Precum cuvântul…
*****
Precum cuvântul nicio hrană nu-i,
Fericit e cel care îl gustă!
„Nu mă mai satur de lumina lui”,
În ochii tăi e-o bucurie-augustă!
*
Cuvântul, cel din care sunt acum,
E plin de o tăcere ne-nţeleasă,
Ca peregrinul nesfârşit de drum
Când se întoarce obosit Acasă…
*
Vederea e din ce în ce mai slabă
Şi cade înserarea peste văi,
Citeşte-mă, silabă cu silabă,
Până se face ziuă-n ochii tăi!
*
Citeşte-mă întreg dintre coperţi,
Cât încă între ele e devreme,
Tu singură învaţă-mă să ierţi
Pentru tăcerea scrisă în poeme…
*
Precum cuvântul nicio hrană nu-i,
În ochii tăi e-o bucurie multă-,
„Nu mă mai satur de lumina lui”-
Ce fericit e cel care-l ascultă!
***
