viaţa în chip eroic, deci spunând întotdeauna adevărul şi pătimind pentru adevăr. Deci, a fost o personalitate în sensul cel mai plenar.

Amintesc câteva cuvinte ale părintelui nostru mitropolit, care pentru mine rămâne ca o mărturie a gândirii de om teolog, de slujitor liturgic şi de patriot. E vorba de formularea la Sfânta Liturghie, când se iese cu Sfintele Daruri pentru pomenirea celor adormiţi, şi anume eroii neamului, şi citez: „Pe fericiţii întru adormire eroii, ostaşii şi luptătorii români din toate timpurile şi din toate locurile, căzuţi pe câmpurile de luptă, în lagăre şi închisori, pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră, să-i pomenească Domnul Dumnezeu întru Împărăţia Sa. Deci, este o formulă atotcuprinzătoare, o formulă inspirată de Duhul Sfânt printr-un slujitor cu toată inima, a credinţei noastre strămoşeşti şi a neamului nostru românesc.

Dumnezeu să-l aşeze în ceata drepţilor ca pe un ostaş, cum a declarat că acceptă slujirea de ierarh şi se va sili cât îi va sta în putere, cu ajutorul lui Dumnezeu, să slujească Biserica şi ţara.

Dumnezeu să-l ierte şi cu drepţii să-l odihnească!”

Mesajul de condoleanţe al Înaltpreasfinţitului Andrei Andreicuţ, Arhiepiscopul Alba Iuliei:

„Mitropolitul nostru Bartolomeu, în seara aceasta, s-a mutat la Domnul. A lăsat multă tristeţe şi mare gol în sufletele noastre, în sufletele vlădicilor ce am aparţinut de această Mitropolie, în sufletele preoţilor, în sufletele credincioşilor şi în sufletele tuturor vlădicilor din ţară şi ale românilor care iubesc spiritualitatea şi cultura românească. A plecat după o viaţă care n-a fost uşoară. Noi credem că şi de dincolo va rămâne aproape de noi. Oricum, un cuvânt mai potrivit decât cel al Sfântului Apostol Pavel, n-aş putea reda în aceste momente. Sfântul Pavel îi scrie lui Timotei ceea ce ar putea spune şi Mitropolitul nostru Bartolomeu: „Lupta cea bună am luptat, alergarea am săvârşit, credinţa am păzit, de acum mă aşteaptă cununa vieţii pe care mi-o va da Dreptul Judecător”. A fost un om deosebit. L-am iubit mult, cu toţii. Poate şi fiindcă numele său a fost predestinat, pentru ca Valeriu, numele de mirean, vine de la latinescul „valere”, adică „a fi puternic, a fi sănătos”. A fost un om deosebit de viguros. Iar numele „Bartolomeu”, care mai este numit şi „Natanael”, dacă ar fi să îl tâlcuim am folosi un cuvânt al Mântuitorului pe care l-a zis atunci când venea Natanael către El: „Iată un israelit în care nu este vicleşug!”.

Mitropolitul nostru Bartolomeu a fost un om fără vicleşug. Ce a avut de spus, a spus şi puteai crede în cuvântul lui. Principiile cele trei pe care le-a pretins şi le-a impus în administraţie sunt extraordinare: frica de Dumnezeu, obiectivitate şi transparenţă. E greu să rezumăm în câteva cuvinte o viaţă de om şi de om deosebit cum a fost Mitropolitul nostru. A trecut şi prin bune şi prin rele. A fost şi un lider cum puţini lideri au fost, pentru că a condus greva studenţilor în 1946 şi repercusiunile le ştim, a făcut grei ani de temniţă. După aceea, şi ca scriitor, şi ca om al Bisericii şi ca om al culturii, iar acum, la bătrâneţe, ca şi Mitropolit, s-a remarcat pe toate planurile, dacă ar fi sa pomenim doar monumentala traducere a Sfintei Scripturi. Nu mai fac bilanţul celorlalte scrieri laice şi teologice pe care le-a lăsat Bisericii şi culturii româneşti.

