TOATE ZILELE ÎNCEP CU TINE

 *****

Toate zilele din calendar

Încep cu tine,

Femeie!

Ne-singurătatea mea

Adamică.

Respiraţie fără de care

Poemul acesta

E în zadar.

Cu tine

Mi-a început ziua

De pe pământ,

Ziua în care

Sunt.

Lăudat fie numele tău,

Cel statornic

Şi sfânt.

 ***

PRIMĂVARA DIN POEM

 *****

E primăvară! din poem te strig,

De-acolo-ntotdeauna mă asculţi,

Ştiu că ţi-e dor de ea ca de-un câştig,

Zăpezile se duc departe-n munţi.

 *

E rugăciune aerul pe buze

Şi pretutindeni amiroase-a duh,

Mugurii tăi, cei cu dureri de frunze,

Îşi vor deschide floarea în văzduh.

 *

Acum se frâng în lacrimi ghioceii,

Câtă lumină e pe chipul lor!

Ei, dăruiţi cu dragoste femeii,

În Martie, în chip de mărţişor.

 *

Ce psalm înalt, trezirea la viaţă!

Îndatorat, de unde eşti, te chem,

Să punem în cuvinte dimineaţă,

E primăvară-n suflet şi-n poem…

 ***

ÎNTRE GHIOCEL ŞI CRIZANTEMĂ…

 *****

Nu e meritul meu

Că m-am născut.

Tristeţea mea adumbreşte,

Nu întunecă.

Aseară

Un înger

Ţi-a fotografiat

Surâsul.

Mirosea

A

Primăvară…

 *

ŢESĂTOAREA

*****

Nu mai ţese mama la rãzboi,

Ea, cea mai vestitã dintre toate,

Doamne, ce tindee minunate

Rostuia, sãrmana, pentru noi!

 *

Mai presus de nume şi de fire!

Timpul ei pãrea fãrã-de-frâu!

Ca un peşte fulgerând prin râu

Alerga suveica printre fire…

 *

Din versul meu cu slovele sãrate

Ea e bãtrânã, mâinile o dor,

Dar şi acuma i se face Dor

De acele zãri îndepãrtate…

……………………………………….

Nu mai ţese Mama la rãzboi,

Nimeni nu învârte la sucalã,

A plecat copchilul ei la şcoalã

Şi-a uitat sã vinã înapoi…

 ***

IARBA

 *****

Creşte iarba

Din dorul postum,

Iarba râvnită

De coasă.

Creşte în linişte

Şi

Nu-i pasă;

Astăzi e verde,

Mâine,

E scrum,

Creşte iarba,

oricum…

 ***

ÎNCĂ NU ŞTIU

 *****

Dacă

Viteza luminii

Este egală

Cu viteza

Întunericului,

Încă

Nu ştiu.

Poate

Mult

Mai

Târziu…

 ***

MAMA

*****

Despre tine ce aş putea să mai scriu

Din totul ce este, din totul ce sunt?

MAMĂ-pământul  tăcerilor viu,

MAMĂ- văzduhul acestui cuvânt.

 *

Numele tău, Dumnezeu să mi-l ţină

În poemul acesta, când fără de el

Aerul doare, lumina-i puţină,

Sau cine ştie, poate defel…

 *

“Iată fiul tău!”Maica mea dulce,

Până la capăt şi dincolo-mi eşti,

Parcă aud Răstignitul pe cruce

Şoptindu-ţi cuvintele dumnezeieşti…

 *

Să-ţi fie numele iară şi iară

Întotdeauna devreme, niciodată târziu,

MAMĂ- auzul mi se-nfioară-

Despre tine ce aş putea să mai scriu?…

***

Nicolae NICOARĂ-HORIA

Arad

8 Martie 2012