Pe drumul ce ducea la moară
Pe drumul ce ducea la moară,
Pe drumul stins ca un ecou,
L-am întâlnit în fapt de seară
Pe Badea George din Hordou.
*
I-am dat Poetului bineţe,
Cum i se dă unui creştin
Şi-aşa, precum în tinereţe,
Am vrut nainte-i să mă-nchin…
*
Venea cu el din depărtare
Un cântec trist, cum altul nu-i-
„Ţară avem şi noi sub soare
Şi o râvnesc duşmani destui…”
*
Şi astăzi tot mai stăm la pândă,
Graiul cel vechi să-l apărăm-
De grâu e pâinea mai flămândă,
Am şi uitat să-l măcinăm…
*
Ne plânge Doina în izvoare
Şi-n clopotele din Râmeţi!
Eu ştiu că adevărul doare,
Cine-i ascultă pe poeţi,
*
Cine mai cântă în Balade
Trecutul unui neam român?
Atâtea versuri cumsecade
La vama somnului rămân!
*
Pe drumul ce ducea la moară,
Pe drumul vechi- nu-i altul nou!
M-am întâlnit în fapt de seară
Cu Badea George din Hordou…
*
Nicolae Nicoară-Horia 1 Noiembrie 2011