Acum, când s-a mutat la Domnul şi ne lasă trişti, ne exprimăm compasiunea noastră tuturor celor ce l-au iubit şi, în acelaşi timp, ne ridicăm gândul către Tatăl cel Ceresc şi-L rugăm să-i facă parte de odihnă în loc luminat, în loc de verdeaţă, unde nu este nici întristare, nici suspinare, ci viaţă lină, fără de sfârşit. De fapt, când l-am văzut ultima dată, vineri, se vedea că este în această stare de linişte, care era premergătoare marii treceri în eternitate.

Dumnezeu să-i facă parte de odihnă!”

Mesajul de condoleanţe al Înaltpreasfinţitului Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei

‘Trecerea la cele veşnice a Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu este o mare pierdere pentru Biserica Ortodoxă, dar şi pentru Cluj şi celelalte eparhii care depind de această mitropolie. Un mitropolit cărturar, un mitropolit mare orator, un mitropolit care a făcut rânduială acolo, în acea eparhie. Regretăm că după o grea suferinţă, a trecut la cele veşnice acum, în preajma împlinrii a 90 de ani de viaţă.

Arhiepiscopul Buzăului, colaboratorii Centrului Eparhial, toţi preoţii şi credincioşii îl vom pomeni în rugăciunile noastre pe Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu Anania şi nu îl vom uita niciodată.

Dumnmezeu să-l pomenească cu drepţii şi cu aleşii săi să-l rânduiască!’

Mesajul de condoleanţe al Înaltpreasfinţitului Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos

‘Plecarea dintre noi a Înaltpreasfinţitului Mitropolit Bartolomeu al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a îndoliat eparhia unde, timp de 18 ani, a fost destoinic şi demn părinte duhovnicesc. O astfel de plecare, a unui ierarh de talia Înaltpreasfinţitului Bartolomeu, i-a întristat pe toţi cei care i-au cunoscut atât lucrarea sa duhovnicească, dar mai ales lucrarea sa spiritual-culturală şi demnitatea sa de păstor, iubitor al valorilor noastre nepieritoare creştineşti şi româneşti.

Credincioşii şi slujitorii Episcopiei Dunării de Jos se unesc în rugăciune cu toţi cei care l-au preţuit şi l-au iubit şi doresc ca sufletul lui să fie aşezat în ceata celor aleşi, iar lucrarea lui, mai ales spirituală şi culturală, să nu înceteze, ci să se dăltuiască în viaţa slujitorilor şi credincioşilor pe care i-a păstorit până la ultima clipă a vieţii sale.

Hristos Domnul vieţii veşnice să-i împărtăşească lumina Învierii Sale, căci în viaţă crucea ca jugul a purtat-o şi credinţa a mărturisit-o până la sfârşit!’

Mesajul de condoleanţe al Înaltpreasfinţitului Nicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al celor două Americi

Cu mare tristeţe am aflat de trecerea la Domnul a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Cunoaştem suferinţa îndurată în ultimele săptămâni şi suntem convinşi că Hristos Domnul l-a chemat la odihna cea veşnică în rândul vrednicilor slujitori ai Bisericii Ortodoxe.

După cum este cunoscut, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Bartolomeu a desfăşurat o bogată activitate misionar-pastorală şi în cadrul Arhiepiscopiei noastre. Între 1965 şi 1976, Înaltpreasfinţitul Bartolomeu a fost principalul colaborator al IPS Arhiepiscop Victorin de pioasă amintire. Au fost ani de slujire exemplară în bisericile Arhiepiscopiei, de misiune stăruitoarea printre românii din America, de împreună lucrare la Centrul Eparhial pentru organizarea Arhiepiscopiei noastre. IPS Mitropolit Bartolomeu a călătorit pe tot continentul american pentru a-i întâlni pe românii ortodocşi şi a-i îndemna la organizare bisericească, a slujit şi a predicat în parohiile deja existente, a lucrat cu mult folos la Centrul Eparhial îndeosebi în cadrul departamentului publicaţiilor. Până astăzi românii din America îi păstrează o vie amintire, a cuvântului, a acţiunii, al elanului misionar. IPS Mitropolit Bartolomeu se numără între cei care au re-ctitorit Arhiepiscopia noastră în anii ce au urmat perioadei vacanţei episcopale dintre 1963-1966.

