Home Breaking News Stiri Exclusive Nicolae NICOARĂ-HORIA – “Cartea cu filele netăiate” (poeme)

Nicolae NICOARĂ-HORIA – “Cartea cu filele netăiate” (poeme)

15 min read
0
0
230

CARTEA CU FILELE NETĂIATE

„De obicei scrierile plac după moarte,

pentru că invidia obişnuieşte să rănească

pe cei vii şi să-i muşte pe nedrept.”

Ovidius, PONTICA

 *****

Ce gândeşte oare

Cartea aceea

Cu filele netăiate

De un Veac şi mai bine

De  singurătate,

Aşteptând cititorul

Ce nu mai vine?…

Cuprins de o bucurie firească

Şi milă

Am dăruit-o luminii

Filă

Cu filă…

Câtă vreme locuiesc

În Biblioteca de pe pământ

Şi oamenii uneori

Asemenea ei

Sunt.

 ***

 

AMINTIRI POSTUME

 *****

Nu îţi fie teamă,

Verbul încă-i viu

Şi îmi poartă paşii

Hoinăriţi prin lume,

Câteodată-mi vine

Să m-apuc să scriu

Cartea mea de versuri-

Amintiri postume…

Cerul de-acasă

Plin e de cuvinte,

Ca un glas de clopot

Mântuit la Blaj

Tu să-mi fii aproape

Ca şi înainte

Când aveai în palme

Sufletul meu gaj…

Bântuie prin Aer

Patimi fără nume,

Seceta preface

Rugăciunea-n scrum-

Câteodată-mi vine,

Şi nu ştiu anume

Cine mă îndeamnă,

Să mă scriu postum…

 ***

 

A OBOSIT POEZIA

 *****

Neliniştea se joacă cu gândurile mele,

A obosit Poezia, aşa mi-ai spus,

Cuvintele tale aş vrea să mă-nşele,

A obosit Poezia şi tu te-ai dus…

 *

Adevărul acesta nu pot să-l îndur,

Poleit de ar fi cu aur şi-argint-

E tot mai ciudată lumea din jur,

Asta de-o vreme o văd şi o simt…

 *

Ia-mi  de pe suflet temuta povară,

Poezia mea-i tânără ca un ciled,

Poezia mea umblă desculţă prin Ţară,

A obosit Poezia? Nu pot să cred!

 *

Cu sufletul ei nu e de joacă…

Poezia adevărată- o spun mereu,

Poezia e Aerul care mă-mbracă,

Poezia vine de la Dumnezeu!

 ***

 

BLESTEM

 *****

În Versul tău cu-ncolăciri de şarpe

Mi-ai cuprins de-o vreme fiinţa toată,

Ca Aerul neliniştit pe harpe

Să nu-ţi găseşti odihnă niciodată…

 *

Să nu se-aline mâna care scrie,

Gândul tău de-a pururea văpaie,

Cuvântul care eşti şi o să-ţi fie,

Să nu te mai încapă- Nicolae!

……………………………………..

Aşa m-ai blestemat, ţi-aduci aminte,

Nu se nuntise floarea pe pământ-

De-atunci, când scriu, în umbra ei fierbinte

Mi-adăpostesc neliniştile-n vânt…

 ***

 

BRUTAR FERICIT

(Între pâinea cuvântului şi Dumnezeu)

 ***

Aşa e sufletul meu câteodată,

În zi de Duminică, mai ales,

Precum aluatul dospit în covată,

Oriunde mi-e gândul zbucneşte un vers…

 *

Nu te mira de ce sunt căprui

Ochii din Vis când se uită-n lumină,

Umbra din flacăra mea să rămâi

Şi după stingerea când o să vină…

 *

Am dat tuturora puţinul în dar,

Din tot ce-am primit de la Viaţă mereu,

De aceea mă simt fericitul brutar

Dintre pâinea cuvântului şi Dumnezeu…

 ***

 

CULTURA

 *****

„Nu mai avem nevoie de Cultură”,

Spunea trimisul-şef de la Judeţ,

Nici să semneze nu ştia citeţ

Şi-n ochii lui purta atâta ură!

 *

În  viaţă insul  n-a citit o carte,

La un concert vreodată nu s-a dus

Şi din fotoliul unde a ajuns

Înţelepciune şi destine-mparte!

 *

El nu ştie ce-nseamnă Simfonia,

Mai mult nici nu cunoaşte cheia-sol,

Tristeţile îmi dau acum ocol

Şi-mi clocoteşte-n inimă mânia…

 *

„Tăiaţi fără de milă-n carne vie,

De ce în Viaţă s-au făcut artişti?”

Tu, Patrie, de vrei să mai exişti

Trezeşte-ţi fiii dintru letargie…

 *

„Nu mai avem nevoie de Cultură”,

Spunea trimisul-şef de la Partid,

De alte cele Omul e avid

Şi-n ochii lui ardea atâta ură!

 ***

 

DACĂ SUNT TRIST…

 *****

Lumina doarme-n frunzele de duzi,

În Visul de mătase eu mai cred,

Dacă sunt trist de ce mă tot acuzi,

Nu-i versul meu întotdeauna mied,

 *

Nu-i versul meu întotdeauna înger

Şi el mai pătimeşte pe pământ,

Desculţ prin mărăcini atunci când sânger

Eu nu îmi vindec rănile-n cuvânt

 *

Şi nu mă plâng provocator de milă

Pe umerii acestui timp concav,

De toate linguşirile mi-e silă,

Mă simt stăpânul Vieţii, dar şi sclav!

