Nicolae Nicoară-Horia – „Vin și plec…” (poeme)
Vin și plec…
*****
Vin și plec, să nu îți fie teamă,
Stau aici doar cât mi se cuvine,
Am actele în ordine la vamă,
În urma mea eu știu că altul vine…
*
Pe locul meu degrabă nu te pune,
El și așa e-atât de efemer,
Soarele răsare și apune
Doar pe pământul nostru, nu în cer!
*
Nu stinge focul ce nu-l poți aprinde,
Mereu am fost ca flacăra flămând,
Nimic de drum nu voi lua merinde-
Vin și plec, eu plec și vin curând…
***
20 Ianuarie 2012
Bătrânețea mea nu e datoare…
*****
Bătrânețea mea nu e datoare
Niciunui muritor de pe pământ,
De m-au născut părinții cu răbdare
Le mulțumesc aici pentru că sunt.
*
Legat de ei, ca aburul de pâine,
De pâinea mamei scosă din cuptor,
De când mă știu am fost și voi rămâne
Și după viață tot copchilul lor.
*
Lumina ca un plug de flori mă ară,
Cu dor desțelenit în urma lui,
Bătrânețea mea nu-i o povară
Pe sufletul și-n calea nimănui…
***
18 Ianuarie 2012
Lovește-mă…
*****
Lovește-mă, lovește-mă,
potolește-ți necazul
și sculptorul izbește în stâncă,
dalta lui scoate-n lumină obrazul
celui nevăzut încă.
Lovește-mă, lovește-mă,
până ești în putere,
fără milă și fără cruțare,
demult nu mai simt nicio durere
în aceste omenești mădulare.
Eu nu-i voi răspunde mâniei
nicicând,
lovește-mă,
lovește-mă cu tărie curată
și râul ce aleargă spre mare flămând
obosește odată…
***
16 Ianuarie 2012
Partajează acest conținut:



Publică comentariul