În numele ierarhilor, preoţilor şi credincioşilor Arhiepiscopiei noastre transmitem condoleanţe Preafericirii Voastre, Preasfinţiţilor Episcopi Vicari Irineu Bistriţeanul şi Vasile Someşanul, tuturor preoţilor şi credincioşilor din cuprinsul Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului pentru pierderea unui mare ierarh, a unui părinte duhovnicesc, a unui teolog şi scriitor de renume.

Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să aşeze sufletul lui în loc de odihnă şi să-l numere în ceata drepţilor.

Veşnică pomenire robului lui Dumnezeu IPS Mitropolit Bartolomeu!’

Mesajul de condoleanţe al Înaltpreasfinţitului Iustinian, Arhiepiscopul Maramureşului şi Sătmarului

‘În numele întregii Episcopii a Maramureşului, al Preasfinţitului Episcop-vicar Iustin şi al tuturor preoţilor, vă trimitem profunde condoleanţe şi să vă binecuvinteze Dumnezeu să treceţi acest moment cu harul Lui. Eu, de Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu m-am despărţit sâmbătă noaptea. Atunci, am avut, împreună cu Înaltpreasfinţitul Bartolomeu o foarte frumoasă întâlnire în vis şi era deosebit de binedispus şi fericit. Am petrecut câteva momente împreună într-un salon şi aceasta a fost despărţirea noastră de acest mare Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Din toată inima mă rog să-i fie deschisă calea spre slava lui Dumnezeu pentru că a fost unul dintre marii ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Trăiesc momentele când împreună s-a aşezat scaunul de mitropolit la Cluj, aşa cum a dorit şi Andrei Şaguna şi toţi marii noştri ierarhi.

Dumnezeu să îl odihnească în pace şi în ceata drepţilor să-l aşeze!’

Mesajul de condoleanţe al Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei:

‘A plecat dintre noi ultimul ierarh care a purtat cătuşe şi lanţuri în temniţele comuniste. Părintele Bartolomeu Anania a fost ierarhul care şi-a făcut cruce şi cârje de arhiereu din lanţuri şi cătuşe. A luptat cu moartea după gratii şi azi a învins-o. Acum este aşteptat de Hristos să îi dea cununa vredniciei de vrednic slujitor al Bisericii Ortodoxe Române. De acum nu va mai sluji cu noi aici, pe pământ, ci în ţara cea fără de lanţuri.

Părinte Anania, să nu ne uiţi nici pe noi, care am rămas aici, în ţara binecuvântată de Dumnezeu, şi îţi doresc să te întâlneşti acolo cu înaintaşii noştri, părinţii noştri şi cu toţii să vă rugaţi împreună pentru izbăvirea neamului nostru românesc!’

Mesajul de condoleanţe al Preasfinţitului Lucian, Episcopul Caransebeşului

„În viziunea eshatologică a învăţăturii creştine, fericirea cea adevărată se dobândeşte prin Hristos şi prin Biserica Sa. Trecerea din această viaţă devine pentru creştini trecerea din fericirea cea vremelnică în fericirea cea veşnică. Moartea devine eliberare de toate slăbiciunile şi trebuinţele care pot să stânjenească fericirea desăvârşită a omului din viaţa viitoare. Prin moarte, firea omenească scapă de ultima slăbiciune intrată în ea de pe urma păcatului. Aceasta însă numai pentru că omul se ridică, prin credinţă şi prin iubirea lui Hristos, mai presus de moarte încă din viaţă, nemai temându-se de ea şi aşteptând-o ca un prilej de a se apropia şi mai deplin de Hristos.

Mitropolitul Bartolomeu, prin toată desfăşurarea vieţii sale a luptat pentru fericirea cea veşnică. A muncit să dobândească o formare intelectuală de excepţie, a suferit pentru credinţa în Dumnezeu, a luptat pentru Biserica lui Hristos „cu timp şi fără timp” şi a slujit în diferite demnităţi eclesiale cu mari responsabilităţi. Cu alte cuvinte, a luptat pentru un rost mai deosebit în viaţa sa pământească. Dar, mai presus de toate, aşa cum afirma adeseori, a trăit şi le-a făcut pe toate cu gândul la veşnicie.

Acum, în zilele trecerii la veşnicia cea nestricăcioasă a Părintelui mitropolit, cele mai grăitoare cuvinte sunt cele spuse de Sfântului Apostol Pavel ucenicului său Timotei: „lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (II Tim, 4, 7-8).

