Pensionarul…
Vineri, 27 Ianuarie 2012

*****

Mi-aduc aminte când umblam la şcoală
Copil desculţ pe-atunci, cu burta goală,
Sufletul meu nu poate să vă mintă,
Ţin minte-odată Doamna dirigintă
*

Ne-a întrebat la ora ei anume
Să-i spună fiecare după nume
Ce vrea când o fi mare să se facă
Şi meseria-n Viaţă să îi placă.
*

Atunci când mi-a venit şi mie rândul,
Şoptindu-mi, nu mai ştiu de unde gândul,
Cu glasul meu, cel hotărât şi rar
I-am spus: eu vreau să fiu…pensionar!
*

Din zori de zi şi până se-nserează
Pensionarul stă şi…lecturează,
Să am şi eu ca toată lumea vreme
Pentru joacă, dar şi pentru teme
*

Şi până termin de cosit nămaşul
Să îmi aducă pensia poştaşul…
De râs colegii-n palme s-au ascuns,
Câţi dintre-aceştia oare au ajuns,
*

Iertat să-mi fie aşadar cuvântul,
În punga de un leu să plimbe vântul,
Iar diriginta noastră, cea de treabă,
Ce vrem să ne mai facem nu ne-ntrebă..
*

Ca şi atunci pe când umbla la şcoală
Pensionarul e cu burta goală…

***

Sunt pensionar…
26 Ianuarie 2012
*****

Sunt pensionar.
Ce cuvânt ciudat!
Abia se poate despărți în silabe
și așa uneori
prea slabe.
E și aceasta o meserie,
ultima dintre cele autorizate
pe pământ.
Pensionarii sunt peste tot
și peste toate,
în tăcere și în cuvânt:
la mitinguri, la cozi, în cimitire…
ei au vreme destulă
de pierdut,
mereu așteptând cu nedumerire
timpul trecut.
Ziua de azi și așa
e-n zadar.
Sunt pensionar,
nicidecum prizonier.
Tot mai aproape de cer.
Nu mă crede nimeni
de după animă.
Despre pensie-,
într-u alt poem cu rimă…
Sunt pensionar.
Altă avere nu mai am să declar…
*

Nicolae Nicoară-Horia