 *

Frumos nu sunt, dar nici urât din fire,

Ce spune vântul, asta-i treaba lui,

Dintr-un cuvânt eu m-am născut-Iubire!

Altul mai presus pe lume nu-i!

 *

De-i  plină Biblioteca mea de cărţi

Şi prieteni am, e-adevărat, puţini,

Cei mulţi au pribegit pe alte hărţi,

Copaci cu Dorul după rădăcini…

 *

A dat melancolia printre sturzi,

Fluierul lor în suflet îmi pătrunde-

Te uiţi la mine, ochii tăi sunt uzi

Şi cade rouă-n ierburile crude…

 ***

 

DIA-LOGOS

(Mi se-odihneşte duhul…)

 *****

Când scriu stă de vorbă Dumnezeu cu mine,

Voi o să  credeţi că sunt nebun,

În loc de sânge am cuvinte în vine

Şi trebuie pe toate să vi le spun…

 *

Preaplinul din inima mea îşi revarsă

Răcoarea, să stâmpere setea din ploi,

Uneori mi-e câmpia atâta de arsă!

Dorul de Munte mă cheamă înapoi…

 *

Vrea fluierul, plânsul, în braţe să-l strâng,

Tainele lui ne-nuntite rămân,

Ce linişte sfântă e-acolo în crâng!

Peste ea, Doamne, fă-mă stăpân…

 ***

 

EU VĂD CUVINTE

 *****

Nici tu nu m-ai crezut, ţi-aduci aminte

Când îţi scriam cu verbul ars de dor

Pe frumuseţea ta, eu văd cuvinte,

Cum vede ploaia fulgerul din nor!

 *

Tu te-ascundeai atunci în ochii mei

Ca hohotul luminii într-o floare-

Suntem bătrâni de-acum şi tot mai vrei

Să-mi pui în gânduri câte-o Sărbătoare…

 *

În miez de noapte mă trezeşti din Vis

Cu versul tău ce pururi se repetă

Şi dimineaţa, odihnit de scris

Mă plec spre-aceeaşi zilnică navetă…

 *

Eu văd cuvinte şi-amirosul lor

Îmi umple-auzul tânăr dinspre tine

Când îţi şoptesc, cu ochii ninşi de Dor,

Ce anotimp e-acela care vine,

 *

Ce Anotimp e-acela ce se duce

Şi noi în care ne rostim acum?

Eu văd cuvinte, frumuseţe dulce

Leagă-mă de tine şi de drum…

 ***

 

POETUL

 *****

Mă simt în Văzul tuturor

Ca Prometeu legat de stâncă,

De tac acum  obositor

Cuvântul glăsuieşte încă,

 *

Dar n-o să-i auziţi plângând

Din versul lui nicio fărâmă

Şi vulturul tot mai flămând

Să-i ciugulească din ţărână…

 *

Odată, prea sătul şi el,

Se va întoarce în uitare,

Mă ştiu ca pradă într-un fel,

În altul-binecuvântare.

 *

Ca o durere vindecată

De sunt în ochii tuturor,

Ei, nu m-am întrebat vreodată,

De văd sau nu, e treaba lor…

 ***

 

RĂBDAREA

 *****

Aud mereu un murmur printre stele,

Răbdarea să vă fie adăpost!

Copil crescut în leagăn de nuiele

Am învăţaţ cuvântul pe derost

 *

Şi l-am purtat cu mine în desagă

Oriunde-am fost prin lume-n sus şi-n jos,

Cine vrea şi poate să-nţeleagă

E dintre toate cel mai cu folos!

 *

Răbdare dar, vă spun, răbdare multă,

Până la umilinţă uneori-

Fericit e norul care-ascultă,

Fericit e rodul de la flori,

 *

Fericit e Râul dintre maluri,

Fericit nisipul din pustiu,

Fericit e vinul din pocaluri,

Fericit cuvântul care-l scriu…

 *

Fericit e bobul cel de grâu,

Fericită-i pâinea din cuptoare,

Când răbdarea nu mai are frâu

Nici în calendar nu-i sărbătoare…

 ***

 

STAREA DE LIBERTATE

*****
Ce fericit e numele tău- Libertate!
De la Adam izgonitul şi Eva încoace,
De la bordeiele gândului până-n palate
Nu-i linişte fără de tine şi pace…
*
Nici El, nici Ea, nici amândoi împreună
Nu ţi-au cunoscut frumuseţea deplină,
Preţul cerut cine poate să-l spună,
Cine te-a strigat prima oară-n lumină?
*
Ce minunat e numele tău-Libertate,
Numele Aerului pe care-l respir!
În inima mea nu-l auzi cum se zbate?
Numai rostindu-l şi mă umplu de mir…

 ***

 

STAREA DE TINE

(Precum între două fântâni curcubeul)

 *****

Nu mă-ntreba de unde-mi vin

Cuvintele

Şi Aerul de unde

Vine!

Acum

Sunt aici,

Lângă tine

Precum

E pasul aproape

De drum…

Privirea ta

Mă arde sub pleoape

De viu

Şi mi-e atâta linişte

Şi atâta de bine

Când scriu!

***

——————————-

Nicolae NICOARĂ-HORIA

Arad

7 martie 2012

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Povestea unui tânăr adevărat, pe două continete / Schiță / Narator MELANIA RUSU CARAGIOIU

Prolog: O poveste, care pare,  cum sunt toate poveștile, dar care se înscrie în.economia d…