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe robul Său, Părintele nostru Bartolomeu, mitropolitul!”

Mesajul de condoleanţe al Preasfinţitului Visarion, Episcopul Tulcii

Am aflat cu profundă durere trecerea la cele veşnice după o scurtă, dar grea suferinţă a Înalt Preasfinţiei Sale Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Prin mutarea sa la Domnul, Biserica noastră străbună pierde un vrednic ierarh, care şi-a închinat întreaga viaţă prin cuvânt şi faptă slujirii lui Dumnezeu şi semenilor.

La fel şi cultura română pierde un cărturar destoinic, care prin tot ceea ce a înfăptuit pe plan cultural şi spiritual şi-a înscris numele în şirul ierarhilor cărturari şi al dascălilor de cuget şi simţire românească.

Rugăm pe Dumnezeu să odihnească în pace sufletul celui adormit întru nădejdea învierii şi a vieţii celei veşnice şi să-l sălăşluiască în ceata drepţilor care au bineplăcut lui Dumnezeu.

Veşnică să-i fie pomenirea!

Mesajul de condoleanţe al Preasfinţitului Petroniu, Episcopul Sălajului

‘Clerul, monahii şi credincioşii din Episcopia Sălajului, eparhie sufragană Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, au aflat cu întristare de vestea trecerii la Domnul a celui ce a fost mitropolitul nostru timp de aproape 5 ani de zile. Un om cu bogată experienţă, un mare teolog, cărturar, cel care a tradus Sfânta Scriptură – ediţia jubiliară a Sfântului Sinod, om trecut prin multe încercări în viaţă, inclusiv prin temniţele comuniste, apoi prin Statele Unite o perioadă de aproape 11 ani, o viaţă bogată dedicată în întregime lui Dumnezeu, ne face să regretăm enorm trecerea sa la Domnul, lăsând un gol profund în sufletele noastre, însă avem convingerea că mitropolitul nostru acum slujeşte la Tronul Sfintei Treimi.

Bunul Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică, să-l răsplătească, în întreaga eparhie vor fi trase clopotele joi, la ora 12.00, iar duminică, după Sfânta Liturghie, de asemenea, în toate bisericile parohiale şi mănăstirile va fi oficiată o slujbă de pomenire pentru sufletul Înaltpreasfinţitului Bartolomeu.

Dumnezeu să-l ierte, să-l odihnească şi să-i gătească loc în împărăţia lui cea veşnică!’

Mesajul de condoleanţe al Preasfinţitului Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei

În numele clerului și credincioșilor din Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, dorim să Vă adresăm, Preasfinției Voastre, Preasfințitului Părinte Episcop Vicar Vasile Someșanul, membrilor Consiliului Eparhial și ai Adunării Eparhiale, precum și tuturor preoților și credincioșilor din cuprinsul întregii arhiepiscopii, cele mai sincere condoleanțe și gânduri de împreună-pătimire, la trecerea la cele veșnice a Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Bartolomeu.

Figura de vajnic cârmuitor prin apele tulburi ale timpurilor noastre, de învățător înțelept și de cărturar iscusit a Înaltpreasfințitului Bartolomeu va rămâne neștearsă în memoria tuturor celor care au avut privilegiul de a-l fi cunoscut, de a-l fi ascultat sau de a-l fi citit.

La toate cele peste 150 de altare din episcopia noastră se vor face rugăciuni pentru iertarea păcatelor lui cele de voie și cele fără de voie și pentru odihna sufletului său în Împărăția lui Dumnezeu.

Veșnica lui pomenire!’

Mesajul de condoleanţe al Preasfinţitului Timotei, Episcopul Spaniei şi Portugaliei

‘Cu multă tristeţe am primit vestea că părintele nostru duhovnicesc, Mitropolitul Bartolomeu, a trecut la Domnul. Pentru mine, Mitropolitul Bartolomeu este arhiereul care mi-a dăruit Sfânta Taină a preoţiei şi-mi va rămâne, atâta vreme cât voi trăi, exemplul păstorului care a ştiut cum şi când să-şi apere oile date lui de către Dumnezeu spre păstorire.

