Dă-mi cuvinte, Doamne…

*****

 

Dă-mi cuvinte, Doamne, cât mai sunt sub stele,

Nu-mi lăsa nescrise versurile mele,

Să-mi cânt bucuria şi tristeţea multă

Niciodată limba să nu-mi fie mută.

*

Mâna mea cea stângă, mâna mea cea dreaptă

Întru rugăciune pururea le îndreaptă,

Inima ce bate timpul sortit mie

Tot aşa curată şi smerită-mi fie!

*

 

Valul cu tărie se loveşte-n stâncă,

Ştiu că nu e vremea de odihnă încă,

Limpede mi-e gândul, n-am nimic de-ascuns,

Mi se vede vârsta-n care am ajuns.

*

 

În ea niciodată nu mă simt străin,

Voia Ta se facă, ştiu de unde vin!

Dă-mi cuvinte, Doamne, cât mai ard sub stele,

Ca un prunc de-a pururi să mă joc cu ele…

***

 

Nicolae Nicoară-Horia

30 Ianuarie 2012, spre seară…

 =============

 

Sufletul...

*****

 

Mă simt şi eu deseori vinovat

Pentru sufletul ce mi s-a dat,

Întrebările lui îmi aşteaptă răspuns,

Niciodată vremea nu e de ajuns.

*

 

Alergăm, alergăm ca nişte făptaşi,

De atâta zgomot sinistru de paşi

Nu-i auzi glasul cum singur te cheamă

Sufletul tău, cel gata de vamă…

*

 

Adunăm prin gunoaiele vieţii de toate,

Să ne fie hambarele îndestulate,

Pentru când, pentru care vremelnicie?

Pe furiş ne uităm peste gard cu mânie.

*

 

În bogatul acela ce silnic mă ştiu,

Nu-i nimic în afară de ceea ce scriu!

Mă simt vinovat, nu e vremea deplină

Pentru sufletul meu mistuit în lumină…

***

 

Nicolae Nicoară-Horia

2 Februarie 2012, la amiază…

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Vasilica GRIGORAȘ – Omul și cartea, ființe deopotrivă

„Cărţile sunt fiice ale cerului pogorâte pe pământ ca să aline suferinţele neamului omenes…