„Fără tratament nu mă mai pot gândi la nimic altceva, nu mă pot duce la un loc de muncă. Şi chiar când a fost tratament, ne chemau din trei în trei zile la spital, ca să-l ridicăm. Simt cum toate spaimele de demult, pe care le uitasem, revin acum, simt cum devin neputincioasă în faţa virusului şi îmi dau seama că statul îmi încalcă astfel dreptul la viaţă. Cu tratament am ajuns şi sunt bine la cei 22 de ani ai mei şi aş putea foarte bine să ajung să-mi cresc nepoţii. Fără tratament nu pot decât să mă gândesc continuu că voi muri curând”, este declaraţia Mariei R., una din miile de persoane seropozitive din România, cu ocazia Forumului Naţional, organizat în acest week-end la Sinaia. Pacienţii au reclamat încălcarea dreptului la viaţă şi la integrare socio-profesională, fapt constatat în anul 2010. Dezbaterile ce au avut loc în cadrul evenimentului s-au axat atât asupra problematicii integrării socio-profesionale, cât şi asupra accesului la tratament, servicii medicale şi protecţie socială. „Concluziile au fost îngrijorătoare, având în vedere că aproape jumătate din persoanele seropozitive prezente la eveniment au fost puse anul trecut în situaţia de a întrerupe tratamentul antiretroviral. Situatia s-a datorat imposibilităţii spitalelor de a asigura accesul continuu şi neîntrerupt la tratamentul ARV. În lipsa tratamentului şi a unor îngrijiri adecvate s-a reliefat clar că nu se mai poate vorbi de integrarea profesională a persoanelor seropozitive, deşi în ultimii ani se făcuseră paşi importanţi în această direcţie”, a spus directorul executiv al Uniunii Naţionale a Organizaţiilor Persoanelor Afectate de HIV/SIDA, Iulian Petre. O altă concluzie a fost că accesul la drepturile cuvenite prin sistemul de protecţie socială a fost mult întârziat din lipsa fondurilor la autorităţile locale şi din cauza abuzurilor realizate de autorităţi în anul 2010, care au concediat peste 300 de asistenţi personali ai persoanelor seropozitive în mai multe judeţe ale ţării. (C.V.)