Bunul Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească cu drepţii. Hristos a Înviat!’

(Ne informează site-ul: radiorenasterea.ro)

Mesajul de condoleanţe al Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului

‘Nespusă durere şi profund regret se aşterne în sufletele tuturor celor care trăiesc în aceste clipe despărţirea de Ierarhul şi Părintele lor spiritual, Mitropolitul Bartolomeu Anania. Prin trecerea la cele veşnice a Înaltpreasfinţitului Mitropolit de la Cluj, Biserica Ortodoxă Română consemnează plecarea unui dinamic apologet, a unui mare cărturar, a unui iscoditor al literei şi asiduu cercetător al textului Scripturistic. A fost o paradigmă pentru timpul său, un model de slujire în Hristos, de bogată lucrare în Biserica pe care a iubit-o cu toată fiinţa Sa. În numele clerului şi credincioşilor Eparhiei Romanului şi Bacăului ne exprimăm durerea şi compasiunea faţă de ierarhii, preoţii, fiii şi fiicele duhovniceşti ale Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, rugând pe Bunul Dumnezeu să aşeze sufletul celui răposat în rândul ierarhilor care au slujit din veac Biserica dreptmăritoare a lui Hristos.

Pomenirea lui din veac în veac! ‘

(Ne informează epr.ro)

În continuare, mai multe informaţii biografice ale Mitropolitului Bartolomeu Anania aflăm dintr-un articol din Ediţia de Moldova a Ziarului Lumina din data de 1 februarie 2011, pe care îl redăm în cele ce urmează:

Aproape un deceniu petrecut la Mănăstirea Văratic

IPS Bartolomeu a fost un înverşunat apărător al sufletului românesc şi a cuvântat adeseori despre obligaţia care ne revine nouă, românilor, de a promova valorile şi tradiţiile adevărate şi de a păstra cum se cuvine ‘această grădină a Maicii Domnului, care se cheamă România’. Un colţ din această grădină a regăsit în munţii Neamţului, la Văratec, în anul 1982, când a decis să se pensioneze şi să se dedice în totalitate scrisului. Aproape zece ani a trudit aici la revizuirea în limba română şi la comentarea Bibliei, a continuat scrierea ‘Memoriilor’ şi a participat la şezătorile literare şi spirituale în prezenţa unor mari oameni de cultură ai vremii: ‘Aveam un fel de cenaclu, un ‘vinclu’ al academiei. Veneau multe personalităţi intelectuale, cum ar fi doamna academician Zoe Dumitrescu-Buşulenga, devenită mai târziu Maica Benedicta, doamna Ştefana Venisar Teodoreanu, văduva lui Ionel Teodoreanu, doamna Valeria Sadoveanu, văduva lui Mihail Sadoveanu, doamna Cornelia Pillat, văduva lui Dinu Pillat. Vara, în special, aveam adevărate şezători, audiţii muzicale, o viaţă spirituală foarte frumoasă. Şi acum ar fi benefice astfel de întruniri pentru revigorarea vieţii spirituale’, declara IPS Bartolomeu, într-un interviu acordat ziarului ‘Flacăra Iaşului’, cu prilejul lansării, în data de 5 decembrie 2008, a volumului ‘Memorii’, apărut la Editura ‘Polirom’ din Iaşi.

În 1982 IPS Bartolomeu s-a pensionat de la Direcţia Institutului Biblic din Bucureşti şi s-a retras ca pensionar la Mănăstirea Văratec, unde şi-a petrecut vremea, după cum singur mărturisea, până în 1993, când a fost chemat la episcopat în Transilvania, la Cluj.

Despre şederea sa la Văratec a vorbit şi părintele arhimandrit Timotei Aioanei, exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi mare eclesiarh al Catedralei patriarhale din Bucureşti, în ‘Lumea Monahilor’ anul II, nr. 7 (13) Iulie 2008: ‘În anii 1980-1993 petrecea tot mai mult timp în acest loc (n.r. – Mănăstirea Văratec) Arhimandritul Bartolomeu Anania. În casa episcopului Partenie Ciopron, care oferă o privelişte splendidă fericiţilor locatari, Arhimandritul Bartolomeu a scris sute ori mii de pagini şi s-a ostenit la începerea diortosirii Sfintei Scripturi. Nu voi uita niciodată lungile seri de la Văratec cu discuţiile interesante şi prietenoase dintre Mitropolitul Moldovei (n.r. Preafericitul Părinte Patriarh Daniel) şi viitorul Mitropolit al Clujului. Tot la Văratec, l-a găsit vestea adusă de Sfântul Sinod privind chemarea sa la arhierie şi la slujirea ca arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului’.

