Nicolae NICOARA – „Pe drumul ce ducea la moară” (poem)

Pe drumul ce ducea la moară

Pe drumul ce ducea la moară,

Pe drumul stins ca un ecou,

L-am întâlnit în fapt de seară

Pe Badea George din Hordou.

*

I-am dat Poetului bineţe,

Cum i se dă unui creştin

Şi-aşa, precum în tinereţe,

Am vrut nainte-i să mă-nchin…

*

Venea cu el din depărtare

Un cântec trist, cum altul nu-i-

„Ţară avem şi noi sub soare

Şi o râvnesc duşmani destui…”

*

Şi astăzi tot mai stăm la pândă,

Graiul cel vechi să-l apărăm-

De grâu e pâinea mai flămândă,

Am şi uitat să-l măcinăm…

*

Ne plânge Doina  în izvoare

Şi-n clopotele din Râmeţi!

Eu ştiu că adevărul doare,

Cine-i ascultă pe poeţi,

*

Cine mai cântă în Balade

Trecutul unui neam român?

Atâtea versuri cumsecade

La vama somnului rămân!

*

Pe drumul ce ducea la moară,

Pe drumul vechi- nu-i altul nou!

M-am întâlnit în fapt de seară

Cu Badea George din Hordou…

*