IPS Bartolomeu, decembrie 2008: ‘Mă simt în Iaşi ca acasă’

De altfel, mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului a fost strâns legat de Moldova nu doar prin şederea sa îndelungată la Mănăstirea Văratec, pe care o părăseşte în 1993, când este chemat să urmeze calea arhieriei, ci şi de Iaşul cultural, unde îl aşteptau mereu numeroşi prieteni. ‘Am avut mai multe cunoştinţe din Iaşi, unii mai sunt, alţii au murit. Pe câţiva dintre ei, cum este academician Constantin Ciopraga (trecut la cele veşnice în 2 februarie 2009), deşi este destul de vârstnic, am avut bucuria să îi reîntâlnesc. M-am simţit foarte bine, iar printre cei noi m-am simţit de la bun început tot ca între prieteni. Datorită Văratecului, unde veneau foarte mulţi intelectuali, cel puţin vara, am cunoscut mulţi ieşeni şi aşa se face că Iaşul îmi era un oraş foarte familiar. Eram invitat de conducerea Universităţii să ţin conferinţe, eram găzduit în Casa de oaspeţi a Universităţii, care se află sus, pe Copou. Pe de altă parte, am fost la Casa Pogor de mai multe ori. Lucian Vasiliu, care conduce ‘Dacia literară’, îmi este un vechi cunoscut, aşa încât mă simt în Iaşi ca acasă’, mărturisea IPS Bartolomeu în decembrie 2008, pentru aceeaşi publicaţie ieşeană.

Doctor Honoris Causa al UMF Iaşi

Meritele sale teologice şi culturale au fost recunoscute în dese rânduri de diverse foruri academice. În luna mai a anului 2009, Universitatea de Medicină şi Farmacie ‘Gr. T. Popa’ din Iaşi acorda Înalt Preasfinţiei Sale titlul de Doctor Honoris Causa, Laudatio fiind rostit chiar de rectorul UMF, prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae. ‘Prezenţa Înalt Preasfinţitului Bartolomeu aici, la Universitatea noastră, înseamnă un adaos de spiritualitate, de binecuvântare a unui spaţiu închinat sănătăţii, vieţii, care ne spune că Biserica şi Universitatea se află într-o aceeaşi misiune de cinstire a omului, de preamărire a Domnului. (…) Înalt Preasfinţitul Bartolomeu a fost unul dintre susţinătorii şi promotorii Bioeticii în România şi a dialogului între medicină şi religie, readucând în cadrul profesiei medicale încărcătura spirituală. Acordarea titlului de Doctor Honoris Causa este pe deplin meritată şi o considerăm a fi o binevenită recunoaştere şi o mare sărbătoare pentru întreaga comunitate academică ieşeană’, spunea prof. univ. dr. Vasile Astărăstoae, la 13 mai 2009, cu prilejul conferirii titlului de Doctor Honoris Causa al UMF Iaşi.

IPS Bartolomeu a susţinut cu această ocazie o prelegere despre ‘Puterea cuvântului’, pe care o regăsim în mai multe domenii, de la teologie la literatură sau medicină. ‘Dacă în general există o artă a cuvântului, în teologie există şi o pluridimensionalitate a cuvântului, mai mult decât în artă şi literatură. Aş începe cu ipostaza cuvântului creator. În limbajul teologic – dar nu numai – el este determinat prin termenul logos. În spiritualitatea creştină îl cunoaştem în trei ipostaze: logos proforikos, logos endiathetos, logos spermatikos. Voi încerca să vă spun câte ceva despre fiecare’, şi-a început IPS Bartolomeu prelegerea, continuând cu prezentarea altor ipostaze ale Logosului: cuvântul revelator, logosul proniator. ‘Cuvântul în sine are o putere duală, el poate fi bun sau rău, dar e neutru din punct de vedere moral. Omul este cel care-i dă dimensiunea morală, aşa cum i-o dă unui briceag: îl foloseşte să cureţe de coajă un măr pe care să-l mănânce sau să-l împlânte, mânios, în spatele cuiva. (…) Dumnezeu l-a creat pe om liber şi, în acelaşi timp, i-a dat putinţa de a folosi libertatea cum vrea. La început a folosit-o prost şi prost a ieşit. Şi dacă veni vorba, şi noi înşine, urmaşii lui Adam, am recăpătat libertatea ca neam, ca naţiune, ca popor, în decembrie 1989, dar prost o înţelegem şi prost o folosim, şi de aceea merg lucrurile atât de prost în ţara noastră. E evident că încă nu ne-am deprins să cântărim cum se cuvine acest dar al lui Dumnezeu, care este libertatea’, a evidenţiat IPS Bartolomeu Anania, care nu a uitat nici de ‘puterea terapeutică a cuvântului’ – ‘Doctorii ştiu mai bine că o vorbă bună, de prietenie şi încurajare, spusă la căpătâiul bolnavului, preţuieşte uneori mai mult decât un vârf de bisturiu, un ac de seringă sau un lichid medicamentos’.

‘Mi-a trecut prin minte să fug de sub mantie şi s-o iau la goană’

Fragment din ‘Memoriile’ Mitropolitului Bartolomeu

‘Noviciatul meu a fost scurt, de numai vreo patru luni. Stareţul mă făcuse rasofor şi hotărâse să devin călugăr la 2 februarie (1942), în ziua Întâmpinării Domnului. (…) Ceremonia tunderii în monahism e una din cele mai impresionante ale ritului răsăritean, dar dacă eşti obiectul ei ţi se înfăţişează ca o ceaţă de tămâie cântătoare care te poartă, aerian, spre nişte lumini ghicite prin abur. Am văzut multe de-a lungul anilor, şi cred că aşa trebuie să fi fost şi a mea. Nu ştiu cum voi fi arătat în cămaşa lungă, albă, desculţ, cu capul plecat, acoperit sub mantia neagră a părintelui Firmilian, naşul meu de călugărie. Îmi aduc aminte că-mi tremura spinarea, mergând încet de la intrarea bisericii spre altar, precedat de călugării care purtau făclii aprinse şi cântau ‘Braţele pământeşti sârguieşte a le deschide mie…’; părintele Firmilian îmi simţea tremurul şi mă strângea pe după umeri. (…) O clipă mi-a trecut prin minte să fug de sub mantie şi s-o iau la goană. Dar m-am lăsat purtat aşa, poate de însăşi varga Domnului, care de multe ori după aceea avea să mă culeagă din răzleţiri şi să mă readucă-n turmă. M-am răstignit, am făgăduit, am primit un nume care nu era al meu.’ (Valeriu Anania, ‘Memorii’, Editura Polirom, Iaşi, 2008, p. 37)

O viaţă dăruită Bisericii

Înalt Preasfinţitul Bartolomeu, Mitropolitul Clujului, cunoscut ca un veritabil cărturar şi scriitor (Valeriu Anania), s-a născut în familia clericului ortodox Vasile Anania, în comuna Glăvile din Vâlcea, unde a urmat şi şcoala primară. A urmat cursurile Seminarului Teologic Central din Capitală (1933-1941), iar bacalaureatul şi l-a dat la Liceul ‘Mihai Viteazul’, în 1943.

În anul 1942, la 2 februarie, Valeriu Anania intră în monahism la Mănăstirea Antim din Bucureşti, primind numele Bartolomeu. Între anii 1941-1948 urmează studii superioare de teologie la Bucureşti, Cluj şi Sibiu, este absolvent al Academiei Teologice ‘Andreiane’ din Sibiu, iar între anii 1945-1946 este student la medicină la Sibiu şi Cluj şi studiază muzica instrumentală la Cluj.

În anul 1946 conduce greva studenţească antirevizionistă şi anticomunistă, eveniment urmat de un şir lung de arestări.

A fost stareţ la Mănăstirea Topliţa, în perioada iulie-decembrie 1947, iar între anii 1948-1950 ocupă funcţia de intendent la Palatul patriarhal şi este inspector eparhial pentru învăţământul bisericesc.

În anul 1958 este condamnat politic la 25 de ani de muncă silnică pentru ‘uneltire contra ordinei sociale’, ispăşindu-şi pedeapsa la Jilava, Piteşti şi Aiud până în 1964, când este eliberat prin decret general de graţiere. În perioada 1965-1976 ocupă mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, în 1967, la 29 octombrie, primind harul preoţiei, fiind hirotonit de episcopul Victorin al Americii, iar ceva mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române acordându-i rangul de arhimandrit.

Se întoarce în ţară, iar din 1976 şi până în anul 1982 este director al Institutului Biblic şi de Misiune al BOR. În acest an se pensionează şi se retrage la Mănăstirea Văratec, unde se dedică în totalitate scrisului.

În anul 1993, la 21 ianuarie, Colegiul Electoral Bisericesc îl alege pe arhimandritul Bartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, iar la 7 februarie, în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca, este hirotonit şi instalat arhiereu.

Ca arhiepiscop al Clujului va urmări şi va lupta pentru dinamizarea activităţii pastorale a clerului şi pentru diversificarea ei în funcţie de cerinţele actuale ale societăţii, pentru implicarea Bisericii în acţiunile de asistenţă socială organizate, pentru refacerea legăturilor dintre Biserică şi Cultură, pentru îndrumarea expresă a tineretului – de la amvon şi prin diverse întâlniri -, pentru dezvoltarea relaţiilor ecumenice practice prin păstrarea identităţii proprii.

În anul 2006, în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 4 noiembrie 2005 de înfiinţare a unei Mitropolii la Cluj, iniţiativă validată de Adunarea Naţională Bisericească la 1 martie 2006, Bartolomeu Anania este instalat la praznicul Bunei Vestiri, de către Patriarhul Teoctist al României, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Pentru activitatea sa literară a fost distins cu numeroase premii şi medalii, iar pentru activitatea sa ecleziastică a fost distins cu ‘Crucea Patriarhală’ -Bucureşti, ‘Ordinul Sfântului Mormânt’ al Patriarhiei Ierusalimului, ‘Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel’ al Patriarhiei Antiohiei.

Activitatea literară a Mitropolitului Bartolomeu

IPS Bartolomeu Anania, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, a avut o activitate publicistică foarte productivă, afirmându-se în literatură încă de pe băncile şcolii, în 1936 debutând la revista ‘Vremea’. A urmat ‘Dacia Rediviva’, iar după ani a colaborat la revistele: ‘Gazeta Literară’, ‘Luceafărul’, ‘Magazin Istoric’, ‘Ateneu’ şi altele.

A publicat în revistele centrale bisericeşti, ‘Glasul Bisericii’, ‘Mitropolia Olteniei’, buletinul şi calendarul ‘Credinţa’ din Detroit, ‘Renaşterea’ de la Cluj-Napoca (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul).

Activitatea sa de dramaturg se remarcă în special în anii â60 – â70: ‘Mioriţa’ (1966); ‘Meşterul Manole’ (1968); ‘Du-te vreme, vino, vreme!'(1969); ‘Păhărelul cu nectar’ (fantezie pentru copii-1969); ‘Steaua Zimbrului’ (1971); ‘Poeme cu măşti’ (1972), acestea fiind puse în scenă de mai multe teatre din ţară.

În anul 1978 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în anul 1982 a obţinut Premiul pentru Dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volume de poezii: ‘Geneze’ (1971); ‘Istorii agrippine’ (1976); ‘File de acatist’ (1981); Anamneze’ (1984); ‘Imn Eminescului în nouăsprezece cânturi’ (1992); ‘Poezie religioasă românească modernă’ (1992) şi volume de proză şi de eseuri: ‘Străinii din Kipukua’ (1979), ‘Greul Pământului’ (1982), ‘Rotonda plopilor aprinşi’ (1983), albumul ‘Cerurile Oltului’ (1990), ‘Amintirile peregrinului Apter’ (1991), etc.

În 1992 este publicat volumul ‘Acţiunea catolicismului în România interbelică’, care cuprinde articole cu caracter teologic, predici, note şi comentarii.

SURSA: http://www.basilica.ro

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…